Corto africanul

Ioan Stanomir


Pentru Corto, Africa înseamnă un spaţiu care se întinde din marginea Cornului Africii până către întinderile nepătrunse , de apă şi de pământ, ale Africii de Est. Pentru Corto, Africa este, înainte de toate, o succesiune de ernigme care se lasă cu dificultate citite, un edificiu al tainei ce îşi are, precum în vremuri antice Sfinxul, întrebarea eliberatoare de sens. Pentru Corto, Africa se confundă, ca şi în cazul lui Pratt, cu miresmele şi culorile unei lumi nedomesticite, arzând sub soare deşertului sau explodând sub atingerea mării.

Africa lui Corto, aceea din “ Etiopicele”, dă naştere şi personajului prin care Pratt forţează limitele cruzimii şi ale excentricităţii, Cush. Războinic al lui Allah din ţara Somaliei, ţinând de teribilul trib danakil, Cush răsare în textele africane ale lui Pratt ca o suliţă ce se înfige în trupul infidelilor. Atent la voinţa divinităţii şi fanatic al seminţiei sale, Cush străbate marea de nisip călăuzit de un soare care este numai al lui. Între el şi Corto, relaţia este ciudată şi sângeroasă, asemănătoare, până la un punct, cu cea unindu-l pe marinarul fără de flotă de Rasputin. Bănuitor şi intransigent, Cush este neîncrezător în posibilitatea prieteniei cu acest ciudat vagabond al revoluţiilor.

Şi totuşi, în război sau în luptele dintre triburile africane, Cush nu va ezita să salveze viaţa celui care este chemat să meargă mai departe, către marginea lumii.

Există, la Cush, o voinţă fără limite omeneşti şi o cunoaştere a lucrurilor ascunse. Alături de mullahul nebun, inamicul englezilor din Somalia, Cush duce o luptă din care mila este alungată, ca un semn al slăbiciunii. Când ofiţerul trădător din fort îl jigneşte, Cush aplică o implacabilă lege a răzbunării. Tortura la care britanicul este supus este întreruptă de Corto,al cărui glonţ vine ca un straniu “ coup de grâce”. Şi poate că faţă adevărată a lui Cush, aceea de demon al deşertului, înrudit cu vântul şi cu moarte, se iveşte în clipele în care îi va fi dat lui Corto să întâlnească, în ţara de piatră şi de vis a Somaliei, pe cel mai cutezător şi tainic dintre magii africani, pe Shamael.

Cititor în trecut, ca şi în viitor, Shamael este trup din trupul acestei Africi pentru care luptă şi Cush. Realismul magic al lui Pratt este rafinat şi hipnotic în volutele sale. Se întâlnesc, în spaţiul ţării Dankali, creştini şi musulmani, păgâni şi căutători de aur, iluminaţi şi revoluţionari. Magma Africii este simţită de Pratt ca de nimeni altul.

Mai jos, către sud est, în locurile în care Ann şi Daniel Doria descoperă viaţa, în “Ann de la jungle”, în anii primului război mondial, în delta fluviiilor, Corto întâlneşte nu doar fantomatica armată a lui Lettow von Vorbeck, războinicul neînvins al Africii germane, ci şi pe gardienii lumii de dincolo, pe oamenii-leopard. În umbra trupului rănit al marelui Konigsberg, marinarul cu cercel în ureche trece graniţa Styxului, în căutarea dreptăţii.

Dincolo de poarta somnului, îl aşteaptă ei, oamenii-leopard, paznicii seculari ai Africii, pregătind viitorul din care imperiile europene dispar.

Visul lui Corto este un joc cu moartea, un joc la căpătul căruia sfârşitul este amânat, încă o dată. În aceste tărâmuri, nu departe de ferma lui Karen Blixen şi de zborul frânt al lui Finch Hatton, Corto convoacă Africa misterului, aşteptând o nouă aventură.