vineri, 28 iunie 2013

Orizonturi Rosii (9)


Mihai Pacepa


Amintirile unui general de securitate

Guita cavat lapidem, non vi sed saepe cadendo
[ Picatura gaureste piatra nu prin forja, ci cazind des. ]


Convorbirile din aceasta carte au fost scrise din memorie de general-locotenent Ion Mihai Pacepa. Ele sint tot atit de exacte pe cit pot fi orice convorbiri neinregistrate, reamintite.


CAPITOLUL IX

— C-când ati devenit voi agenti CIA ? a explodat Ceausescu, bilbiiala lui fiind acum semnul unei minii teribile. Luati foaia asta de hirtie si scrieti tot, chiar in clipa- asta. Toti! a urlat trintind pe jos un pachet de coli albe.
Ministrul de interne, Teodor Coman, primul sau adjunct, Nicolae Plesita si eu stateam muti in mijlocul biroului lui Ceausescu. Plimbindu-se dintr-o parte in alta a camerei, ca un tigru in cusca, Ceausescu a izbucnit furios:
— V-am dat ordin sa instalati microfoane in toate camerele lui Kiraly, chiar si in fundul lui si sa-l supravegheati zi si noapte. Cu cit v-a platit CIA ca sa-l lasati pe Kiraly sa trimita aceasta noua scrisoare in strainatate ?
S-a aplecat asupra lui Coman, care statea zapacit si nemiscat ca o stana de piatra.
— Cum a reusit sa trimita apelul asta in Occident ? a zbierat, uitind pe moment cu totul de gitul lui sensibil si de coardele sale vocale fragile. Cu cit te-a platit CIA ca sa nu confisti scrisoarea lui ? Ca s-o lasi sa cada in miinile unui ziarist ? si-a revarsat minia, acum, asupra mea.
Ceausescu a inceput sa se calmeze dupa un timp, dar nu inainte de a fi hotarit ca ministrii afacerilor externe si de justitie, care au fost chemati mai tirziu in locul nostru, erau de asemenea agenti CIA. A facut citiva pasi pina in fata lui Coman:
— Kiraly c'un idiot! a decretat solemn. Trecusera bilbiielile si urletele.
— Un idiot care n-a invatat nimic. Am incercat sa fiu generos, pastrindu-l ca membru al Marii Adunari Nationale, lasindu-i libertate de miscare, dar bestia asta pur si simplu n-a inteles ca rabdarea mea are o limita.
Ceausescu a ordonat ca Kiraly sa fie mutat imediat in celalalt capat al tarii, la granita cu Iugoslavia, departe de ungurii lui. Urma sa fie supravegheat 24 de ore pe zi „fatis si brutal". Urma sa fie speriat la culme si tinut sub presiune constanta, astfel incit sa inteleaga sa nu se mai joace cu dictatura proletariatului.
— Si batut pina la moarte daca incearca sa fuga sau sa mai trimita alta scrisoare in strainatate.
În cele din urma, Ceausescu a ordonat ca Securitatea sa gaseasca un pretext nepolitic ca sa-l aresteze pe Kiraly.
— Trimite-i-l pe „Radu" in prima zi de puscarie, l-a instruit Ceausescu pe ministrul sau de interne.
„Radu" era numele codificat pentru un procedeu fatal de reducere la tacere a opozantilor cind ajungeau la inchisoare.
Cind am plecat din biroul lui Ceausescu peste o ora, nici Coman, nici Plesita n-au scos o vorba.
— Unde doreste tovarasul general sa-l duc ? m-a intrebat soferul meu, Paraschiv.
— Oriunde vrei. Simt nevoia sa iau putin aer!

URA FATA DE UNGURI
Ceausescu a fost intotdeauna un nationalist fanatic, dar nicaieri acest lucru nu este mai evident decit in politica lui de cadre. Numai etnicii romani de doua generatii si nascuti in cadrul granitelor romane au voie sa detina functii in partid si guvern cu privire la securitatea nationala. Pentru serviciul pe care l-am avut in cadrul DIE, cerinta era originea romana pura de trei generatii. Romanilor de alte origini etnice, chiar daca familiile lor au trait in Romania timp de generatii, li se interzice cu strictete sa detina functii in sectoarele de aparare nationala din cadrul Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, in DIE, in cadrul Securitatii sau in Statul Major din cadrul fortelor armate. Chiar si romanii casatoriti cu persoane apartinind altor origini etnice au fost inlaturati tacit dupa venirea la putere a lui Ceausescu. Doar citiva evrei, unguri si germani sint mentinuti in functii inalte, din motive de propaganda, dar, cu toate acestea, nu au acces la adevaratele secrete ale lui Ceausescu. Eforturile sale sustinute de a purifica singele guvernului roman amintesc, in mod sinistru, de incercarile lui Hitler de a crea o rasa ariana pura.

Ungurii care traiesc in Romania formeaza grupul etnic cel mai dispretuit de Ceausescu, din cauza numarului si a coeziunii lor. Dupa prabusirea sistemului monarhic austro-ungar, multi unguri au ajuns sub stapinire straina, in conformitate cu rapoartele unguresti, pe atunci erau 15 milioane de unguri care traiau intre Muntii Alpi si Muntii Carpati, dintre care numai 10 milioane traiau de fapt in Ungaria. Aceasta estimare ar putea fi lotusi exagerata, dar cert este ca doua milioane de unguri traiau 'in Transilvania romaneasca. La sfirsitul anilor '60, Ceausescu a incepui sa-i ia pe ungurii concentrati in Transilvania si sa-i disperseze, in liniste, pe tot cuprinsul Romaniei. „De ce sa nu facem exact ca Brejnev ?" a intrebat el, referindu-se la perioada cind Leonid Brejnev dispersase in Siberia peste un milion de romani care traiau in Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca, in acelasi timp, fiind preocupat sa creeze iluzia unui echilibru de reprezentanti unguri in organele politice romanesti, Ceausescu a fosi preocupat, chiar de cind a venit la putere, de a, gasi romani de origine maghiara care sa-i fie loiali.

