miercuri, 20 noiembrie 2013

Elegie



Petre Violeta






Eu sunt tristeţe, jumătate poezie


De se-ntâlnesc tăcerile din noi,


O rimă-abandonată şi pustie


Va tremura în ritm din doi în doi.




Eu sunt durere, jumătate sunt eseu


De-ai să mă scrii pe-o foaie de hârtie,


Peniţa ta va scrijeli mereu


Un vers în adorata nebunie




Ascunsă în diftongi elegiaci,


Ce-mi plâng în anotimpuri renegate.


Citeşete-mă-n poema mea şi taci!


Şi lasă-mi lacrima să plouă ... jumătate.















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu