PELERINAJ ÎN TARA SFÂNTÃ IZRAEL (5)

ROMAN SFERA

(Note de drum)


Sfinții monahi din toatã sãrãcia lor ne-au servit cu cafea și masticã. În aceastã mãnãstire au trãit mai mulți Sfinți printre care Sfântul Ioan Damaschinul, Eutemie, Teodosie și în veacul nostru (al XX-lea) Sfântul Ioan Iacob Hozevitul.

Muntele Ispitelor

Din holul Bisericii am intrat într-o peșterã sãpatã în stâncã în care prin anul 650 dupã Hristos a trãit Sfântul Ioan Damaschinul. Acest Sfânt fiind învinuit pe nedrept de un mohamedan cã-l trãdase i se taie mâna dreaptã (Mohamedanul Valid 705-715) la care Ioan Damaschinul fiind în slujbã pentru problemele subjugaților creștini din Siria, Leon al III-lea Isaurul, imitã manuscrisul lui Ioan și trimite falsa epistolã califului Valid, precum cã Ioan îl îndeamnã sã vinã sã ocupe, fãrã luptã capitala Siriei în absența lui Valid, califul Damascului.

Betleem

Califul ordonã fãrã prea multã cercetare sã-i taie mâna dreaptã lui Ioan și o spânzurã în mijlocul pieții Damascului. Sfântul se roagã la icoana Preacuratei Fecioare și mâna i se vindecã complet ținând mâna tãiatã la ranã. Ioan îi face Sfintei Maria o mânã din argint. Icoana aceasta fãcãtoare de minuni numitã ,,Trei mâini” care se gãsește în Mãnãstirea Hilandar pe Sfântul Munte Athos din Grecia, este adusã aici de Sfântul Sava Nemanici cu ocazia vizitei Lui la Mãnãstirea Sfântul Sava din Izrael. Preotul protopop Liubodrag Petrovici din Belgrad care a aparținut grupului nostru a întrebat pe cãlugãrii mãnãstirii Sfântul Sava Sfințitul, dupã care Tipic trãiesc și ei au rãspuns cã dupã Tipicul Sfântului Mormânt de la Ierusalim și cã mãnâncã odatã pe sãptãmânã numai duminica, un ou, puținã brânzã, șase smochine, șase mãsline, jumãtate de portocalã, un sfert de lãmâie și puțin lapte.


În apropierea Mãnãstirii se gãsește un turn al Sfântului Simeon Stâlpnicul, pe care-L sãrbãtorim la întâi septembrie când se sãrbãtoreste anul solar bisericesc. Dupã ce am pãrãsit Mãnãstirea la ieșirea din curte ne-au înconjurat copii și unii bãtrâni ai beduinilor cerându-ne sã le dãm de mâncare. Mi s-a fãcut milã de o fetițã de patru sau cinci ani și i-am dat douã pâini. Ghidul m-a avertizat zicând: „Acum ne vor ataca și se vor urca pe autobusul nostru cerând de mâncare”, ceea ce s-a și întâmplat. La intrarea mea în autobus le-am dat toatã pâinea mea și mâncarea din pungã și am plâns gândindu-mã: „Doamne, câtã pâine și apã avem noi din belșug și nu ne aducem aminte sã-i mulțumim lui Dumnezeu pentru bogãțiile pe care ni le-a dat din plin”.


Ne întoarcem la Ierusalim și pe marginea drumului, de fapt am vãzut Mormântul Rahelei, soția lui Iacob, în formã de cupolã și mi s-a pãrut puțin cam pãrãsit ceea ce este și normal fiind mai vechi de 3000 de ani.


Ne grãbim sã vizitãm Mãnãstirea Sfintei Cruci, ziditã de Sfânta Elena, aflatã la 2 kilometri de Ierusalim. Este o Bisericã foarte mare, spațioasã dar care în prezent se renoveazã fiindcã atât pe dinafãrã cât și înlãuntru tencuiala este curãțitã, coborâtã, de zidari meșteri.

Vasul de vin Cana Galileii

A doua zi, mai precis la 27 septembrie 1995, era Ziua Înãlțãrii Sfintei Cruci si cei care au postit s-au împãrtãșit în Catedrala greacã Katholicon din Sfântul Mormânt. Eu deși am postit nu m-am împãrtãșit fiindcã era unica ocazie sã pot vizita Moscheea Omar, care se gãsește pe locul Templului lui Solomon pe stânca Moria.
Aceastã stâncã este importantã prin faptul ca aici Patriarhul Avram îl aduce pe unicul sãu fiu Isac sã-l jertfeascã. Tot pe aceastã Stâncã a fost pus și Chivotul Legii și pe aceastã Stâncã va fi pus scaunul de Judecatã al lui Hristos iar noi popoarele din Valea lui Iozafat (Kedronului) vom intra pe ușa de aur. Aceastã ușã astãzi este închisã dar se va deschide la Dreapta Judecatã. O rugãciune fãcutã pe aceastã Stâncã face cât o mie de rugãciuni fãcute în altã parte. Stâncã dupã cum am amintit mai sus fusese în Templul lui Solomon, așa cum spune Psalmul 131,13-14. Dumnezeu și-a ales acest loc de odihnã, însã când Iisus Hristos a fost rãstâgnit, în Templu se auzeau voci de Îngeri zicând: „Veniți sã pãrãsim locul acesta” și Sionul a rãmas sub blestemul Mântuitorului din Marțea cea Mare, așa cum sub blestem a rãmas Ierihonul de Josua, Babilonul de Ieremia și Tirul de Ezechil (Cap.26). Dumnezeu cu Sfinții Lui s-au mutat din Templul pe Golgota.


Mã întorc la Sfântul Mormânt, urc din nou pe Golgota, intru din nou în Sfântul Mormânt în capela mortuarã al lui Iisus și nefiind aglomerație mã pot reține și ruga în liniște mult mai mult. Ieșind din Capela Sfântului Mormânt intru în Catedrala greacã și chiar în momentul acela se fãcea serviciul religios de cãtre doi preoți români în limba românã, pe lângã alți preoți. Erau îmbrãcați ca și toti ceilalți 40-50 de preoți în Sfintele odejdii de culoare verde cu flori albe. Fiind mare aglomerație în Catedralã, am ieșit și m-am întâlnit cu douã mãicuțe din România.


În aceastã zi de 27 septembrie s-a sãrbãtorit Înãlțarea Sfintei Cruci dupã vechiul calendar, oficiatã de locțiitorul Patriarhului Ierusalimului și care a înconjurat de trei ori Catedrala ținând Crucea pe cap și coborând cu toatã suita de preoți și credincioși la locul unde Sfânta Elena a gãsit Crucea pe care a fost rãstâgnit Domnul nostru, Iisus Hristos.


Țin sã menționez cã se spunea cã pe Golgotã crește busuioc pe care romanii doreau sã-l nimiceascã însã n-au reușit și de aceea se folosește la sfințirea apei simbolizând trãinicia, rezistența nenimicirea. 


Dupã masã în aceeași zi am vizitat Ein Karem (Fântâna din vii) unde s-a nãscut Ioan Botezãtorul și unde a trãit împreunã cu pãrinții Lui, Zaharia și Elisabeta. Am urcat pe un munte înalt unde am vizitat o Bisericã ruseascã și o cãlugãrițã din aceastã Bisericã ne-a dus în apropierea acestui lãcas sfânt, mai precis într-o grotã destul de mare.
Dupã ce am coborât mai multe trepte am dat de locul în care s-a întâlnit Fecioara Maria cu Elisabeta, ruda Ei, și unde a stat trei luni dupã Bunavestire. Salutând-O Fecioara Maria, Pruncul în pântecele Elisabetei a sãltat, cãci Elisabeta era deja în luna a șasea a nașterii.


Se zice cã într-o noapte paznicul Mãnãstirii a întâlnit un om foarte înalt, uscãtiv, care l-a întrebat: „ Ce faci tu aici?” Paznicul a rãspuns: „Eu pãzesc Mãnãstirea”, iar vedenia i-a zis: „Nu pãzești tu Mãnãstirea ci eu, cã eu sunt Ioan Botezãtorul”.


Coborând de pe munte la jumãtatea drumului este o fântânã cu trei țevi prin care curge apã probabil captatã de pe munte. De aici au bãut pãrinții lui Ioan Botezãtorul și Preacuratã Maria în tot timpul cât a stat la rudele Ei.


La 28 septembrie 1995, plecãm spre Wadi Qumran, unde în primãvara lui 1947 Mohamed Dib, pãstor beduin din tribul Ta Amireh, pierzându-și un miel îl cautã prin grotele din dealul Qumranului și gãseste niște vase de lut, le sparge împreunã cu prietenii lui pe care-i chemase între timp și gãsește niște suluri de piele învelite în pânzã de in. 


Pe unele le distrug iar pe unele le vând în Betleem negustorilor de antichitãți. Patru suluri ajung în mâna Arhiepiscopului ortodox din Ierusalim și de la el la niște experți la școala Americanã de cercetãri orientale. Acestea s-a constatat cã sunt documente biblice foarte vechi și cã un sul de 7 metri este cartea Prorocului Isaia, completã, adicã cu cele 66 de capitole ale sale în limba ebraicã așa cum este și în Sfânta Biblie de astãzi, care de altfel au fost copiate în anul 100 înainte de Hristos.


În apropierea Wadi Qumranului am vizitat ruinele Kirbetul Qumranului, o așezare a unei secte evreiești, a Esenienilor, un ordin de ascheți, de pe la anul 160-143 înainte de Hristos. Printre ruine se gãsește și fosta încãpere Scriptorum, în care se fãceau scrierile cãrților din Vechiul Testament. Fiindcã în apropiere era un restaurant am fãcut dejunul și ne-am oprit la Marea Moartã. Am luat apã într-o sticlã, dar nefiind bun dopul mi s-a vãrsat în punga în care aveam pâinea, o carte și niște medicamente.


Pe un soare dogorâtor, într-un ținut arid și coline urmate de depresiuni adânci, continuãm drumul spre Wadi Kel la Mãnãstirea Gheorghe Hozevitul, care a fost martirizat în anul 820 dupã Hristos împreunã cu Emilian Mãrturisitorul, pe timpul domniei lui Nicefor Genuinul.
Sfinții sunt trecuți în calendarul ortodox la 8 ianuarie. Mãnãstirea este destul de mare cu multe altare și foișoare, cu un hol mare în mijloc, unde ne-am odihnit și am fost serviți cu suc și apã rece.


va urma