Karoly Kiraly a fost una dintre propriile descoperiri ale lui Ceausescu. Vinator avid, Kiraly a acumulat credit politic organizind partide de vinaloare exclusive, de unde Ceausescu s-a ales cu trofee impresionante. Cind cele 17 regiuni ale Romaniei au fost inlocuite cu 39 de judete, Ceausescu l-a numit pe Kiraly prim-secreiar al partidului la Covasna, un judet cu o populatie aproape exclusiv maghiara. Curind dupa aceea, in Covasna, Ceausescu a impuscal cei mai mari ursi pe care ii vinase vreodata, iar la putin timp Kiraly a devenit membru supleant in Comitetul Politic Executiv. S-a intimplat sa fiu in biroul lui Ceausescu impreuna cu ministrul de inlerne intr-o zi din anul 1972, cind ministrul i-a dai o scrisoare in care Kiraly se opunea discriminarii minoritatii maghiare, dindu-si demisia din toale functiile detinule in parlid si guvern, eveniment fara precedent in istoria Romaniei comuniste.

Nu voi uita nicicind stupefactia lui Ceausescu, minutele lungi de tacere apasatoare in timp ce ne privea fix, cu ochii holbati, iar apoi explozia unei furii nemasurate. Cind s-a calmat, a ordonat ca scrisoarea sa fie pastrată in cel mai siriei secret, ca microfoane sa fie instalate imediat in fiecare coltisor al casei lui Kiraly, inclusiv in baie, iar materiale incriminatoarc sa fie strânsc cu privire la el. Ceausescu a ordonat de asemenea compromtierea publica a lui Kiraly in viilorul apropial, arestarea lui din motive nepolitice si eventual lichidarea lui in liniste, in puscarie.

În Uniunea Sovietica, arestarea opozantilor polilici din molive nepolitice era un lucru obisnuit dupa moartea lui Stalin, cind Moscova a refuzat sa admila existenta oricarei opozitii polilice. Restul blocului sovietic a urmai curind exemplul Moscovei. „Toti detinutii nostri sint numai detinuti de drept comun", este ceea ce a afirmat Ceausescu in toamna anului 1967, cind s-a hotăril sa raspindeasca in Occidenl informatia ca Romania nu mai are detinuti politici. Dupa citeva zile, in limpul unei plimbari foarte confidentiale in gradina sa cu Ion Stanescu, care tocmai fusese numit presedinte al nou-crealului Consiliu al Securitatii Statului. Ceausescu a afirmat cu tarie ca nimic nu s-a schimbat. „Fiecare opozant politic susptetat", mi-a spus Slanescu, entuziasmat dupa intâlnirea cu Ceausescu, „trebuie neutralizat cu tot atita forta ca si inainte. Cu inventivitate si creativitate, a spus Tovarasul, putem gasi nenumarate cai de a scapa de opozantii politici, fara a da mass-mediei occidentale vreun motiv sa vorbeasca verzi si uscate despre noi. Îi putem aresta ca delapidatori sau speculanti, ii putem acuza de neglijarea sarcinilor profesionale, sau de orice altceva s-ar potrivi mai bine dupa caz. Odaia ce individul e in puscarie, e al vostru". Tovarasul a vorbit ca un profesionist adevarat, s-a minunat Stanescu. Apoi a continual cu o voce joasa, conspirativa. „Asculla, Stanescule", mi-a spus Tovarasul aseara. „Nu numai pe strada se pot intimpla accidente. Nu numai oamenii liberi se imbolnavesc si mor".

Imaginatie si creativilate, asta asteapta de la mine Tovarasul, a incheiat Stanescu. De atunci inainte, „imaginatie si creativitate" au devenii cuvintele magice ale Securitatii.

RADIATII FATALE IN CELULELE INCHISORILOR
Pentru a-i lichida pe citiva dintre opozantii sai in timpul detentiei lor din motive nepolitice, Ceausescu foloseste serviciul de Securitate K, o componenta relativ redusa, raspunzatoare de activitatea de contraspionaj din cadrul sistemului penitenciar national, in Romania, aceasta componenta este subordonata Ministerului de Interne, sau Ministerului Justitiei.

Creat de catre sovietici in 1950, dupa modelul KGB-ului, Serviciul Roman K are misiunea cea mai murdara impotriva detinutilor, supraveghindu-i cu microfoane si „porumbei informatori" in celule, cu scopul de a obtine date compromitatoare si a-i determina apoi sa faca declaratii incriminatoare, in unele cazuri, acesta ii lichideaza in secret, inscenind pretinse sinucideri sau folosind otrava care produce o moarte aparent naturala, in primavara anului 1970, Serviciul K a adaugat substante radioactive furnizate de KGB pentru arsenalul sau mortal. Ceausescu insusi i-a dat acestui procedeu numele codificat „Radu", obisnuind sa dea ordinul: „Trimite-l pe «Radu» la Popescu". Dozajul radiatiilor urma sa genereze o forma mortala de cancer.
— „Radu" va trebui trimis la Kiraly din prima zi de inchisoare, a spus Ceausescu in acea zi din anul 1972, terminind de dat ordine si facindu-i cu ochiul, conspirativ, ministrului de interne.

Multa vreme, microfoanele care-l supravegheau pe Kiraly n-au relevat nimic semnificativ. Nici un fel de discutii politice, nici un fel de activitati compromitatoare, nimic. Pina la sfirsitul lui septembrie 1977, cind supravegherea intensiva a furnizat citeva informatii referitoare la profunda preocupare a lui Kiraly de a nu fi fost in stare inca sa ajunga la Ceausescu si sa discute despre discriminarea ungurilor in Romania. Din aceasta cauza, Kiraly incepuse sa schiteze un memoriu documentat cu privire la abuzurile anterioare si masurile represive ale guvernului impotriva etnicilor unguri, germani, evrei. Ministrul de interne Coman si cu mine am fost din nou martori ai furiei lui Ceausescu, cind a fost informat! despre acest lucru. L-a chemai imediat pe primul viceprim-ministru, Ilie Verdet, si i-a ordonat sa-l vada pe Kiraly si sa-l calmeze.
— incearca sa-i afli planurile de viitor si promite-i orice il poate calma pentru moment. Mai tirziu, cine stie ? Chiar si oamenii folositori pot muri intr-un accident de vinatoare. Sau, a adaugat, s-ar putea imbolnavi de cancer.
La 4 octombrie 1977, Kiraly a fost primit de Verdet, precum si de Petre Lupu, membru al Comitetului Politic Executiv, ministrul Teodor Coman si Ion Vinte, vechi membru de partid de origine maghiara, care era vicepresedinte al Consiliului Oamenilor Muncii de Nationalitate Maghiara, in timpul acelei intrevederi, care a fost inregistrata pe banda, Kiraly a fost convins sa-i dea lui Verdet schita memoriului sau cu privire la situatia ungurilor din Romania.
— Partidul va face demersuri ca sa remedieze greselile comise, a promis Verdet, pentru a-l face pe Kiraly sa taca, dar nu s-a facut nici o incercare in acest sens.
În ianuarie 1978, microfoanele care-l supravegheau pe Kiraly au „murit" brusc. Cind pe 24 ianuarie agenti ai Securitatii l-au gasit ascunzindu-se intr-un hotel obscur din Bucuresti, era prea tirziu. În aceeasi zi, ziarul londonez Times si cel din Manchester, Guardian, au publicat simultan un raport de la Belgrad care spunea ca, intr-o scrisoare sosita clandestin din Romania, Karoly Kiraly pretinde ca Partidul Comunist Roman si guvernul practica o politica discriminatorie impotriva ungurilor si a celorlalte minoritati din Romania. A doua zi toata presa occidentala a publicat articole despre aceasta, iar postul de radio Europa Libera a citit fragmente din scrisoarea lui Kiraly in repetate rinduri. Ministrul de interne Teodor Coman si cei sapte adjuncti ai lui, incluzindu-ma si pe mine, au fost chemati la Ceausescu in momentul in care a aflat despre aceasta. Chiar astazi, Ceausescu aflase ca scrisoarea lui Kiraly a ajuns integral la Congresul Statelor Unite, care votase acordarea pentru Romania a clauzei natiunii celei mai favorizate si ca membrii sai au reactionat cu, stupefactie sau repulsie, in functie de modul cum votasera.

Deodata, radiotelefonul mi-a intrerupt visarea.
— 62, prezinta-te imdediat la 01. Repet : 62 prezintă-te la 01.
Dumitru Popescu, secretarul cu probleme de presa si propaganda al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, ma astepta in fata usii de la biroul lui Ceausescu. Cind am intrat in birou, Ceausescu se uita indelung la strada pustie, la bulevardul Larg de pe partea de vizavi de cabinetul sau, inchis traficului. Intorcindu-se spre noi, a ordonat ca presa romana sa fie imediat invadata de articole referitoare la drepturile egale pentru minoritatile din Romania, la reprezentarea lor proportionala in toate organizatiile politice si guvernamentale, de la Comitetul Central si Marea Adunare Nationala pina la gospodariile agricole colective.
— Folositi datele pe care i le-am dat ieri lui Wallach, a spus Ceausescu, luind de pe birou un dosar cu textul unui interviu pe care tocmai il daduse ziaristului american John Wallach de la Hearst Newspapers si incercind sa dicteze din el: componenta Marii Adunari Nationale este concludenta in acesta privinta : din cei 349 de membri ai sai, 29, respectiv 8,2 % sint maghiari, 8, respectiv 2,21 % sint germani si 3, respectiv 0,9 % apartin celorlalte nationalitati.
Ceausescu a subliniat ca aceste cifre reflecta foarte exact procentajele populatiei din aceste grupuri. A continuat sa dicteze alte cifre, umflate grosolan, pe care le raspindise in tot timpul interviului.
— Asigura-te ca presa americana va tipari interviul lui Wallach, mi-a spus la sfirsit Ceausescu.
Dupa plecarea lui Popescu, Ceausescu m-a apucat de brat si a inceput sa se plimbe agale in jurul biroului.
— Nu Kiraly e cel care ma deranjeaza, il pot strivi oricind ca pe un paduche. E vorba de Kadar. Stiu ca porcul asta de jidan e in spatele chestiei asteia. Îi simt respiratia in ceafa. Vrea ca Transilvania sa fie retrocedata Ungariei. Asta nu se va intimpla niciodata fara un razboi, in primul si al doilea razboi mondial romanii au ocupat Budapesta si o vom face iar si iar. Cind Ceausescu este furios, foloseste cuvintele peiorative pentru unguri si evrei, in loc sa-i zica lui Kiraly ungur, ii spune boanghen, iar Kadar nu era evreu, ci jidan. Este ca si cum s-ar folosi in engleza hunkie si kike , daca nu si mai rau.
Cind si-a potolit minia, Ceausescu s-a oprit si m-a luat de un nasture de la haina.
— inaintea vizitei mele la Washington, s-ar cuveni sa organizam o expozitie de carti romanesti care au fost traduse in maghiara, germana si alte limbi ale minoritatilor, ca sa demonstram drepturile egale pe care le au minoritatile de aici. Ocupa-te de chestia asta.
Apoi a vrut ca DIE sa obtina aprobare pentru o expozitie fotografica avind tema „Romania astazi", la Departamentul de Stat, prezentindu-sc grafic „activitatea sa interna si inernationala neobosita", inca agatat de nasturele meu, Ceausescu a continuat:
— intre timp, noi trebuie sa-i supraveghem cu atentie pe porcii de boangheni de-acasa.

Faptele care au iesit la iveala mai tirziu subliniaza seriozitatea cazului Kiraly. In ziua de joi, 5 iunie, 1980, congressmanul de Pennsylvania, Richard T. Schitlzc, a adus in discutia Camerei Reprezentantilor cazul Karoly Kiraly. „In ianuarie trecut, am vizitat Romania si am intentionat sa ma intilnesc cu domnul Kiraly pentru a obtine in primul rind parerea lui. Totusi, autoritatile romane mi-au refuzat ocazia de a-l intilni, invocind cele mai stupide pretexte. Cu toate acestea, vocea lui de protest n-a putut fi redusa la tacere. In februarie trecut, el a trimis o alta scrisoare extraordinara de protest primului-ministru al Romaniei, Ilie Verdet. Scrisoarea aminteste promisiunile pe care le-a primit de la conducerea romana intr-o incercare evidenta de a-l reduce la tacere dupa prima lui scrisoare din 1977. Toate aceste promisiuni n-au fost respectate, iar campania genocidului cultural continua neabatut."

In octombrie 1984, un luptator occidental pentru drepturile omului l-a vazut, in cele din urma, pe Kiraly in persoana. In interviul sau Kiraly a declarat: „Atmosfera de teroare este mai presus de orice inchipuire. Se infiltreaza in fiecare aspect al vietii de zi cu zi... Neincrederea este atit de dominanta incât nimeni nu indrazneste sa comunice cu altcineva."

DISPRET FATA DE JIMMY CARTER
Era dupa ora sase seara când zbirnâitul amenintator al telefonului a intrerupt o sedinta pe care o prezidam in biroul meu.
— Generalul Pacepa la telefon.
— Sint servitorul tau, sefule, am auzit vocea inconfundabila a lui Manea. Ce mai faci ?
— Traiesc!
— Si eu. Dar acum sint liber. Marea sedinta cu presedintii consiliilor populare s-a intrerupt pina miine dimineata. Tovarasul tocmai a plecat de-aici si ghici ce a ordonat ?
— Oh, nu!
— Oh, da! Dar vremea e mult mai frumoasa acum.
Cind am ajuns la resedinta lui, Ceausescu se plimba prin curte. In gradina era intuneric, numai aleile erau iluminate de felinarele din labirintul tufisurilor.
— Ce-i nou ? a intrebat Ceausescu, cind am iritrat in ritmul sau.
— Mihai a sosit la Alger.
— Cine ?
— Prietenul Zoiei, Mihai.
- Oh. Tine-l departe de aici, viu sau mort. Si da-i Zoiei pe altcineva. Nu-i decât o fetita prostuta care se joaca de-a independenta. Altceva ?
— Munteanu a plecat de la Beirut cu un camion TIR plin cu arme occidentale.
— Cele de la „Annette" ?
— Da, tovarase.
— Tine-ma la curent. Avem vreun raspuns la cererea noastra de a vizita Texas Instruments ?
— Da, tovarase. Unul afirmativ.
— Excelent. Voi fi primul presedinte comunist care a pus vreodata piciorul in acest imperiu al electronicii.
Cind am ajuns in dreptul unei banci goale din fata unei cladiri cu parter si etaj, Ceausescu a spus in mod automat:
— Buna seara.
Timp de ani de zile, o femeie octogenara obisnuia sa sada acolo in fiecare seara de primavara, vara si toamna, singura, purtind un sal mare pe umeri si un batic negru pe cap. Era mama lui Ceausescu, care se mutase acolo dupa moartea sotului. O casa noua fusese construita pentru ea, elegant mobilata si plina de servitori, dar ea parea intotdeauna o straina acolo. Petrecea ore in sir asteplind pe acea banca sa-l zareasca pe fiul ei plimbindu-se cu cineva prin gradina, desi, inainte ca ea sa fi murit, Ceausescu, absorbit de propriile sale ginduri, n-a salutat-o niciodata. Abia dupa moartea ei, cu citeva luni in urma, el incepuse sa observe absenta mamei sale.
— Am citit dosarul pe care mi l-ai dat despre Carter si familia lui. De doua ori. Vad ca, in ciuda zimbetului sau inocent, a vocii placute si a purtarii sfioase, Carter nu e un om previzibil. Dar nu e nici atit de contradictoriu pe cit il descrii tu.

Ceausescu a subliniat ca, desi Carter absolvise Academia Navala numai pe locul 60, avea evident o minte stralucita, o memorie fantastica si o capacitate neobisnuita de a absorbi mari cantitati de informatii, fiind de asemenea un interlocutor atent si un om de actiune. Ceausescu, care nu absolvise niciodata vreo facultate inainte de a deveni conducator politic, nu vedea nici o contradictie aici. Mai mult dccit atit, rivalii lui Carter l-au acuzat ca in el zace o incapatinare si o sete de razbunare de un inalt grad, ascunse in spatele zimbetului sau, dar Ceausescu a considerat si acest lucru perfect natural.
— Dupa parerea mea, a spus Ceausescu, ajungind in miezul analizei, punctele slabe ale lui Carter sint altele. Unul este religiozitatea sa ridicola, care il face sa actioneze ca o fiinta superioara moral si il impiedica sa-si faca prieteni, mai ales in Congres. Nu e oare semnificativ ca Tip O'Neill, vulpoiul ala batrin din propriul sau partid, nu-si ascunde dispretul fata de Carter ? O alta slabiciune este viata lui launtrica intensa, care il distrage de la dinamismul de care un presedinte are nevoie. Apoi e vorba de lipsa de pragmatism, care-i ingreuneaza trecerea de la scopurile abstracte la cele constructive, la prioritatile zilnice ale conducerii. Iar in final, modestia si lipsa de incredere in sine insusi. Un presedinte nu trebuie sa fie modest.
Dupa aceea, Ceausescu si-a exprimat opinia sa de baza:
— Cel mai mare dezavantaj al lui Carter e lipsa totala de experienta. La ce te poti astepta de la cineva care si-a petrecut viata cultivind arahide?
Pentru Ceausescu, aceasta era una din cele mai proaste parti ale sistemului de guvernamint american. Oricine cu bani si zimbet amabil poate deveni presedinte, dar apoi, cind incepe sa invete meseria, trebuie sa paraseasca biroul.
— Americanii pur si simplu nu pot intelege ca a fi sef de stat e o profesie. Oricum, asta-i treaba lor, nu-i asa ? Una peste alta as putea spune ca Jimmy Carter pare un individ prietenos, nepretentios, cu care voi fi in stare sa stau de vorba, tot asa cum am facut cu Nixon si Ford. Numai ca trebuie sa ne miscam repede. Cu lipsa de experienta si naivitatea lui, Carter ar putea sa intre de unul singur in apele involburate ale politicii.
Ceausescu si-a continuat plimbarea multa vreme inainte de a intreba brusc:
— Cind te-ai rugat lui Dumnezeu ultima data ?
Luat prin surprindere, n-am stiut ce sa raspund. N-avea cum sa afle despre ritualul meu secret de dimineata si seara, cind ma concentram pina cind vedeam clar fata lui Hristos rastignit pe cruce si-mi spuneam rugaciunile nerostite catre El..
— Haide, nu stii cind ai fost ultima data la biserica ? l-am auzit spunind pe Ceausescu.
— Oh, ba da, tovarase. Cind eram la scoala elementara, am raspuns.
— Bine, bine. La fel ca si mine, a replicat Ceausescu. Acum s-ar putea sa mergem din nou la biserica daca e nevoie. Nu aici - in America, a ris Ceauscscu. Am citit in dosarul tau despre Carter ca e bun prieten cu predicatorul baptist. Nu-mi pasa cum faci, dar trebuie sa gasesti o modalitate de a rezolva problema asta.
Ceausescu a subliniat ca predicatorul trebuie convins sa-i vorbeasca lui Carter despre Romania in fiecare zi - ca in Romania nu sint bogati si saraci, nici regi si cersetori, ci numai oameni liberi ale caror educatie, loc de munca, asistenta medicala si pensii sint garantate de stat.
— Da, tovarase. Statia din Washington se ocupa de problema asta printr-un agent secret despre care se spune ca e presedinte onorific al organizatiei Conventia Bisericilor Baptiste din Statele Unite si Canada.
— Forteaza-i mina! a ordonat Ceausescu, iar apoi a continuat sa ma instruiasca referitor la cum ar putea fi folosit agentul ca sa-l influenteze pe predicatorul lui Carter si ce altceva ar trebui sa mai sopteasca la urechea lui Carter, „zi de zi, zi de zi si iar zi de zi ?" iti amintesti motto-ul „Orizontului " nostru ?
— Gutta caval lapidem, non vi sed saepe cadendo ?
— Exact. Picatura gaureste piatra nu prin forta, ci cazind des. Sa-l facem pe predicatorul lui Carter sa fie picatura care-i face o gaura in cap, inteles ?
— Da, tovarase.
Brusc, a schimbat subiectul:
— Cind a fost ales Carter, ti-am spus sa deschizi un birou comercial in Atlanta.
— Asa am facut.
— N-au fost probleme cu obtinerea aprobarii de la americani ?
— Nici una.
— Vom cumpara arahide de la Carter si o sa avem nevoie de niste oameni acolo. Citiva oameni inteligenti de-ai tai, ca sa trateze cu ferma lui Carter.
Ceausescu a facut o pauza lunga inainte de a incepe sa vorbeasca iar, fara nici o legatura aparenta cu ceea ce spusese inainte.
— L-ai vazut pe Coman azi ?
— Da, tovarase.
— A ramas acelasi tractorist dintotdeauna. Un zero taiat. Daca l-as inlocui pe ministrul meu de interne, Occidentul s-ar putea gindi la probleme de politica interna. Asa ca o sa-l mentinem in continuare, dar o sa-i iau puterea din mina.
Ceausescu a spus ca se hotarise sa grupeze toata securitatea interna intr-un singur departament, sa-i puna un om nou in frunte si sa subordoneze totul Elenei.
— il stii pe Postelnicu ? a intrebat brusc.
— Tudor Postelnicu, primul-secretar din Buzau ?
— Nu strimba din nas. Postelnicu se intelege foarte bine cu tovarasa Elena si, in mod special, cu Nicu. Ei trei vor trebui sa fie in stare sa se ocupe de securitatea interna. Postelnicu va lua legatura cu tine mâine. Da-i o mina de ajutor sa scrie un decret pentru noul departament, ca ala pe care l-ai facut pentru DIE.
— il pot'folosi pe Luchian ? A lucrat la decretul pentru DIE. Generalul Eugen Luchian avea functia de ministru adjunct de interne si era de asemenea consilierul juridic al primului-ministru.
— Buna idee.
— Te-am cautat peste tot, Nicule. Unde ai fost ? a intrebat Elena, grabindu-se sa ni se alature cind am trecut de intrarea principala.
— Pacepa tocmai mi-a spus niste lucruri interesante despre presedintele american, a spus Ceausescu, facindu-mi cu ochiul. Carter pare neasteptat de amabil, chiar distins, cu multa stima fata de sotie si devotament fata de familie.
— Du-te si baga-ti capul sub apa, Nicule ! Ai vazut tu vreodata un distinguished American ? a miriit Elena, incercind sa-si concentreze toate cunostintele ei de engleza in ultimile doua cuvinte. Arata-mi numai un singur film unde ai vazut un american dintr-asta si il maninc, Nicule. Iar tu, a continuat, sarind la mine, nu-i mai baga in cap Tovarasului tot felul de intrigi si fantezii de-ale tale!
Apoi, intorcindu-se spre Ceausescu :
— Hai sa mergem la culcare, Nicule. Nu-ti pierde noaptea cu brasoave.
— In regula, Pacepa. Ar trebui sa pleci la Washington cit de curind cu putinta. Ai grija de ultimele pregatiri din programul meu si asteapta-ma acolo. Sa mergem pe urmele lui Carter!
Înainte de a-l parasi pe Ceausescu, am sunat la biroul meu.
— Spune-i lui Badescu sa-mi obtina viza americana, i-am spus lui Pop.
Colonelul Gheorghe Badescu lucra ca sef al Directiei Consulare a Ministerului Afacerilor Externe.
— Si spune-i lui Luchian sa vina in biroul meu miine dimineata la ora noua.

Cind am plecat de la resedinta, i-am spus soferului sa ma duca la Tunari, la clubul ofiterilor de frunte ai Ministerului de Interne, cunoscut sub numele de „Clubul generalilor", in seara aceea, urma sa fie un dineu intim dat de ministrul de interne Teodor Coman pentru a sarbatori cea de-a cincizeci si doua aniversare a ministrului apararii, Ion Coman. Ascuns in mijlocul padurii Baneasa, Clubul Tunari era la vreo 15 minute de mers cu masina de la resedinta lui Ceausescu, in timp ce masina alerga cu viteza, tot asa faceau si gindurile mele.
În opinia lui Ceausescu, un presedinte american era cineva pentru care nu trebuie precupetit nici un efort de investitie.
— Tot ce vreau e o intrevedere personala cu Carter, a hotarit Ceausescu, dupa alegerile din Statele Unite, din 1976. A ordonat ministrului afacerilor externe si DIE sa intreprinda o serie complexa de actiuni culminind cu o vizita oficiala in Statele Unite cât de curind posibil.
Totusi, la noua zile dupa instalarea in functie a lui Carter, aceste operatiuni au fost brusc deranjate de un apel deschis catre semnatarii Acordului de la Helsinki, facut de Paul Goma si alti opt disidenti romani. Ceausescu a dat ordin ca Goma sa fie imediat arestat si batut in mod salbatic in celula din inchisoare, in aceeasi zi, am participat la o sedinta extraordinara a Comitetului Politic Executiv, la care, in mai putin de o jumatate de ora, au fost aprobate propunerile lui Ceausescu referitoare la cenzurarea pe scara nationala a corespondentei si a legaturilor telefonice cu Occidentul, precum si impiedicarea oricarui contact dintre disidenti si diplomatii straini din Romania. Pe scurt, presedintele Carter i-a transmis lui Ceausescu ingrijorarea sa cu privire la situatia drepturilor omului din Romania. Acesta a fost primul contact dintre cei doi, iar lui Ceausescu pur si simplu nu i-a venit sa creada ca noul presedinte american, care dupa parerea sa nu era altceva decit un fermier; a putut lua o pozitie atât de transanta.

La propunerea Elenei, Ceausescu s-a hotarit sa-l scoata pe Vasile Pungan de la naftalina. Pungan fusese cindva diplomat in Statele Unite si ambasador la Londra, in Anglia, el a- aranjat studiile speciale, extensive, ale fiului celui mare al lui Ceausescu, Valentin, iar apoi o invitatie pentru celalalt fiu, Nicu, si fiica lui, Zoia. Conform celor spuse de seful DIE din Londra, se zvonea ca, in timpul numeroaselor calatorii ale Elenei la Londra ca sa-si viziteze copiii, Pungan, care era vaduv, devenise amantul ei.
Ceausescu l-a eliberat temporar pe Paul Goma, iar pe 24 februarie 1977, presedintele Jimmy Carter l-a primit pe trimisul special Vasile Pungan, care a explicat ca liderii romani ii inteleg preocuparea cu privire la respectarea drepturilor omului si ca presedintele roman Nicolae Ceausescu, in special, ii impartaseste opiniile. De asemenea, Pungan a afirmat ca zvonurile referitoare la arestarea disidentilor din Romania sint minciuni sfruntate si ca scriitorul Paul Goma nu este nicidecum arestat. Cind i-am aratat lui Ceausescu textul decodificat al telegramei lui Pungan de la Washington, care afirma in mod confidential ca presedintele Carter crezuse mesajul lui Ceausescu, l-a chemat imediat la el pe Plesita.
— Vreau ca Goma sa fie batut zdravan azi. Sa fie batut pina n-o sa mai stie ce-i cu el.
În dimineata urmatoare, Plesita mi-a descris lovitura cu lovitura cum ofiterul de militie Horst Stumpf, fost boxer, il batuse crunt pe Goma, la el acasa. Acum Ceausescu era extrem de nerabdator sa intre in gratiile noului presedinte american.

În aprilie 1982, Matei Haiducii, cetatean francez naturalizat, a recunoscut in fata autoritatilor franceze ca este agent secret roman. El a marturisit ca Bucurestiul ii daduse sarcina de „a-i elimina prin orice mijloc" pe Paul Goma si pe Virgil Tanase, doi scriitori disidenti, emigranti, care traiesc in Franta si care ridiculizeaza cultul personalitatii promovat de Ceausescu si familia lui. Singura instructiune importanta primita de Haiducii de la Bucuresti a fost ca guvernul roman sa nu fie compromis de asasinarea lor. El le-a predat francezilor un stilou incarcat cu o substanta chimica toxica, pe care-l primise la Bucuresti de la generalul Nicolae Plesita, in numele presedintelui roman. Era un fel de otrava extrem de puternica, fabricata la Moscova, care cauzeaza moartea prin stop cardiac, fara sa lase vreo urma. Scenariul operational al lui Haiducii, demn de un roman senzational, este minutios detaliat in cartea lui intitulata J'ai refusa de tuer (Am refuzat sa ucid (fr.) -n.tr) , publicata in 1984. Faptele incontestabile prezentate de catre Haiducii l-au determinat pe presedintele francez Francois Mitterrand sa acuze Bucurestiul si sa amine o vizita oficiala planificata in Romania.

TOVARASII SE DISTREAZA
Masina mea n-a incetinit pina cind am ajuns in apropiere de Gradina zoologica, un marc punct de atractie pentru locuitorii Bucurestiului, care nu sint rasfatati de prea multe distractii publice. Acum era ora de virf, iar autobuzele care soseau si plecau semanau eu ciorchini se struguri, deoarece calatorii stateau atirnati din toate partile.
Grupuri de oameni transpirati misunau in jurul gratarelor de mititei, care erau apoi inecati in bere.

La citeva minute dupa ce am trecut de Gradina zoologica, am ajuns in cimp deschis. Terenuri agricole vaste se intindeau la dreapta, unde taranii munceau din greu la lumina lampii. La stinga se aflau case taranesti, care deveneau tot mai saracacioase cu cit erau mai departe de Bucuresti. Ca pretutindeni in Romania, la tara, drumurile zaceau in bezna totala, ca sa se economiseasca electricitatea.

Dupa inca vreo citiva kilometri, masina mea s-a oprit in fata unei porti de lemn masiv, care era intotdeauna incuiata si pazita de santinele in uniforma militara, intinzindu-se pe o suprafata de vreo zece pogoane si invecinindu-se cu o gospodarie agricola colectiva si o padure, clubul ofiterilor de frunte ai Ministerului de Interne era incercuit complet de un gard de lemn inalt, oarecare. Nici un muritor nu putea zari nici macar o frintura din ceea ce era inauntru. La prima vedere, clubul parea o copie fidela, bine intretinuta a gradinilor de la Versailles, cu un labirint de poteci impodobite cu statui si banci de fier forjat asezate linga tufisuri si straturi de flori, totul fiind de cel mai bun gust. Lacuri artificiale, fintini arteziene si pavilioane gratioase puteau fi intilnite la tot pasul. Totusi, ascunse cu discretie in spatele gardului viu si al copacilor ornamentali, se aflau citeva cladiri si alte dependinte utile. Pentru filmele special importate exista o sala de cinema intima, unde chelneri aproape invizibili imbracati in negru serveau torturi, inghetata si bauturi, in alt colt era un teren de bowling cu o cafenea mica, pitoreasca, adapostita intre niste pereti se sticla, tot acolo aflinduse palmieri si plante tropicale, in spatele altui gard viu era un poligon de trageri inchis, elegant, prevazut cu un bar ai carui pereti erau invesmintati in catifea de culoare albastra - culoarea Ministerului, de Interne - unde te puteai relaxa in timpul tragerii, stind confortabil in fotolii mari, tot de catifea albastra. Pentru ocazii speciale, mai era o sala de banchet si alta de dans. Terenurile de tenis si de volei, precum si grajdurile cu cai de curse completau tabloul.

Se aflau presarate prin gradini vreo zece vile cochete, unde ofiterii de frunte isi puteau aduce familiile pentru o noapte, o saptamina sau o luna de relaxare. Totusi, cea mai mare atractie a clubului era restaurantul cu salile de mese mici unde serveai masa la lumina luminarilor, echipat cu o armata de chelneri imbracati in alb, purtind manusi de matase alba si garoafe rosii la rever. Doua ansambluri muzicale, unul de camera, iar celalalt de muzica populara, insufleteau atmosfera in timpul dineului ales dintr-un meniu ce cuprinde o bogatie nemaiintilnita in tara, unde icrele negre, malosolul, pateul din ficat de gisca si trufele glasate erau ofertele cele mai palide.
Accesul era strict limitat la membrii clubului si rudele lor apropiate. Serile de simbata si duminicile erau ocaziile cele mai frecvente, dar numai in zile speciale, cum ar fi l Mai, 23 August si mai ales de Anul Nou era arhiplin. Nicu Ceausescu era unul dintre vizitatorii cei mai frecventi ai clubului, nu pentru mobilierul de lux sau mesele elegante, ci pentru poligonul de trageri si marile cantitati de whisky Johnny Walker Black Label. „Sa tragi cu pusca si sa bei whisky sint chestii chiar mai amuzante decit sa regulezi o femeie," spunea el avind mitraliera intr-o mina, in timp ce cu cealalta isi turna pe git whisky. Vizitele lui Nicu se terminau invariabil cu betiile crunte ale acestuia.

Petrecerea se tinea intr-o cladire separata, formata dintr-o sala de banchet incapatoare si din citeva incaperi mai mici la fiecare capat, despartite intre ele de usi glisante de lemn. La stinga, imediat ce intrai pe usa, era un hol mare, dupa care urma o incapere ce avea o scena pentru orchestra si un ring de dans circular cu podeaua de marmura. La dreapta salii de banchet era o alta incapere, aceasta avind masute joase pentru cocktail- uri si fotolii de catifea albastra, unde te puteai retrage la o cafea, un coniac sau o birfa. Dineul fusese stabilit pentru ora sapte, iar acum era aproape unsprezece, dar, cind masina mea a ajuns la intrare si am numarat Mercedesurile negre parcate in fata, ai caror soferi dormeau tun la volan, am vazul dintr-o privire ca toti oaspetii de vaza erau inca prezenti.

Holul era plin de chelneri si chelnerite care serveau mincare si bautura, in camera vecina, citiva oaspeti stateau la o sueta, cu paharul in mina. Generalul Constantin Olteanu, seful sectiei militare a Comitetului Central, cinta la pian cu o mina, iar ceilalti se uitau cu insisienta sub fusta unei chelnerite care-i sedea pe genunchi. Olteanu este consatean cu Elena si datorită ei a ajuns el ceea ce esie astăzi. Poreclit „Generalul Coniac", nu rata nici o petrecere, imbatindu-se crita. Pe ringul de dans, generalul Vasile Milca abia isi mai putea mentine echilibrul, deoarece topaia cu una dintre solistele ansamblului artistic al Ministerului de Interne, iar mina lui dreapta se afla in interiorul bluzei acesieia. Era bine „uns", ca de obicei. Milea, comandanlul mililar al organizatiei paramilitare Garzile patriotice, putea fi vazut de obicei mai degraba beat decit treaz. Cind l-am vizilat ultima data la b'irou, cu doua saptamini in urma, isi umpluse pe jumalale ceasca de cafea cu coniac desi era abia noua dimineata. El era, totusi, cea mai buna sursa de informatii a Elenei din cadrul Minislerului Apararii si principalul ei protejat acolo.
Sala de banchet era invaluita in fum de tigara.

Ministerul de Interne si cel al Apararii Nationale erau singurele institutii guvernamentale romane care aveau voie sa cheltuiasca valuta forte in numerar, si atunci numai in scopuri legate de spionaj. Cadourile pentru Ceausescu in persoana, tigarile americane si whisky-ul scotian pentru cei doi ministri faceau parte dintre putinele alte articole pentru care puteau fi folositi dolari, in timpul unei petreceri deosebite ca aceasta, tigarile americane se aflau de obicei pe toale mesele, iar toti cei prezenti, indiferent ca fumau sau nu, pufaiau non-stop. În Romania, tigarile americane sint o curiozitate tot atit de mare ca si speluncile unde se fumeaza opiu in Occident.

Prin ceata am vazut-o pe sotia ministrului apararii facincâu-mi semn cu mina.
— Vino aici, nene spionule. Ti-am pastrat un loc liber.

Cu un fin simt al umorului, sotia lui Coman incepuse sa mi se adreseze cu formula „nene spionule" cu ani in urma, dupa ce sotul ei ii interzisese sa-mi spuna „generale", aceasta fiind functia mea secreta in cadrul DIE.

O zarva teribila venea din stinga, de la o distanta de citeva scaune. Generalul Plesita juca jocul sau preferat de salon cu un grup de ministri adjuncti ai apararii si de interne. Prezentat de Plesita insusi dupa o vizita la Ministerul de Interne al Ungariei, acest joc stupid trebuia sa amuze prin faptul ca participantii se imbatau. Fiecare participant trebuia sa bea un pahar plin cu vin in timp ce statea in picioare si spunea: „Sint capitanul vinului si voi goli acest pahar din trei inghitituri." inaintea celei de-a doua inghitituri, trebuia sa spuna : „Sint capitanul vinului-vinului si voi goli acest pahar-pahar din trei-trei inghitituri." Daca sarea, vreun cuvint sau uita sa repete cuvintele vin, pahar si trei, trebuia sa goleasca pe loc continutul paharului si s-o ia de la inceput cu altul plin. Înaintea celei de-a treia inghitituri, cuvintele trebuiau spuse de trei ori. La sfirsit, daca era in stare .sa ajunga pina acolo, trebuia sa spuna fraza invers: „Din trei-trei-trei inghitituri acest pahar-pahar-pahar il voi goli si capitanul vinului-vinului-vinului sint." Acest joc devenise o distractie frecventa in timpul petrecerilor de la club, dar recent fusese putin modificat. Vinul era inlocuit cu whisky, iar jocul se termina cu intoxicatii grave, in acel momem, victima lui Plesita era Tudor Postelnicu, care vizita clubul pentru prima data.

Vecinul meu de masa era viceprimministrul Gheorghe Oprea, unul dintre oamenii de incredere cei mai apropiati ai lui Ceausescu.
— Ce petrecere grozava, Mihai! a exclamat.
Tragindu-si scaunul linga mine, Oprea a inceput sa-mi sopteasca folosind tonul sau cel mai conspirativ. Dupa-amiaza avusese o discutie foarte confidentiala cu Ceausescu si Elena referitoare la schimbarile de personal, dar totul era inca foarte secret. Ministrul apararii, Ion Coman, urma sa fie promovat in functia tie secretar al Comitetului Centra), pentru fortele armate, securitate si justitie (problemele speciale). Constantin Olteanu il va inlocui ca ministru al apararii. Vasile Milea va deveni seful Statului Major. Iar eu urma sa fiu numit seful palatului prezidential, o noua functie intrucitva similara cu aceea de sef de personal la Casa Alba americana, dar cu mai multa substanta. Atit intreaga DIE, cit si Directia a V-a a Securitatii, responsabila cu protectia presedintelui, vor fi scoase din Ministerul de Interne si vor apartine de palatul prezidential. Totul va fi subordonat direct lui Ceausescu, eu fiind administratorul in functie.
— Tovarasul are tot atita incredere in tine cit are si in el insusi, Mihai, a incheiat Oprea, sarutindu-ma cu efuziune pe ambii obraji.
Citeva minute mai tirziu, Emil Bobu, viceprimministru al Romaniei, a batut cu un cutit in pahar cerind liniste.
— Tovarasi, in calitate de coordonator al Departamentului Cultelor, mi s-a spus ca preotii si rabinii trebuie sa se roage Dumnezeului lor, oricare ar fi el, dimineata, seara si cel putin o data in timpul zilei. Noi, totusi, sintem atei, tovarasi. Noi credem numai in cei mai iubiti, stimati si ilustri fii ai poporului roman, tovarasul Ceausescu si tovarasa Elena.

Bobu il portretiza pe Ceausescu ca fiind un cavaler care, in locul Biblici si crucii, tinea in mina Capitalul lui Marx si sabia lui Stefan cel Mare. Elena era Minerva, zeita intelepeiunii, puterea personificata a ratiunii. Peste numai citeva zile, ei vor trebui sa se lupte chiar in birlogul imperialismului salbatic, la Washington, unde Tovarasul va trebui sa se confrunte cu dusmanul numarul unu al proletariatului. Cind zece minute mai tirziu, Bobu si-a terminat discursul, cei prezenti in camera au izbucnit in aplauze, urmate de cintecul „Ceausescu si poporul!" insotit de batai din palme ritmice.

Generalul Olteanu plingea in liniste pe pian, in timp ce generalul Milea se clatina pe un scaun, incercind sa sarute portretul Elenei atirnat pe perete. Bobu a fost intotdeauna un maestru in a-l lingusi pe Ceausescu. Ministrul de interne Teodor Coman, abia mai tinindu-se pe picioare, si-a scos haina si cravata si a incercat sa porneasca o hora, la care in curind au participat majoritatea celor prezenti, prinzindu-se in cerc. Dansurile populare sinl singurele pe care Ceausescu le stie si care ii plac, iar in ultimii ani devenise un act patriotic si aproape obligatoriu sa joci o hora in asemenea ocazii.

Jocul „capitanului vinului" capta atentia generala, ca de obicei. Postelnicu, complet ametit, zacea intins pe masa, urlind si plingind in acelasi timp. Generalii Vasile Ionel si Vasile Moise, de asemenea beti turta, discutau in contradictoriu cu voce tare despre echipele de fotbal ale celor doua ministere. Generalul Marin Nicolescu, comandantul fortelor aeriene si de artilerie, caruia ii venise rindul acum, trebuia s-o ia mereu de la inceput si injura ca un birjar.

Cind dineul s-a terminat, pe la ora doua noaptea, soferilor le-a fost greu sa-si ajute sefii sa paraseasca incaperea si sa ajunga la masinile lor. Au reusit, totusi, deoarece erau cu totii bine antrenati in aceasta privinta. Numai soferul lui Olteanu a avut nevoie de ajutor, deoarece seful lui il batea acum zdravan pe un chelner.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu