Balada limbilor pizmaşe

Francois Villon

În şorisioaică, în arsenic tare,
în orpiment, silitră, var curat,
în plumb topit, să ţipe-n gura mare,
în său şi smoală-n care s-au spurcat
jidăucile cu scârnă şi pişat,
în zoaie de picioare împuţite,
în jeg de tălpi şi-obiele flendurite,
în sânge de năpârci şi zoft de boaşe,
în fieri din lupi, vulpi şi bursuci storcite,
prăjite fie limbile pizmaşe!

În creier de mârtan spăimos, nenstare
să prindă peşte, ştirb şi îngălat,
sau de dulău la fel ca arătare
lovit de turbă-n bale şi scuipat,
în zgaibă de catâr răsofticat
tocat mărunt cu scule ascuţite,
în bălţile de şobolani bâhlite,
de broaşte şi-alte lighioi vrăjmaşe
(şerpi şi şopârle, păsări cufurite)
prăjite fie limbile pizmaşe!

în sublimat gata să omoare
şi în buric de vipere-ngălat,
în sânge ce-ntins pe uscătoare
de bărbieri, când luna s-a rotat
(când negru, când verzui stând închegat),
ăn şancru, trânji şi-n căzile-mpuţite
de cârpa-n sânge-a doicilor mestrite,
în spălătura curvelor poznaşe
( de nu pricepi, n-ai dat de-aşa iubite!),
prăjite fie limbile pizmaşe!

ÎNCHINARE:
Stăpâne, de n-ai ciur, dârmon sau site,
atunci strecoară cele pomenite
printr-un nădrag murdar la fund, din faşe;
da'ntâi în scârna scroafelor spârcite
prăjite fie limbile pizmaşe!