joi, 20 iunie 2013

Sfirsitul unei domnii singeroase (8)

Horia Sima




Val de arestari în tara
Pe la sfârsitul lui Ianuarie, ne vin vesti alarmante din tara: un nou val de arestari ravasise Legiunea, având ca epicentru Banatul si judetele învecinate, Aradul si Hunedoara. Se aude de sute de arestari. Inchisorile din Deva, Arad si Timisoara ar fi pline de legionari. Printre cei arestati, se aflau si Profesorul Protopopescu cu sotia. 

Din ce am putut afla mai târziu, noile arestari erau în legatura cu retragerea noastra din tara în toamna anului 1939. Ce se întâmplase? La înapoierea mea în Germania,lasasem în urma o retea în perfecta stare, care începea de la Bucuresti, unde era cap de linie inginerul Nicolau, si sfârsea la Belgrad, având ca încheietor pe Sfarma-Piatra, unchiul lui Octavian Rosu. Misiunea retelei era sa asigure le - gatura cu Germania, pentru operatiuni ulterioare. Reteaua trecea direct de la Bucuresti la Timisoara, fara a avea o atingere cu organizatiile intermediare. La Timisoara, punctul de plecare era Profesorul Protopopescu, care, prin pozitia sociala ce-o detinea, era în afara de orice banuiala ca ar putea sa fie gazda de "pistolari" Inginerul Nicolau si cu Profesorul Protopopescu nu se cunosteau. A ramas ca Nicolau sa trimita profesorului o carte postala cu salutari, ca semn al întelegerii dintre ei.

Când m-am refugiat din Capitala, în drumul spre Germania, am stat ascuns în casa profesorului Protopopescu si din acest adapost am întreprins pregatirile pentru trecerea frontierei. Reteaua pleca chiar din casa profesorului. La catedra lui, avea ca laborant un legionar. iar sotia acestuia servea la bucatarie. Prin labo- rantul sau, am luat legatura cu legionarul Ghita Ciorba din Comlosu-Mare, comuna fruntasa, asezata pe frontiera. Am fixat trecerea pe linia Comlos-Kikinda si, pentru gasirea de puncte de sprijin în Banatul Sârbesc, l-am expediat în tara vecina pe Traian Borobaru. Desi întreg aparatul Statului era mobilizat si permanent pe urmele noastre, sistemul a functionat impecabil. In regiunea de frontiera era întesata de agenti. Ei simteau ca suntem pe undeva pe aproape de ei, dar nu au putut sa ne descopere. Ne-am strecurat ca niste umbre. Dupa ce s-au convins ca am trecut frontiera, agentii au invadat Banatul sârbesc. Au umblat din sat în sat sa ne dea de urma, dar populatia ne-a ocrotit, învaluindu-ne într-un mutism impenetrabil.

Totul a mers foarte bine, pâna la întâmplarea cu Hedes. Inca aflându-ma la Timisoara, am trimis vorba în judetele învecinate ca daca au legionari în primej- die de moarte sa-i pregateasca pentru a se refugia în Germania. Asa se face ca din partea organizatiei de Arad a fost trimis la Timisoara si apoi trecut peste frontiera, pe filiera stabilita, Comlosul Mare-Kikinda, Traian Hedes. Hedes era un legionar din vechea garda. Pusese bazele organizatiei din acest judet, suferise prigoana din 1933 si era cunoscut în toata tara. Eram la Belgrad când am aflat de reusita trecerii lui si m-am bucurat de alegerea facuta de organizatia Arad, pentru ca Traian Hedes reprezenta un om cu garantie în miscare si putea sa în - tareasca valoarea politica a grupului din Berlin. Când vine Traian Borobaru de la Uzdin, unde era gazduit Hedes, îmi aduce o veste grava. Hedes e bolnav de tuberculoza. Din cauza sfortarii facute cu trecerea frontierei, daduse în hemof - tizie. Familia la care locuia s-a speriat de boala lui, de sângele ce l-a varsat, si l-a rugat pe Borobaru sa-l duca cât mai repede de acolo, pentru a nu infecta copiii. Ne crea o problema teribila. Nu mai puteam abuza de ospitalitatea Românilor din Banatul sârbesc. Eram opt insi risipiti prin satele românesti si politia sârba, alarmata de guvernul român, începuse si ea sa faca cercetari. Dar ce facem cu Hedes? In starea în care se gasea nu-l puteam lua nici cu noi si nici nu-l puteam întoarce în România. Nu mai rezista nici celui mai mic efort.

Trebuia sa stea în pat, pentru a nu-i reveni varsarile de sânge. Am cautat fel de fel de solutii, am cheltuit cu el o multime de bani, din micul capital destinat drumului spre Germania, si ne-a întârziat plecarea cel putin doua saptamâni.

In cele din urma l-am internat într-un sanatoriu. De atunci nu am mai auzit nimic de el, dar banuiam starea în care se gasea, fara bani si fara nici un punct de sprijin, nu putea decât sa cada fie la sârbi, care îl vor extrada, fie la români. Asteptam dintr-un moment în altul sa auzim de caderea lui si catastrofa ce va urma. Pentru a nu expune si grupul nostru la eventuale complicatii ce le va pro- duce arestarea lui, am împrumutat în graba niste bani de la cunostintele noastre si am luat trenul spre frontiera germana.

De atunci, am trait mereu în neliniste, asteptând dintr-un moment într-altul sa auzim vestea fatala. Nu vedeam nici o posibilitate ca sa scape. Si o data prins, va provoca un lant de arestari, care vor merge pâna la profesorul Protopopescu si pâna la Bucuresti. Organizatia de Arad facuse o imensa greseala trimitând sa treaca frontiera un om bolnav si urmarea ei va fi destramarea întregului nostru sistem de legaturi din tara, cladit cu atâta truda si atâtea riscuri.

Câti oameni nu vor fi arestati, schingiuiti si chiar ucisi? Adeseori, în lupta noastra clandestina, din cauza unei greseli elementare, a unui singur om, au ca - zut organizatii întregi si planuri marete au fost date peste cap.

Lucrurile s-au petrecut în tara exact asa cum mi le imaginasem. Capturarea lui Hedes, pe la începutul lunii Decembrie 1939, a determinat Siguranta sa depla seze întreaga mobila de la Bucuresti pentru continuarea cercetarilor. Se banuia ca s-a dat de urmele retelei pe care o lasasem noi în urma. La chestura politiei Timisoara, Hedes a fost chinuit mai multe zile pentru a spune cine l-a ajutat sa treaca. A rezistat eroic, a încercat chiar sa se sinucida, pentru a nu-si trada cama razii. Dar în cele din urma i-au venit de hac. A spus pe unde a trecut si prin cine. Cel denuntat era Ghita Ciorba, din Comlosul Mare. De la Ghita Ciorba, s-a urcat firul la laborantul profesorului Protopopescu, si de la acesta la profesor. Odata cu Protopopescu a fost arestata si sotia lui,Doamna Liliana Protopopescu. Nici inginerul Nicolau nu a scapat. La perchezitia în casa sotilor Protopopescu s-a gasit cartea postala cu salutari, trimisa de Nicolau de la Bucuresti. Inginerul a fost ridicat de la Bucuresti si adus la Timisoara pentru ancheta si confruntari.

Paralel, s-a descoperit si o alta pista. In Timisoara, aveam "o hazda de hoti", sau "cavoul", cum se mai numea în limbajul studentilor de la Politehnica. Era o camera la subsol, închiriata de un student, pe strada Decembrie nr.33. Rezistase la toate raziile si descinderile. Aici m-am adapostit si eu câteva zile si tot aici a locuit si Hedes, pâna la plecarea lui în Iugoslavia. LA ancheta, Hedes a declarat si locul unde a stat. Din acest punct a pornit o noua serie de arestari, care s-au extins în grupul studentesc legionar si între muncitorii legionari. Au fost ares - tati Ica Tanase, Totoescu, Simicin, Basiu, Foale, Craiciovici, Olteanu si altii. Contra acestui grup, ancheta a luat un alt curs. Chestiunea retelei de trecere a frontierei cazuse pe al doilea plan. Ei au fost groaznic schingiuiti pentru a decla- ra echipele ce s-au constituit pentru uciderea Regelui Carol. Intr-adevar se for - mase ceste echipe, dar fara un plan, fara o actiune hotarâta, fara un termen.

Au vorbit între ei, gândindu-se la eventualitatea unei vizite a Regelui Carol la Timisoara. Nu se concretizase nimic. Dar autoritatile de la Bucuresti, care fa - cusera amara experienta cu Miti Dumitrescu, un necunoscut, aceste marturisiri luau proportiile unui complot. Ei erau cu atât mai speriati de cele descoperite cu cât organizarea acestor echipe avusese loc îndata dupa masacrele din Septem - brie. Baia de sânge din toamna nu produsese efectul dorit de guvernanti, adica nu bagase groaza în restul de legionari, determinându-i sa înceteze orice opozi - tie contra regimului.

Lucrurile nu s-au oprit aici. Cercetarile s-au extins în judetul Timis, descoperindu-se noi filiere, care duceau si în judetele învecinate, Caras si Severin. Nici judetul Arad nu fusese crutat.

Guvernul a intrat în panica când autoritatile locale au descoperit un alt complot pentru asasinarea Regelui Carol în judetul Hunedoara. Cam în acelasi timp, un grup de muncitori de la Simeria, important nod de cale ferata, luasera hotarârea sa împuste pe Regele Carol cu prilejul unei vizite ce acesta proiecta sa o faca la fabrica de arme Cugir. Nimeni nu stia de acest lucru. Era o initiativa a lor. Brigada mobila s-a deplasat imediat la Deva, unde au fost concentrati toti legionarii din judet. Cu o rara salbaticie, s-au napustit asupra oamenilor, batân- du-i nopti de-a rândul pentru a declara participarea lor la complot. Cu acest pri- lej a fost ridicata pentru a doua oara si sotia mea si tinuta aproape doua sapta - mâni la chestura Deva, unde i se cerea sa declare daca stie ceva de mine.

Arestarile si anchetele au avut un crescendo, care a culminat între Craciun si Anul Nou. Indata dupa Anul Nou, s-a simtit o slabire a prigoanei. Venisera noi ordine de la Bucuresti. Tendinta generala a guvernului de a se gasi o acomo- dare cu legionarii a avut efect si asupra acestor arestari. In alte împrejurari, o parte ar fi fost ucisi fara judecata, altii condamnati la pedepse grele, iar altii internati în lagare.

Mai întâi legionarii închisi au observat ca nu se fac noi detineri. Pe la boboteaza au fost eliberati majoritatea celor închisi. Nu au fost retinuti decât cei direct amestecati, fie în organizarea trecerilor de frontiera fie în echipele de razbunare. Grupul acesta se compunea din inginerul Nicolau, profesorul Protopopescu, Dr. Moldovan, tatal si fiul, plus studentii si muncitorii implicati în complot. Un alt indiciu de schimbarea climatului a fost ca acest grup a fost transferat de la Chestura, unde fusesera batuti si schingiuiti, la Inchisoarea Militara, unde s-au bucurat de un tratament mai bun. In aceeasi închisoare au fost adusi apoi si cei triati din judetele Hunedoara si Arad, destinati a fi dati în judecata. Si aceste judete marea majoritate au fost trimisi acasa, înainte de Boboteaza.

Intr-o zi îsi face aparitia la închisoare Pamfil Seicaru, dorind sa vorbeasca cu grupul legionar. Nu a putut vorbi decât cu profesorul Protopopescu, pentru ca nui-a dat voie Presedintele Tribunalului Militar. A dat asigurari profesorului Protopopescu ca el a intervenit la guvern si la Rege pentru eliberarea lor fara judecata si procese. Si-a exprimat admiratia pentru tinuta grupului legionar din Germania, care nu a luat bani de la Nemti. Unul singur, spunea el, Victor Vojen, a acceptat sa intre în solda guvernului german. Pamfil Seicaru se referea probabil la faptul ca Vojen intrase ca functionar la Ministerul Propagandei. A mai spus ca situatia s-a schimbat si ca în curând vor fi chemati sa joace un rol politic. Generalul Dragalina, Seful Regiunii militare, a intervenit si el la Ministerul de Interne, Ghelmegeanu, pentru încetarea urmaririlor contra grupului legionar din Timisoara. Doamna Protopopescu, eliberata mai de mult, tinea legatura cu Generalul Dragalina si prin ea cei închisi erau informati de evolutia situatiei politice si de interventiile facute în favoarea lor la Bucuresti.

Guvernul era hotarât sa încheie prigoana contra legionarilor, dar din motive de prestigiu si pentru a nu fi interpretata atitudinea lui drept semn de debilitate, a lasat ca ancheta sa-si urmeze cursul ei normal. A venit un judecator de instruc tie de la Craiova, Vasilescu, ofiter de rezerva, care s-a purtat extraordinar de corect.

Se vedea ca are instructiuni de la Centru sa nu bruscheze pe inculpati. De fapt nu mai ancheta el, ci lasa pe legionari sa-si spuna pasurile si sa-si motiveze atitudinile. El s-a multumit sa ia note si sa-si faca raportul. Ca urmare a vizitei lui, cu trei saptamâni înainte de Pasti, din lotul de legionari concentrati la Timisoara, au mai fost eliberati o parte si nu au mai ramas decât 11, presupusi a fi principalii responsabili. Intre ei si profesorul Protopopescu. In Martie sunt lagarele. Era semn ca se apropia si eliberarea lor. Stoicanescu,eliberat de curând, venise sa-i viziteze, spunându-le ca atât el cât si alti fruntasi legionari au spus lui Ghelmegeanu chestiunea lor si eliberarea lor e iminenta.Nu li s-a închis dosarul, ci a fost o eliberare provizorie. Dar la scurt interval dupa Pasti, au aparut doua secrete care i-au scos de sub orice urmarire.

(va urma)



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu