Amintirile unui general de securitate
Guita cavat lapidem, non vi sed saepe cadendo
[ Picatura gaureste piatra nu prin forja, ci cazind des. ]
Convorbirile din aceasta carte au fost scrise din memorie de general-locotenent Ion Mihai Pacepa. Ele sint tot atit de exacte pe cit pot fi orice convorbiri neinregistrate, reamintite.
CAPITOLUL VII
— Bine ai venit acasa, sefule !
— Sint atit de bucuros sa vad, in sfirsit, o fiinta omeneasca, profesore! am replicat, ca raspuns la imbratisarea exuberanta a lui Constantin Manea.
Birourile si salile de conferinta ale lui Ceausescu erau goale la acea ora matinala. Era prezenta acolo numai echipa de tehnicieni avind sarcina de a verifica zilnic securitatea cabinetului lui Ceausescu. O regula, introdusa cu multi ani in urma de catre KGB-ul sovietic, cere ca biroul conducatorului partidului comunist si resedinta acestuia sa fie verificate sistematic si cu regularitate pentru descoperirea sistemelor de observare sau a altor operatiuni de spionaj, in fiecare dimineata, toate telefoanele sint inlocuite cu altele, identice, care au fost verificate in prealabil, iar apoi sigilate.-Liniile telefonice sint verificate zilnic pentru a detecta orice legatura sau posibila interceptare straina. Sistemul de detectare a radiatiilor, ascuns in tocul usii, este testat in fiecare dimineata, asa cum este cazul controlului Geiger-Muller si al celorlalte instalatii ascunse in interiorul biroului. O data pe saptamina, peretii, tavanul si podeaua sint cercetate inca o data cu ajutorul razelor X cu scopul de a depista microfoane ostile.
— Hai sa intram, sefule. Nu exista pe lume alt loc mai sigur pentru a sta de vorba ca biroul Tovarasului, a spus Manea, clipind in directia ofiterilor care faceau verificarea.
M-a impins in cabinetul prezidential, unde a inceput sa scoata si sa-si aranjeze, pe biroul lui Ceausescu, lucrurile cu care el isi incepe de obicei ziua, intr-o ordine invariabila, specifica: rapoartele zilnice de spionaj ale DIE deasupra, dosarul continind telegramele de la ambasade selectionate de ministrul afacerilor externe dedesubt, raportul cu privire la emisiunile postului de radio Europa Libera in limba romana imediat sub ele, iar la sfirsit buletinele de stiri Agerpres pregatite special pentru el, continând informatii din presa occidentala care n-au fost publicate in Romania.
— N-am prea avut mult de lucru zilele trecute, sefule, a spus Manea. Tovarasul a avut o intrevedere cu ministrul apararii si cadrele superioare, ca sa-i felicite pentru manevrele lor recente. Stii cine a fost cel mai bun dintre oamenii nostri ? Generalul Militaru a cistigat toate medaliile! iti amintesti de aparitia lui spectaculoasa cind a deschis parada militara la ultima sarbatoare nationala? Era acolo, ca Fat-Frumos, in masina sa decapotabila, salutind unitate dupa unitate si apoi dindu-i raportul Tovarasului. Toate fetele erau innebunite dupa el, nu-i asa ?
Nicolae Militaru, unul din generalii favoriti ai lui Ceauscscu, era comandantul celui mai important regiment romanesc din garnizoana Bucuresti.
— Ce noutati sint in legatura cu vizita in Statele Unite?
— incepe la 12 aprilie, dupa cum stii, si nu s-a schimbat nimic in programul pe care l-ai propus Tovarasului.
— Tovarasul tocmai a plecat de la resedinta sa, a raportat un ofiter de securitate din pragul usii. Si este bine dispus, dupa cele spuse de ofiterul de serviciu de la resedinta.
Dispozitia si furia imprevizibile ale lui Ccausescu erau proverbiale.
AUSTRIA E LOCUL POTRIVIT
Manea statea in picioare in pragul usii deschise, cu fata spre scari, cind, dupa zece minute, Ceausescu a trecut pe lânga el inmânindu-i palaria neagra pe care o poarta de la inceputul primaverii pina la lasatul iernii.
— Iata-te in sfirsit acasa, Pacepa. Hai inauntru, a exclamat Ccausescu evident bine dispus. Ce-i nou ? a inceput ca intotdeauna, dupa ce s-a instalat pe scaunul inalt din spatele biroului si a pus mina pe stiloul sau favorit, imbracat intr-un material negru, fin.
I-am dat raportul cu privire la misiunea mea la Beirut, incercind sa fiu scurt si la obiect, in ciuda cuvintarilor lungi ale lui Ceausescu si a inclinatiei sale spre logoree, n-avea rabdare sa-i asculte pe altii vorbind.
Ceausescu a tacut mult timp dupa ce am terminat. Cind si-a ridicat ochii ageri spre mine, carnetelul de insemnari din fata lui era plin cu figuri geometrice indescifrabile, desenate cu cerneala groasa, neagra.
— De cinci ani tot incerc sa-l fac pe Arafat sa nu mai minta, dar vulpea mea batrâna pur si simplu nu poate trai fara asta. Daca nu spune macar o minciuna, nu-i tihneste ziua, a spus Ceausescu, vizibil stinjenit. A pierde e ceea ce uraste cel mai mult. Adevarul e ca Arafat este curajos fata de Israel si americani, dar laş fata de lumea araba. Mai are multe de facut pentru OEP-ul sau inainte de a incepe macar sa se gindeasca la o transformare.
Ceausescu s-a ridicat de pe scaun. Nu-i sta in obicei sa se plinga de ceva. A luat din seiful personal un carnetel cu insemnari legat in piele neagra, unul dintre putinele documente pe care obisnuia sa le tina acolo.
— Daca nu putem avea un guvern in exil, ar trebui sa incercam ca OEP-ul lui Arafat sa fie recunoscut in Occident ca atare. Dupa cum a spus „Annette", pentru moment in Austria pare a fi locul cel mai potrivit. Sa vedem ce spune „Biblia".
„Biblia" era numele pe care l-a dat unei carti scrise de mina facuta de catre DIE intr-un singur exemplar, doar pentru el, care continea descrierile cifrate ale celor mai importanti agenti din Occident.
— Sa vedem Austria. lat-o. Cancelaria Federala. Nu e asta biroul lui Kreisky ?
— Ba da.
— La Cancelaria Federala sint dati trei agenti :„Bodor" - Ministeriatrat - bani; „Berthold" - Ministeriatrat - bani; si „Stumpf - Hofrat - bani. Vorbeste-mi despre ei.
— Acestia sint trei dintre consilierii personali ai lui Kreisky. Au aceeasi functie cu a mea.
— Sper ca mai mult decit atit, a clipit Ceausescu.
— Si eu, tovarase. Rat este cuvintul german pentru consilier. Ministerialrat si Hofrat sint doua posturi birocratice austriece.
— Nu l-ar putea „lucra" pe Kreisky ?
— „Stumph" ne-a furnizat numai documente secrete de la Cancelaria Federala. Atit de bune pe cât ne putem astepta de la Austria. „Bodor" si „Berlhold" s-au ocupat si de informatii si de spionaj, pentru dolarii din Elvetia. Ei nu vor silingii austrieci din Viena.
— Noteaza-i. Mai e un nume aici, „Orlando" - referent in biroul personal al lui Kreisky - bani.
— Un birocrat. Perfect pentru informatii. A facut fotocopii pentru fiecare foita de hirtie care a intrat in biroul sau de la, sau pentru Kreisky si ne-a dat lot. Cincizeci de dolari bucata, tot teancul. Iugoslavii sint innebuniti dupa el.
— Primul nume de la Vicecancelarie este ,Janiel" - ofiter executiv - ceasuri de aur, garnituri de birou de aur. Cine e vicecancelarul?
— Androsch este vicecancelarul si ministrul de finante. „Daniel" este in ultimele stadii ale procesului de recrutare, rasplatii cu daruri, dar inca nu cu bani.
— Unde ar trebui sa ma mai uit ?
— Ministerul Afacerilor Externe ?
— Iata-l. Sunt mai multe nume decit ar fi nevoie pentru alcaluirea unei echipe de folbal. Alege doi-trei, care sa plaseze un microfon in urechea ministrului lor. Ei ar trebui sa fie capabili sa ajunga la ei de trei ori pe zi si inca o data seara.
Ceausescu a inceput sa rasfoiasca nervos paginile, evident plictisit de „Biblie".
— Bine, a exclamat dupa o pauza.
Acesta era un semn sigur ca e pregatit sa dicteze ordine, pe care le va insoti de cite o lovitura cu pumnul in masa. Si asa s-a intimplat.
— Toate la timpul lor, a inceput. Am putea organiza acum o operatiune secreta, desemnata sa-l convinga pe Kreisky ca recunoasterea OEP-ului ar constitui cea mai buna proiectie penlru Austria lui nealiniata si neinarmată impotriva atacurilor teroriste. Ai o intreaga armata de agenti in jurul lui si o experienta suficienta ca sa faci asa. Cere si ajutorul Belgradului. Din cele ce mi-a spus Tito, el poate face orice doreste cu Kreisky. Viena trebuie nu doar sa-l recunoasca pe Arafat, dar si sa stabileasca relatii diplomatice cu OEP asa cum am facut noi.
Apoi Ceausescu a cerut ca unele zvonuri sa fie raspindite cu inteligenta in Occident, sugerind ca Arafal devine tot mai moderat si chiar facând aluzie ca abordeaza „mai realist problema Israelului si rezolutiile Natiunilor Unite cu privire la Orientul Mijlociu.
— Nu vreau zvonuri bazate pe birfa. Vreau documenie serioase, facute pentru sau de catre conducatori de stat. Spune-i lui Ilie ce are de facut. El este expertul. (Generalul Mihai Ilie era seful Serviciului de Dezinformare al DIE.) El va gasi modalitatea cea mai buna sa rezolve problema, iti mai aminiesli de diplomalul occidenlal care a vizilat Bucurestiul timp de doua zile si a gasit o servieta in camera lui de la hotel ?
— Asta s-a inlimplal anul trecut.
— A incuiat servieia in bagajul sau, a coborit la receptie si a aflat ca un general sirian, care plecase chiar in acea dimineata, statuse in camera lui.
Ceausescu a ris.
— Spune-i lui Ilie sa organizeze o altă operatiune inteligentă. Deghizati-l pe unul dintre agentii vostri in demnitar egiptean care calatoreste prin Austria si faceti-l sa-si „uite" documenlul intr-un hotel din Viena. Banii nu fac obiect de discutie.
ARME ROMANESTI PENTRU LUMEA A TREIA
Ceausescu a schimbat subiectul.
— Ce-mi poti spune despre Libia ?
Dupa ce am terminat de relatat discutia pe care o avusesem cu Gadhafi, a continuat să deseneze in liniste linii geomeirice negre pe carnetelul lui, ca si cum nimeni n-ar fi fost in birou. Cind, in cele din urma, s-a uitat la mine, ochii sai luceau, iar fata-i radia:
— Vestile sunt bu-u-une. Si 750 de milioane de dolari care intra numai intr-o zi!
Si-a strins palma dreapta, ca si cum literalmente ar fi tinut in mina milioanele de care vorbea.
— Rafinaria nu e treaba ta. O sa am grija de asta mai tirziu, a incheiat, dindu-i apoi ordin lui Manea ca ministrul petrolului si ministrul industriei chimice sa vina in biroul sau la ora doua. Dar industria militara iti apartine cu totul. Asta e sarcina ta, pina cind primul tanc iese din fabrica. Si pina cind primul Folkker construit in Romania isi ia zborul, a decretat el. Câti dintre dolarii lui Gadhafi trebuie intr-adevar sa-i cheltuim pentru tancuri ?
— Mai nimic. Daca vom cumpara licenta germana pentru unitatile armate mobile, „Leopard" nu ne va cere mare lucru pentru adaptarea motorului.
— intotdeauna imi place sa impusc doi iepuri dintr-un foc, a spus Ceauscscu zimbind. E scump sa mentii azi comunismul in viata. Am deja o uriasa datorie externa, care ma priveste drept in fata, si n-o pot reduce exportind rosii sau hirtie igienica. Trebuie sa facem dolari prin orice mijloace. Si trebuie sa exportam arme oricum, pe fata sau in secret, legal sau prin contrabanda, nu-mi pasa cum.
Ceausescu punea din nou placa sparta.
— iti aduci aminte de ultima expozitie pe care Serviciul Secret a organizat-o pentru mine la Blair House ? N-au avut expusa nici macar o pusca-mitraliera americana. Toti agentii lor au pusti-mitraliere „Uzi", deoarece corespund mai bine nevoilor lor. „Uzi" este acum un sistem al antiterorismului, iar israelienii au facut din asta un nume, cit si o avere. Ar trebui sa fabricam si noi „Uzi".
S-a ridicat si a inceput sa se plimbe de la un capat la altul al biroului, iar eu faceam acelasi lucru alaturi de el.
— Lumea a treia e impartita de fapt intre doi mari producatori de arme, dar e riscant sa te bazezi fie pe armele americane, fie pe cele sovietice. Trebuie sa initiem operatiuni secrete pentru a spori raspindirea sentimentelor antisovietice precum si antiamericane. Si atunci pac! ar trebui sa scoatem „Uzi"-urile noastre. Un tanc Leopard modern fabricat intr-o Romanie independenta. Un avion militar Folkker cu scopuri multiple fabricat intr-o Romanie independenta. Un avion de lupta creat de Romania independenta si Iugoslavia. Iar in spatele scenei, in secret, o racheta bacteriologica construita de o Romanie independenta. „Uzi"-urile israeliene au devenit un simbol al antiterorismului. „Uzi"-urile noastre ar trebui sa devina un simbol al independentei.
Ceausescu s-a oprit in mijlocul camerei, s-a intors spre mine si m-a prins de nasturele de la haina.
— Ce-ai zice ca noului nostru tanc sa-i zicem „Cega" ?
— De la Ceausescu-Gadhafi ?
— Gindeste-te la asta.
Ceausescu a incepu din nou sa deseneze simboluri geometrice in carnetel, uitind de prezenta mea. Acesta era modul lui de a se concentra.
— Avem citeva pasapoarte sud-americane, nu-i asa? a spus in cele din urma. Ma refer la ale noastre, nu la cele primite de la Moscova sau de altundeva.
— Da, avem.
— Atit de sigure pe cit le vrea Gadhafi ?
— N-am avut probleme cu ele pina acum.
— Avem si citeva pasapoarte originale spaniole, nu-i asa ? Cele pe care le-a dat Santiago Carillo ?
— Da, tovarase. Avem cinci sute de pasapoarte in alb. Originale, obtinute de comunistii lui care lucreaza in politia spaniola. Ne-a spus ca sint foarte sigure.
— Da-i lui Gadhafi si doua din alea. Avem aeroportul sigur din Europa occidentala pe care-l vrea Gadhafi ? E pentru „Carlos", ca sa ajunga in Europa, nu-i asa ?
— Da, tovarase. Avem citeva. Unul este la Frankfurt, in Germania occidentala. Acolo il avem pe „Rudy", un ofiter Bundes-Miwlamt, recrutat ca agent. Acum este seful unui schimb de graniceri, al unor oameni care controleaza pasapoarte. Ultima lui achizitie de marca a fost o duzina de filme continind lista persoanelor cautate de Germania occidentala si Interpol, lista aflata la punctele de frontiera.
— Mai exista alta cale pentru „Carlos" ca sa ajunga in Europa ?
— „Rolf"
— Ala care ne ajuta la negocierile pentru Folkker ?
— Da. Are citeva avioane si ar putea duce pe cineva in Germania occidentala, folosind un aeroport particular sau o sectiune a-unui aeroport mare rezervat pentru avioane particulare. Controalele de granita si vamile sint foarte usoare acolo.
Usa dubla si grea de la biroul lui Ceausescu s-a deschis brusc, iar apoi s-a inchis trintita si Elena a dat buzna ca un ciclon.
— Unde ai fost, Nicule? Te-am cautat peste tot, a intrebat, numai ca sa spuna ceva.
De indata ce m-a vazut, a inceput sa tipe
— O sa te strivesc ca pe un paduche. O sa o blestem pe ma-ta ca te-a adus pe lumea asta.
— Ce s-a intimplat, Elena ? a intervenit Ceausescu.
— Trebuie sa clarific ceva cu paduchele asta, a urlat ea catre mine. Am un milion de lucruri pe care sa le faca. Si el, viermele mizerabil? Pleaca sa inoate in Mediterana.
— Lasa-l in pace, Elena. Tocmai a sosit si e obosit ca un ciine.
— in cazul asta, fa-l sa latre. Am o multime de lucruri pentru tine saptamina asta, Pacepa, a continuat ea. Întilnirea cu ambasadorul venezuelean, de exemplu. Ai aranjat totul, dar apoi ai plecat inainte de a obtine medalia pentru mine. Nimeni n-a stiut nimic. A fost un dezastru.
— Haide, Elena. A fost perfect. Ce-ai fi vrut mai mult ? Deodata, ea a schimbat subiectul.
— Macar mi-ai adus ceva frumos din calatorie ?
I-am raportat ca Olcescu pur si simplu nu avusese timp sa mearga la Damasc sa cumpere garniturile de fete de masa, dar va trimite totul peste o zi sau doua.
— Olcescu n-are niciodata timp pentru mine, a mieunat Elena, afectata. Dar cu stelele ce se aude ?
— Olcescu a stat de vorba cu oamenii lui - indivizii aceia pe care ii constringe sa ia cocaina. I-au promis citeva diamante extraordinar de mari pina miine. Le voi aduce in geanta mea diplomatica.
— Cred ca asta e tot pentru azi, Pacepa, a spus Ceausescu, intrerupind-o pe Elena.
SERVICIUL D PENTRU DEZINFORMARE
Abia dupa-amiaza tirziu am reusit sa ajung la Serviciul de Dezinformare, asa cum mi-a ordonat Ceausescu. Dezinformarea este una dintre cele mai importante activitati a oricarei tari est-europene, unde fiecare cuvint este tabu. Astfel, Serviciul D este cunoscut in cadrul Securitatii ca o mica unitate de „Arhiva Documentara", iar sediul acesteia era ascuns la etajul patru al cladirii izolate a Ministerului de Interne. Ofiterii de securitate obisnuiti credeau ca Serviciul D este doar un birou cu trei ghisee, pentru primirea cererilor de documentare de la diferite unitati de spionaj si pentru oferirea de informatii gasite in arhivele sale secrete - ceea ce se facea, de fapt, din motive de acoperire. Cind am ajuns acolo, ofiterul de serviciu m-a dus inauntru printr-o usa discreta, folosind o combinatie pentru a descuia lacatul electronic. Trecind printr-o zona-tampon, care arata ca o camera de arhiva, am intrat in adevaratul Serviciu de Dezinformare.
— Tovarase general, serviciul isi indeplineste programul de rutina. Sint colonelul Valentin Leonte, director adjunct al Serviciului D, a raportat stingaci cineva nefamiliarizat cu conventiile militare. Stii, generale, am doua picioare stingi cind vine rindul etichetei militare. Ilie a sunat adineauri sa spuna ca va intirzia citeva minute. Iarasi nu s-a simtit bine.
Valentin Leonte era numele codificat pentru colonelul Valentin Lipatti, un vechi agent DIE, care si-a desfasurat aproape toata cariera lucrind ca ambasador in Ministerul Afacerilor Externe. Desi burghez la origine si frate cu Dinu Lipatti, un binecunoscut pianist care si-a petrecut toata viata in Elvetia, Leonte a fost recrutat si pastrat in DIE ca unica exceptie, datorita devotamentului sau pentru comunism, talentului pentru diplomatie, francezei perfecte si deosebitei intelegeri a Occidentului.
— Pina vine Ilie, hai sa-ti arat noul meu sistem computerizat, a sugerat Leonte. Fara sa astepte raspuns, a deschis o usa din apropiere si m-a invitat inauntru.
Principalul scop al serviciilor de dezinformare din blocul sovietic este de a ascunde puterea militara reala a tarilor componente, de a deforma adevaratele dimensiuni ale cantitatilor de arme, pentru a deruta guvernele si mass-media occidentala cu privire la intentiile comunistilor, punind in circulatie povesti inchipuite si lansind zvonuri in anumite scopuri tactice. Treptat, Ceauscscu a transformat dezinformarea romaneasca in propriul sau maresal Potiomkin. Exact ca maresalul Ecaterinei cea Mare care a trebuit sa creeze sate de carton pentru ea, facind ca Rusia sa arate asa cum dorea ea, tot asa Serviciul D trebuia sa creeze documente secrete occidentale false pentru Ceausescu, prezentind Romania ca tara independenta in cadrul blocului sovietic.
În decursul anilor, Serviciul D a colectionat sute de mii de semnaturi false, din tot Occidentul. Bazata pe procurarea directa de catre DIE, prin schimburi cu alte servicii ale Pactului de la Varsovia, precum si cu iugoslavii si libienii, colectia contine acum semnaturile celor mai multi sefi de state necomuniste, conducatori de guvern, ministri si figuri importante din serviciile secrete, partide politice, ziare si reviste, firme particulare si chiar institutii caritabile. Chiar si Vaticanul era reprezentat. Exista, de asemenea, o mare colectie continind copii de chei folosite la masinile de scris ale acestor institutii occidentale in anumite perioade specifice de timp. Ca intr-un muzeu de arta, fiecare exemplar este verificat cu grija, evaluat si conservat. Colectia este considerata o comoara de spionaj foarte importanta si nu s-a precupetit nici un efort material pentru a o reactualiza si complela cu cele mai rare articole existente.
Aceste materiale sint folosite pentru crearea documentelor „originale" occidentale continind texte false, care sint multiplicate si manipulate cu pricepere pentru un efect cit mai bun. În ultimii opt ani, de exemplu, Serviciul de Dezinformare a creat cu succes documente semnate de diversi conducatori occidentali. Toate aceste documente ating diferite probleme inofensive si contin, de asemenea, referinte intocmite cu grija, care „confirma" independenta Romaniei fata de Moscova, caracterul autentic al aproprierii ei de Occident, dificultatile ei economice si politice cauzate de afirmarea independentei in cadrul blocului sovietic si importanta ajutorului occidental pentru Romania, incurajindu-se crearea altor brese in blocul sovietic. Purtind diferite niveluri de clasificare, astfel de documente „originale" au aparut la suprafata cu pricepere in alte tari decit cele in care se zice ca ar fi aparut. Ele erau „uitate" intr-o servieta lasata intr-un hotel de lux de o presupusa oficialitate guvernamentala de nivel inalt, sau „vazut" pe masa vreunei oficialitati occidentale, care era, de fapt, agent secret roman, sau discret transmise unui ziarist de catre un civil occidental, care era de fapt agent DIE.
Dintre cele mai recente facea parte un material folosit in vizita oficiala a cancelarului vest-german Helmut Schmidt la Bucuresti, in ianuarie trecut, la intoarcerea sa de la Cairo spre Bonn. Serviciul D a creat cu grija un dosar despre Ceausescu ce parea alcatuit de BND - Bundesnachrichtendienst, serviciul secret extern vest-german - ca material in rezumat pentru Schmidl. Pe linga datele personale despre Ceausescu si familia lui, dosarul continea comentarii critice cu privire la cultul personalitatii promovat de el, politica interna marxista, ortodoxa, atitudinea lui fata de emigrantii germani din Romania si politica lui cu privire la comertul exterior. Dar el sublinia, de asemenea, independenta autentica a lui Ceausescu fata de Moscova si dificultatile economice ale Romaniei, generate de reactia sovietica in aceasta privinta. Scrisa pe o hirtie cu antetul BND, clasificata streng gelieim, cu fiecare pagina numerotata, stampilata si inregistrata, dosarul putea fi luat cu usurinta drept real de cineva din afara BND. Pe 8 ianuarie 1978, la numai citeva ore dupa plecarea lui Schmidt din Bucuresti, un occidental, in tranzit prin capitala, a gasit o copie uitata a acestui dosar cu aspect oficial vest-german, in camera lui din Hotelul Athenhe Palace. O alta copie a aceluiasi dosar, impodobita cu propriile notatii marginale ale lui Schmidt, a fost uitata intr-un hotel din Cairo, unde au stat membrii delegatiei vest-germanc. Colectia lui Leonte a ajutat Romania sa-si reduca, importurile pe valuta forte din Occident. Prima operatiune de succes de acest fel s-a bazat pe indelungata, si acerba rivalitate dintre firma franceza Schneider-Creusot si un grup industrial vest-german, compus din AEG, Siemens si Schlomann A.G., rivalitate legata de exportul de echipament metalurgic in Romania. Fiecare document adus in Bucuresti de catre reprezentantii francezi si vest-germani in timpul multelor luni de negocieri a fost fotografiat pe ascuns, iar convorbirile telefonice si telexurile au fost tinute sub observatie continua. Spre sfirsitui discutiilor tehnice si inceputul negocierilor financiare, o oferta facuta de grupul vest-german a fost lasata inteligent sa transpire la Schneider-Creusot, care a aflat astfel ca preturile acesteia erau cu peste 20% mai mari. Firma franceza a coborit preturile in mod drastic, iar noua oferta, cu preturi mult mai mici decât cele actuale, a fost aflata de vest-germani. Acest gambit a continuat timp de citeva luni, iar Bucurestiul a obtinut o reducere de preturi de citeva milioane de dolari, in consecinta, respectiva operatiune a fost reluata in zeci de cazuri, facind posibil ca Bucurestiul sa se aleaga cu importante beneficii financiare.
— Acesta e copilul meu, a spus Leonte, asezindu-se in fata terminalului de la un computer conectat cu un lector de microfilm. Sa zicem ca vrem semnatura lui Chirac, o pagina cu antetul sau si masina de scris folosita pentru el in 1974. Luam codurile pentru el din acest catalog, a continuat el, batindu-le pe clapele computerului sau, si totul incepe sa apara pe ecran, incluzind o indicatie referitoare la raftul unde putem gasi originalul.
Încintat de spectacol, Leonte s-a intors spre mine si apoi a incercat numele lui Cyrus Vance, secretarul de stat al SUA.
— Uite - generale. Aici avem o scrisoare semnata de Vance pe o hirtie cu antetul Departamentului de Stat.
Leonte a batut apoi un alt cod, iar imaginea de pe ecran s-a schimbat.
— Iar aici, generale, este alta, semnata de ci pe o hirtie cu antetul sau personal. Ambele sint de anul acesta. Cind avem nevoie de ceva de la el, tot ce am de facut este sa furnizez textul intr-o engleza-americana fluenta, cu accentul pe limbajul Departamentului de Stat. Tipografia noastra va produce aceste pagini cu antet si va bate la masina scrisoarea, iar laboratorul grafologic va avea grija de semnatura.
Ofiterul de serviciu a raportat ca masina generalului Ilie tocmai sosise. Mihai Ilie avusese o lunga si bogata cariera in Securitatea romana. Dupa razboi, impreuna cu consilierii sovietici ai KGB-ului, a organizat spectacolul unui proces de spionaj rusinos, in care Vaticanul a fost prezentat ca retea de spionaj, fiind obligat sa-si retraga reprezentantii de la Bucuresti. Dupa citiva ani, a devenit adjunctul seful ai Directiei de Contraspionaj ai Securitatii, raspunzind de tarile de limba engleza. El era creierul aflat in spatele oricarei operatiuni importante impotriva SUA si a ambasadei britanice. Cariera lui in spionajul extern a inceput ca agent intr-o statie din Londra si s-a sfirsit ca director adjunct al DlE. Un diabet avansat i-a facut pe doctori sa nu-i dea mai mult de doi ani de trait, cind, pe la mijlocul anilor '60, a fost trimis ca sef al statiei din Paris, mai ales ca sa poata beneficia de tratament medical francez. Rezultatele lui de acolo, ca si cele ale adjunctului sau, Mihai Caraman, au depasit toate asteptarile. Doua recrutari spectaculoase la sediul NATO au furnizat zeci de mii de documente militare occidentale dintre cele mai secrete, care au fost transportate din Romania direct la Moscova cu un avion militar special si au fost platite cu monede de aur de catre Kremlin. Unul dintre functionarii recrutati a furnizat sistemul codificat francez, de asemenea trimis imediat la Moscova.
Cariera externa a lui Ilie s-a terminat brusc, prin dezertarea agentului sau preferat, Ion lacobescu, care lucra la Paris sub acoperire UNESCO si care a fugit in SUA, in 1969. Un an mai tirziu, Ceausescu l-a numit pe Ilie sef al Serviciului de Dezinformare si a ordonat ca DIE sa-i plateasca medicamentele si doctorii din strainatate. Acum nu lucra mai mult de patru ore pe zi; dar prezenta sa la conducerea Serviciului de Dezinformare i-a sporit evident eficienta.
— Regret ca am intirziat, sefule, a spus Ilie, intrind incet in camera.
Ca de obicei, purta o haina neagra, aruncata pe umeri, si o palarie impinsa neglijent pe ceafa.
— Trebuia sa fiu mort de mult, nu sa continui sa-mi torturez prietenii si pe mine insumi, a continuat, cu un hiriit straniu, cauzat de o angina avansata de care suferea.
Singur cu Ilie in biroul lui, in spatele usii masive, capitonate, l-am informat pe scurt despre discutiile mele cu Arafat si despre ordinul lui Ceausescu de a organiza o operatiune de dezinformare ingenioasa, „a la Ilie", pentru a-l convinge pe cancelarul Kreisky sa recunoasca oficial OEP-ul si pe Arafat.
— Am inteles, Mihai, a spus dupa ce am terminat.
A ramas tacut pentru multa vreme si aproape ca am auzit rotile mintii sale agere functionind.
— Voi gasi ceva. Poate un raport al serviciului de spionaj iordanian pentru Hussein. Rivalitatea amara dintre Hussein si Arafat va adauga o greutate speciala fiecarui cuvint pozitiv scris acolo despre liderul OEP-ului.
A mai facut o pauza lunga, inainte de a continua.
— Ma gindesc ca voi avea de asemenea comentariile scrise ale lui Arafat pe marginea raportului confidential despre OEP de la Ministerul de Externe. Si cele ale lui Andreotti pe raportul ministrului sau de interne despre rapirea lui Aldo Moro. Pot raspindi cu usurinta ideile Tovarasului despre Arafat prin ei si sa le las sa „transpire" la Kreisky, ca provenind din diverse colturi ale lumii.
Eficienta lui Ilie era proverbiala in rindurile putinilor oameni care stiau adevarata lui misiune.
— Peste citeva zile, a schimbat subiectul Ilie, voi avea si altceva pentru tine, Mihai. Un nou raport de la „Ovidiu". Peste 150 de pagini savuroase continind informatii despre actiunile si operatiunile planificate impotriva vizitei din iunie a Tovarasului Ceausescu in Marea Britanic. Si multe date biografice despre diferiti indivizi vizati, fie pentru recrutare, fie pentru neutralizare. Le-am obtinut prin „Ana", ca de obicei.
Dupa cele spuse de Ilie, „Ovidiu", scriitor si emigrant roman anticomunist de vaza, a fost recrutat chiar de el la Paris. Pentru propria lui siguranta, „Ovidiu" a refuzat sa se intâlneasca cu agentii DIE din Occident, iar singurul contact cu DIE in Franta se facea prin sora lui, „Ana", care traia in Romania si care il vizita o data sau de doua ori pe an. „Ovidiu" a publicat o carte in Occident, care i-a facut un nume datorita descrierii impresionante a „gulagului"romanesc.
— Eu l-am ajutat s-o scrie, a continuat Ilie. Acum, „Ovidiu" a devenit un fel de Soljenitin roman. Pare un anticomunist inrait, autentic. Conservatorii si scepticii au incredere in cuvintele lui mai mult decit in ale oricarui altuia, a continuat Ilie cu voce monotona. Acum il voi face sa afirme numai una dintre ideile Tovarasului - ca Romania este independenta in cadrul blocului sovietic. Cu multa grija. Ca si cu „Titus" la Londra. Cine ar putea banui ca acesti duri anticomunisti sint oamenii nostri?
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu