Pun versul meu aici ca martor de voinţă
Destinului chemare... cuvântului rostit
Să nu mă prindă viaţa cu gânduri de căinţă
Că nu mi-am pus cuvântul să facă ce-am dorit
Aş vrea să fiu nebunul ce seamănă iubire
Acolo unde oameni mai cred că prin cuvânt
Putem schimba destine sau dărui menire
Putem şi altfel viaţa s-o trecem pe pământ
Nu-mi pasă ce vor crede acei ce vor citi
Pun versul să mă ierte, eu sunt al lui stăpân
De-oi trece peste moarte... eu tot aici voi fi
Căci n-am să plec vreodată dar nici n-am să rămân
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu