Ei sunt aici (6)

Timothy Good

Nişte turişti asiatici sfioşi poate? În acest caz particular se sugerează o explicaţie convenţională, deşi mai rămân întrebări dificile. Alte cazuri sunt complet deconcertante, mai ales cele în care sunt implicate OZN-uri mai „convenţionale".

Unul din multele incidente citate de Linda Howe în An Alien Harvest s-a petrecut la sfârşitul anului 1976 la ferma McGuire din Bosler, Wyoming. Martorii, fermierul Pat McGuire şi vărul acestuia Mark Murphy, au zărit un obiect mare, strălucind portocaliu, planând deasupra fermei. Mugetul vitelor se putea auzi de departe. Observând obiectul dc la o distanţă de 1,8 mile, prin luneta unei carabine, cei doi au putut vedea lumini roşii, galbene, albastre şi albe rotindu-se în jurul extremităţilor superioară şi inferioară ale obiectului. Deodată, vacile se liniştiră. Înspăimântaţi, martorii nu au întreprins nimic până a doua zi dimineaţă, când au descoperit că lipsea o vită.

Linda relatează că angajaţii firmei Sterling, Colorado, au văzut adeseori o lumină mare, albă, plutind în aer însoţită dc lumini mai mici ce păreau că intră şi ies din cea mare. Apariţiile au continuat "aproape în fiecare noapte", din noiembrie 1976, până în primăvara lui 1977.

Şeriful din Logan County, „Tex“ Graves, a încercat să se apropie de obiecte cu un aparat uşor de zbor, dar n-a reuşit. „Orice am fi făcut, nu ne-am putut apropia la mai puţin de 5 mile de el“ i-a declarat şeriful Lindei. „De câteva ori am observat nişte lumini mai mici ieşind din lumina cea mare şi coborând apoi direct spre sol. Uriaşa lumină strălucitoare putea rămâne spânzurată în aer, iar când se mişca se deplasa în sus, în jos, înainte, înapoi, călătorind foarte repede. După un timp luminiţele se alăturau celei mari şi dispăreau împreună."

Graves, care prin aprilie 1977 a făcut schimb de informaţii privitoare la mutilări cu oficialităţi din alte 20 de state, a fost înştiinţat de ajutorul de şerif Keith Wolverton din Cascade County, Montana, că un OZN a putut fi observat pe radar, plutind la o altitudine de 24.000 picioare, înainte de a urca brusc într-un interval de 3 secunde şi jumătate, la 44.000 picioare. Bill Jackson, reporter la Sterling Journal Advocate, a reuşit să facă un număr de fotografii ale obiectului (Reproduse în An Alien Harvest), cu ajutorul unui teleobiectiv şi chiar a avut câteva ocazii să vadă OZN-uri de aproape. Într-o noapte înnorată, pe când conducea îndreptându-se către nord, pe Colorado Highway 61, cam la 30 mile de Sterling, un obiect imens venea direct către el în zbor:
...Am tras pe dreapta, gândind că pusesem mâna pe un subiect într-adevăr mare, un 747 prăbuşindu-se poate în preerie. Am ieşit din maşină şi am privit cum zbura ţintă către mine. Era extrem de silenţios - nici un sunet... Avea lumini de toate culorile: verzi, albe, roşii, portocalii, să fi fost cam o sută de lumini. N-am putut observa un contur precis, dar luminile păreau să formeze linii, ca un dreptunghi sau un oval, parcă. Era mare cât un teren de fotbal, cel puţin 300 de picioare lungime, şi se mişca încet pe dedesubtul norilor.

Pe parcursul unui amplu studiu asupra fenomenului de mutilări, dr. Henry Montcith fizician pasionat, a fost angajat al laboratoarelor Sandia, a descoperit că indienii erau atât de înspăimântaţi de aceste mutilări, încât îngropau imediat stârvurile şi şovăiau chiar să vorbească despre acest subicct. „Nu vor să spună nimic deoarece ei ştiu că mutilările sunt făcute de «oamenii stelelor», este citată o afirmaţie a sa dintr-un interviu din 1979. „Ei ştiu de ce fac acest lucru, de aceea ar trebui lăsaţi în pace. Acestea sunt chiar cuvintele lor... oamenii stelelor ştiu ce fac şi trebuie să avem încredere în ei. Monteith era convins că mutilările fac parte dintr-un „program de testare a mediului" al extraterestrilor, care au mijloace dc a se face nevăzuţi, zădărnicind astfel orice efort de capturare a lor.

Şeriful Lou Girodo care a condus ancheta demarată de procurorul districtual în cazurile de mutilare din Trinidad, Colorado, admitea dc asemenea, într-un dialog cu Linda Howe, faptul că vinovaţi ar putea fi extraterestri. „Este posibil ca aceste mutilări să fie făcute de creaturi venite din lume", declara el. Girodo a îndrăznit chiar să-şi exprime părerea că misterioasele elicoptere ar putea fi nave spaţiale „camuflate ca elicoptere".

Ideea nu este chiar atât de absurdă precum pare. De multă vreme nave misterioase, lipsite de însemne, sunt asociate fenomenului OZN, aşa cum am arătat în lucrarea -mea anterioară, şi îmi pare perfect realizabil ca străinii să-şi poată masca vehiculele sau chiar să producă copii fidele ale unor aparate de zbor (uneori având o formă ridicol de neaero-dinamică). Tot atât de posibil mi se parc ca navele
sau chiar ei înşişi să aibă mijloace de a deveni invizibili, cu scopul de a ne menţine într-o perpetuă stare de confuzie. O dovadă a acestei înşelătorii o constituie numeroasele relatări din New Mexico, referitoare la OZN-uri care imită zgomotul elicopterului.

Howard Burgess relatează că în 1978, un poliţist din oraşul Taos a auzit un zgomot ce i s-a părut a fi de elicopter, învârtindu-se pe deasupra maşinii sale de poliţie. Ieşind din maşină, a văzut un imens vehicul fară aripi, de forma unui trabuc, plutind nemişcat deasupra sa. Şi-a luat apoi avânt şi a dispărut dincolo de munţi. Un martor descrie un alt incident, când, în apropiere de Dulce, a văzut un obiect mare, rotund, ce facea un zgomot asemeni unui tractor vechi, în doi cilindri.

Este totuşi la fel de posibil ca, în multe cazuri, elicoptere ale guvernului american să fi fost implicate în investigaţii secrete asupra mutilărilor şi, în cadrul unei operaţiuni de dezinformare, să fi urmărit intenţionat să se facă observate în zonele unde avuseseră loc evenimentele, distrăgând astfel atenţia de la adevăraţii făptaşi. La această teorie subscrie şi unul din principalii martori din cazul Colorado Ranch, pe care îl vom prezenta în capitolul următor.

OMULEŢII VERZI

Există şi voci care susţin că administraţia americană este implicată în cazurile de mutilare, ca parte a unei legături clandestine cu extraterestrii. Am aflat prima dată despre această bizară teorie de la Paul Benncwitz, care a făcut în 1980 câteva filme pe 8 mm cu OZN-uri, în apropiere de Kirtland AFB, Albuqucrquc, New "Mcxico, filme descrise şi în documentele Air Forcc Officc of Special Investigation
(AFOSI). Bennewitz a interceptat şi urmărit câteva semnale radio de joasă frecvenţă neobişnuite, prin care, credea el, comunicau extraterestrii. Oricare ar fi fost natura acestor semnale, ele aparţineau unui domeniu sensibil, suficient pentru a impune măsuri de dezinformare îndreptate împotriva lui Bennewitz, în vederea discreditării sale, potrivit spuselor lui William Moore, care a fost pus şi el să
urmărească evoluţia acestei campanii de dezinformare.

„Bennewitz a fost ţinta unui interes din partea, nu a unuia, ci a câtorva servicii guvernamentale", a descoperit Bill Moore. „Personal, eram perfect conştient de eforturile concentrate ale tuturor serviciilor pentru intimidarea sistematică, descurajarea şi discreditarea lui Paul prin intoxicarea acestuia cu o cantitate uriaşă de informaţii false despre OZN-uri şi extraterestri răuvoitori care, chipurile, le pilotează, despre tehnologia folosită de aceştia şi bazele subterane pe care se presupune că le au şi le folosesc... îl vedeam pe Paul devenind sistematic tot mai paranoid şi mai instabil din punct de vedere emoţional, pe măsură ce încerca să priceapă ce se întâmplă cu el.“

O asemenea informaţie falsă se află probabil şi într-una din scrisorile lui Bennewitz, pe care mi-a trimis-o în 1985:
"Cercetarea şi prelucrarea datelor pe calculator ar arăta că humanoizii sunt constituiţi din segmente specifice vitelor... După câte se pare, humanoizii sunt verzi... intre guvern şi aceşti extraterestri s-a încheiat un pact. Pot bănui doar ce conţine acesta dar, bazându-ne pe probele pe care le am, putem reconstitui esenţialul: li se dă pământ în schimbul navei atomice şi a tehnologiei... Suntem de acord că la mutilarea vitelor şi chiar după aceea, au fost şi sunt ajutaţi de elicoptere nemarcate..."
Se presupune că „humanoizii verzi“ sunt fabricaţi de către extraterestri, una din bazele acestora aflându-se sub Archuleta Mesa, lângă Dulce, New Mexico (unde, în mod interesant, s-au petrecut majoritatea cazurilor de mutilare), iar „nava atomică" este, mi s-a spus, legendara „Snowbird“ care a fost văzută în decembrie 1980, în timpul unui zbor dc încercarc (escortată de peste 20 de elicoptere) de către Betty Cash şi alţi doi martori, în Huffman, Texas, după cum am arătat în cartea mea precedentă. Orice ar fi fost acea navă, cert este că martorii au fost iradiaţi şi s-au îmbolnăvit foarte grav.

In 1985 Bennewitz m-a invitat, să facem o tură cu avionul şi să fotografiem dovezile existenţei acestei pretinse baze din apropiere de Dulce, dar din păcate s-a răzgândit şi a anulat acţiunea. În iulie 1989 totuşi, mi-au fost arătate câteva din fotografiile lui Bennewitz dc către un prieten al acestuia, colonelul Ernest Edwards, care în perioada apariţiilor din 1980 era comandantul trupelor de pază de la depozitul de arme nucleare Manzano, Kirtland AFB (Manzaro Nuclear Weapons Storage Area). Edwards mi-a confirmat aceste apariţii şi mi-a indicat şi locurile unde s-au petrecut, dar nici unul dintre noi nu a reuşit să distingă vreo urmă neobişnuită în fotografii.

Asta nu înseamnă că resping total scenariul prezentat de Bennewitz. Pentru a fi eficientă, dezinformarea trebuie să conţină şi câteva elemente de adevăr, iar întâmplarea următoare, dacă este reală, confirmă cel puţin un aspect al scenariului cu „humanoizii verzi“.

In aprilie 1980, în apropiere de Waco, Texas, căutându-şi o vacă rătăcită, pe cale să fete, un fermier a dat peste două „creaturi“, înalte de 4 picioare, într-o poiană din pădurea de mesquite. „Purtau un soi de îmbrăcăminte verde mulată pe corp, dc culoarea frunzelor de mesquite primăvara", a povestit fermierul Lindei Howe. „Aveau îmbrăcate chiar şi picioarele. Mâinile aveau formă de ou cu vârful îndreptat în jos, către pământ. Cărau împreună un viţel. Braţele li se legănau împreună înainte şi înapoi. Mâinile aveau şi ele aceeaşi culoare cu restul corpului, în nuanţe verzui. Nu aveau alte culori pe ei.“

Fermierul spunea că făpturile acelea arătau ca nişte mici adulţi, nici graşi, nici slabi, destul de voinici însă. Nu se putea distinge nasul sau părul. Deodată, au întors amândoi capul în acelaşi timp şi fermierul le-a putut zări ochii: erau oblici şi ascuţiţi la coadă. „Semănau cu două migdale mari şi întunecate. Mi s-a făcut frică să nu mă vadă. Citisem totul despre răpiri şi nu aveam chef să mă ia cu ei în vreo farfurie zburătoare! Am şters-o repejor către vale“, povestea el.

Fermierul a fost atât de tulburat de această experienţă încât a păstrat secretul vreme de două zile. Intr-un târziu a mărturisit soţiei şi fiului şi împreună s-au îndreptat spre locul unde văzuse arătările. Au găsit acolo pe deal resturile unui viţel, probabil acelaşi pe care-1 cărau cele două fiinţe, căruia îi fusese jupuită pielea capului, zăcând pe pământ, împăturită cu dosul spre exterior. Nu se vedea nicăieri sânge. Puţin mai departe a fost găsită, întreagă, şira spinării viţelului, fară coaste însă.

CULESUL RECOLTEI CONTINUĂ

Mulţi cercetători resping posibilitatea ca mutilările de animale să fie produse de extraterestri sau de inteligenţe non-umane, susţinând ipoteze mai puţin exotice. George Erianne, de pildă, detectiv particular, care a sacrificat 7 ani cercetării acestui subiect, a ajuns în 1982 la concluzia că oficialităţile americane au efectuat în secret un studiu asupra armei biologice, care impunea ca vitele să fie culese la întâmplare (pentru a atrage mai puţin atenţia, se pare). Potrivit lui Erianne, elicopterele au fost folosite pentru a transporta animalele tranchilizate într-un loc unde li se făceau operaţiile de extragere a organelor, cu ajutorul instrumentelor laser, iar sângele era scurs pentru a fi testat. El afirmă că sistemele de reproducere ale taurilor şi vacilor de lapte seamănă foarte mult cu cel omenesc şi că întâlnim şi alte similitudini fiziologice inclusiv la membranele mucoase extrem de sensibile din cavitatea ochiului, la sistemul coronarian şi la plămâni.

Erianne pretinde că a fost ameninţat cu moartea când a făcut publice aceste descoperiri, fapt ce părea să-i demonstreze că se afla pe o pistă bună. Un sprijin al teoriei sale este fabricarea recentă a unui produs sanguin, obţinut din vite, produs ce ar putea fi folosit foarte bine într-un viitor apropiat ca înlocuitor temporar al sângelui uman. Substitutul, Hemopure, testat cu succes pe animale, este hemoglobină pură, substanţa din sânge care transportă oxigenul. Hemopure nu prezintă pericolul de transmitere a unor boli precum SIDA sau Hepatita B şi poate fi introdus în corpul omenesc, indiferent de grupa de sânge a acestuia. Descoperirea s-ar putea să nu aibă cu mutilările, dar conduce totuşi către unele speculaţii interesante. Este posibil, de exemplu, ca sângele scurs din corpul vitelor, după cum s-a constatat în majoritatea cazurilor, să fie folosit pentru o testare suplimentară în cadrul experimentelor chimico-biologice, bazate pe asemănarea (în multe privinţe) a acestuia cu sângele uman.

Mulţi experţi însă, rămân nedumeriţi de faptul că rareori s-au găsit urme de sânge la locul mutilărilor sau în hoituri. Intrebat în legătură cu acest fapt, de către Linda Howe, dr. Albert McChesney, patolog la Colorado State University, a răspuns: „Aş spune că ar fi practic imposibil să extragi tot sângele dintr-un animal fară să laşi vreo urmă care să trădeze tăierea vaselor de sânge sau omorârea animalului în acest fel.“ Dr. McChesney a adăugat că o examinare mai atentă a stârvurilor ar fi putut releva prezenţa sângelui, care gravitase către organele interne sau către partea inferioară a animalului, dar a făcut şi declaraţii uluitoare despre tehnica folosită pentru scurgerea sângelui (exsatfiguinarea).

Linda Home îmi povestea în 1990 că mutilările de animale au continuat, dar admiteea că în majoritatea cazurilor nu se amintea nimic despre OZN-uri. Totuşi, în august 1987, în timp ce patrula într-o zonă aparţinând unei mari corporaţii din Denver, Colorado, un gardian a zărit un cerc uriaş deasupra unei pajişti aflate câteva sute de yarzi mai departe, cerc alcătuit din lumini nemişcate. N-a îndrăznit să raporteze deîndată incidentul de teamă să nu îşi piardă slujba, dar mai târziu a regretat hotărârea luată, când a doua zi dimineaţă a văzut un fermier ce aduna de pe păşune două vaci moarte, mutilate. „Cu ce fel de civilizaţie suntem oare confruntaţi?" a întrebat-o el pe Linda. „Nu mi-am luat ochii de pe luminile acelea. N-am remarcat nici o rază, nici un sunet, nimic. Cum pot face asa ceva?“ 

Un caz înspăimântător de mutilare colectivă s-a petrecut în ziua sau în preajma zilei de 10 martie 1989, când cinci vaci gestante au fost găsite moarte de cătrc L.C. Wyatt, pe proprietatea sa de lângă Hope, Arkansas. Sosind la locul cu pricina, ziarista Juanita Stripling a observat că vitele moarte fataseră parcă în drum: „O vacă zăcea pe partea dreaptă", povestea ea. „Era o suprafaţă mare, un cerc perfect delimitat, în care alături de vită, viţelul zăcea încă în sacul embrionar... Nu s-a găsit sânge pe pământ sau pe corpurile animalelor. Solul nu era umezit de altfel, nici de apă, nici de lichidc organice."

Dr. John Altshuler, patolog şi hematolog, ale cărui comentarii, însoţite de fotografii la microscop ale eşantioanelor prelevate de la aceste vite, au fost publicate în cartea Lindci Howe, afirma că „s-ar putea trage concluzia că procedeul chirurgical utilizat asupra acestor animale a fost aplicat rapid într-un minut sau două şi ca instrument de tăiere a fost folosită o sursă de temperatură foarte înaltă (laser, de exemplu), montată într-o sondă subţire sau uh bisturiu."

Un inginer specialist în domeniu pretinde că un laser capabil să execute o astfel de tăietură pe animale ar avea dimensiunile unui birou mediu şi o greutate dc aproximativ 550 livre. Tot el consideră că folosindu-sc echipamentul laser existent, o astfel de operaţie, făcută unui singur animal, ar necesita cam o oră.

Improbabilitatea existenţei unei legături între oficialităţi şi masacrele respective este întărită dc aceste constatări, deşi este cert că armata a construit noi tipuri dc aparatură laser. IBM a anunţat încă din 1993 construirea unui bisturiu laser cu ultraviolete, care poate tăia fară a carboniza ţesutul, operează la temperaturi scăzute şi taie selectiv legăturile dintre atomi", producând astfel molecule mai mici care se evaporă la o temperatură mai scăzută. Au existat totuşi probleme în utilizarea acestui instrument, după cum declara firma producătoare, în precizia cu care raza subţire îşi putea atinge ţinta. Şi chiar dacă pentru masacrarea vitelor din Hope a fost folosit un dispozitiv mai perfecţionat, rămân încă neexplicate descoperirile doctorului Altshuler (de exemplu, dovezile utilizării unei surse de temperatură înaltă) precum şi lipsa totală a urmelor unei intrusiuni omeneşti în zone în care s-a produs mutilarea.


va urma