Orizonturi Rosii (26)

Mihai Pacepa

Amintirile unui general de securitate

Guita cavat lapidem, non vi sed saepe cadendo
[ Picatura gaureste piatra nu prin forja, ci cazind des. ]

Convorbirile din aceasta carte au fost scrise din memorie de general-locotenent Ion Mihai Pacepa. Ele sint tot atit de exacte pe cit pot fi orice convorbiri neinregistrate, reamintite.

CAPITOLUL XXVI

— Generalul Pacepa la telefon.
Abia trecuse de ora unu la amiaza cind am raspuns la telefonul S. Eram aproape sigur ca de partea cealalta trebuie sa fie Elena. Spre deosebire de Ceausescu, ea trecea peste puiul de somn da la amiaza.
— De ce nu mi-ai spus ca astazi o sa ne ocupam de TS-urile voastre in Comitetul Politic Executiv ? s-a rastit vocea aspra a Elenei la mine, venind din receptor.
TS era un termen introdus la noi de sovietici, venind de la spionajul tehnologic si stiintific.
— N-o sa fiu in stare sa spun nimic acolo, s-a plins ea.
— Pot sa vi-l trimit pe generalul Sirbu chiar acum. O sa va explice el tot ceea ce e nevoie sa stiti,
— Cine dracu mai e si Sirbu asta ?
— Este seful TS. L-at'i vazut la IPRS.
— Ai innebunit ? Vino tu aici, in persoana, si chiar in clipa asta!
Zgomotul puternic care a venit din receptor a lasat sa se inteleaga ca mi-a trintit telefonul, si cu multa violenta.

BIJUTERIILE DIN CONTUL TA-78

M-am dus la biroul Elenei cit am putut de repede si am intrat direct la ea, fara sa-l mai las pe ofiterul de serviciu de la intrare sa ma anunte. Stiam ca cu cit va sta mai mult singura, cu atit enervarea ei va creste mai tare, ca sa ajunga curind pina la isterie. Atunci cind am deschis usa biroului, Elena se afla la masa ei de lucru, frunzarind un numar din Scinteia.
— De ce nu mi-ai adus raportu, mă, pierde-vara ? a izbucnit ea din nou, in timp ce eu stateam in fata biroului ei in pozitie de drepti.
— Acesta este, tovarasa Elena, scris de mina intr-un singur exemplar, asa cum a fost aprobat de Tovarasul.
— Cite pagini are ?
— Numai douasprezece. Tovarasul a mai taiat din el.
— Cum iti inchipui tu ca o sa citesc douasprezece pagini intr-o singura zi ? mi-a aruncat Elena o privire veninoasa, inainte sa inceapa sa citeasca raportul.
Dupa citeva minute am aruncat o privire discreta in directia ei si am observat ca ochii ii erau atintiti intr-un punct aflat in spatele meu, avind unul dintre degetele ei roze virite in nas. Am asteptat.
— M-am mai uitat o data la seturile pe care le-am adus cu noi de la New York, si pur si simplu nu pot sa ma hotarasc, draga, a trecut Elena brusc la cea mai dulce voce a ei.
— Bijuteriile ?
— A-ha. Zau ca nu reusesc sa aleg macar o parte din ele. Acesta era adevaratul motiv pentru care Elena ma chemase la ea. Nu tin minte sa se fi intimplat vreodata ca ea sa fi trimis vreo bijuterie inapoi, o data ce punea mina pe ele. Facusem deja nota de plata pentru toate giuvaerurile acelea si o aveam la mine, in servieta, pregatita pentru Ceausescu. Ca de obicei avea sa rupa el insusi hirtiile cu socoteli ca si factura originala, in multe bucati, cerindu-mi sa nu pastrez nici o copie, urmind sa fac platile din contul TA-78.
— S-ar putea sa mai am nevoie de citeva zile ca sa ma uit bine la ele, a continuat Elena, intre timp tu ar trebui sa incerci sa le mai scazi din pret.
Cunosteam si aceasta tactica. Dupa inca doua sau trei saptamini, Elena avea sa se plinga din nou, mormaind ceva despre faptul ca nu poate inca sa se hotarasca, urmind apoi sa nu mai aminteasca vreodata ceva despre acele bijuterii. Am fost intotdeauna inclinat sa cred ca in adincul mintii sale era din ce in ce mai convinsa ca din moment ce ea a uitat despre existenta giuvaerurilor, urma ca si plata lor sa fie de asemenea uitata.
Elena m-a tinut acolo pina ce trecuse deja cu citeva minute de ora doua si jumatate, cind s-a dus sa-l trezeasca pe Ceausescu. La vremea aceea aveam o lista destul de maricica, cuprinzind haine si alte lucruri pe care dorea sa i le cumpar, nu numai din New York, dar si de la Londra si Paris.-
— Ia-ti raportul de pe biroul meu, Pacepa, a spus Elena in timp ce iesea. Cred ca suntem pe drumul cel bun. Ar trebui totusi sa ne concentram pe Texas Instruments. Nu-i asa ca astia sint porcii cei mai scirbosi de care ai auzit pina acum ?
Elenei ii venisera dracii pe Texas Instruments in timpul vizitei pe care a facut-o acolo, cind si-a dat seama ca nu va primi de la ei hainele de blana pe care le ceruse.

BRIGADA SD PENTRU SPIONAJ TEHNOLOGIC

În Romania ca si in celelalte tari est-europene, spionajul tehnologic a fost creat la cererea Uniunii Sovietice, la inceputul anilor '50. in 1959 eu am devenit seful componentei romane a informatiilor tehnologice si am ramas in acel post pina in anul 1962, dupa care am fost numit director adjunct al DIE, responsabil cu coordonarea in acel domeniu, printre altele, in anii aceia spionajul tehnologic al blocului sovietic ajunsese sa fie o rotita dintr-o masinarie sofisticata, tinuta permanent in functiune, din cauza incapacitatii regimurilor comuniste de a obtine propriile lor tehnologii prin alte mijloace. Neavind proprietate privata, concurenta si initiativa personala, blocul sovietic nu a fost in stare sa faca vreun progres tehnologic autentic, in orice caz, si-a dovedit abilitatea de a fura si a reproduce tehnologia occidentala.

Spionajul tehnologic din Romania a fost organizat si a functionat identic cu cel al KGB-ului, punindu-se cel mai tare accentul pe tehnologia militara. În anul 1972, cind Ceausescu a preluat controlul asupra DIE, l-a reorganizat ca pe un serviciu independent pe care l-a numit „Brigada SD", sigla SD neavind nici o semnificatie, marind de peste doua ori numarul agentilor acesteia, dintre care aproape 300 aveau misiuni in strainatate - tot atitia citi trimisese si KGB-ul in Occident pentru a obtine informatii tehnologice.

Ceausescu a lasat nemodificata misiunea stabilita de Moscova, productia militara, insa a adaugat sarcini noi, intentionind sa transforme Romania comunista intr-o tara puternic industrializata, posesoare de energie nucleara, ca si importanta exportatoare independenta de arme. Brigada SD era organizata geografic, dupa tara care era vizata, iar in interiorul fiecarei tari, dupa teritoriile industriale. Cele mai importante servicii SD erau cele pentru Statele Unite, Japonia, Germania Federala, Marea Britanic, Canada, Franta, Italia si Tarile Benelux, insa mai existau servicii individuale sau de grup in toate celelalte tari are NATO, ca si pentru unele dintre cele mai,reprezentative dintre teritoriile tarilor nealiniate. Mai multe servicii specializate, aflate la conducerea celor create pe spatii geografice, coordonau intregul potential de spionaj al DIE care putea sa aduca materiale folositoare industriei de armament. Activitatea lor se baza atit pe cercetarile Romaniei cit si pe cele speciale ale sovieticilor. Cererile sovietice, facute de Comisia Industriala Militara, cunoscuta sub numele de VPK, venit din ruseste (Voenno-Promislennaia Kommissia), erau trimise la Bucuresti de KGB. Ca si in Uniunea Sovietica, cererile romanesti pentru tehnologie militara erau facute nu numai de Ministerul Apararii Nationale, ci si de toate celelalte ministere civile implicate in producerea de arme, dintre care cele mai importante erau ministerele Industriei Constructiilor de Masini, al Industriei Metalurgice si al Industriei Chimice.

Rezultatul furtului de tehnologie occidentala a fost pentru Romania dramatic, deoarece prin anul 1978 acesta devenise aproape singura componenta de importanta majora in economia tarii. In rindul tarilor Pactului de la Varsovia, spionajul tehnologic romanesc s-a ridicat de la obscurul loc pe care îl ocupa in anii '60 pina in primele trei din virf in anii '70. În 1978 efortul cel mai mare din punctul de vedere al spionajului tehnologic era depus de Germania Democrata bazindu-se pe numarul sau record de ofiteri si agenti secreti care aveau acte de cetateni vest-ger-mani si care lucrau peste tot in lumea occidentala. Potrivit celor spuse de Brejnev si Andropov, locul doi era disputat la acea data la Moscova de catre polonezi si romani, considerati a fi cei mai eficienti in obtinerea de tehnologie militara de inalta tehnicitate. Acestea erau rezultatele pe care Ceausescu vroia sa le prezinte Comitetului Politic Executiv, impreuna cu dorinta lui de a transforma spionajul tehnologic romanesc intr-o operatiune de masa, pentru ca mai apoi experienta Romaniei sa fie impartasita si celorlalte tari ale blocului sovietic.

Noul mod mai pragmatic al lui Ceausescu de a aborda aceasta problema venea sa accentueze faptul ca spionajul tehnologic era unul dintre factorii cei mai importanti ai Romaniei in cistigarea de valuta forte, dar si de economisire a unor importante sume de bani in ultimii ani, si ca ar trebui dezvoltat in continuare pina la punctul in care comertul exterior sa ii fie subordonat. Aceasta era in deplina concordanta cu principiile larg proclamate in interiorul blocului sovietic, si anume acela ca nu numai ca este moral admisibil pentru un guvern proletar de a fura de la dusrnanii sai de moarte, dar era de asemenea si mult mai ieftin decit sa cumperi de la capitalisti. El considera ca rezultatele operatiunilor TS ale DIE nu erau nici mai mult nici mai putin decit glorioasa incoronare a acestor principii.

Cu putin inainte de ora trei, Gheorghe Oprea impreuna cu mine am fost chemati in biroul lui Ceausescu unde se afla si Elena.
— Dupa ce Pacepa isi prezinta raportul, a decretat Ceausescu, ar trebui sa existe citeva intrebari, iar tu ar trebui sa dai tonul, Oprea. De exemplu, intreaba-l pe Burtica despre numarul total al reprezentantilor comerciali pe care ii are el in Vest si cam citi dintre acestia au strins informatii tehnologice sau i-au ajutat pe agentii DIE sa recruteze cetateni occidentali. El o sa ne clarifice totul. Sau intreaba-l pe ministrul industriei alimentare cit a platit pentru a putea produce brinza frantuzeasca Camembert, dupa care turistii straini sint atit de innebuniti. Cind o sa spuna ca asta se datoreaza operatiunilor TS, poti sa te intorci si sa-l intrebi pe ministrul comertului interior de ce importa inca parfum frantuzesc pentru turisti. Dar fa in asa fel incit sa se inteleaga foarte clar ce vrei sa spui - ca este un boanghen idiot. S-a inteles, Oprea ?
— Da, tovarase.
— L-am pregatit pe primul-ministru pentru aceasta discutie. Tu cu cine ai mai vorbit? a intrebat Ceausescu.
— îi am pe Avram si pe Agachi ca principali vorbitori, a raspuns Oprea.
— Eu am vorbit cu Florescu si cu Lina Cibanu, a adaugat Elena.
— Astia vor fi de-ajuns, a decis Ceausescu. Restul or sa trebuiasca sa se descurce si singuri.

O SEDINTA A COMITETULUI POLITIC EXECUTIV

Sala de sedinte a Comitetul Politic Executiv, decorata numai cu steagul partidului comunist si cu un tablou al lui Ceausescu, era amplasata doar la citiva pasi distanta de biroul prezidential. Cu toate ca intrunirea fusese fixata la ora trei, toti erau deja la locurile lor cu mult inainte de ora doua, incercind sa afle un cit de mic indiciu asupra motivului acestei intruniri. Membrii plini si cei supleanti erau asezati in jurul unei lungi mese dreptunghiulare. Adjunctul primului-ministru si ceilalti ministri care nu erau membri ai Comitetul Politic Executiv erau aliniati linga perete. Ca de obicei, toata lumea era nerabdatoare si nelinistita inainte de inceperea sedintei. Nu de putine ori, un cuvint rostit fara sa fi fost indeajuns calculat a provocat furia lui Ceausescu ori istericalele Elenei, aducindu-i autorului eliberarea din functia pe care o ocupa.
Ceausescu a venit la intrunire impreuna cu Elena la ora trei si un minut si toata lumea a sarit in picioare, in deschidere el a spus:
— Ne-am adunai aici ca sa analizam excelentele si impresionantele rezultate ale serviciilor noastre de informatii tehnologice si ca sa stabilim noi cai de a extinde rolul lor, pe cit de secret, pe atit de important in societatea noastra.
Nici nu a terminat bine de rostit toale acestea,«ca un sentiment de usurare, de evidenta eliberare i-a cuprins pe cei ce se aflau in acea incapere. Expresii ca „excelentele si impresionantele rezultate" si „un rol atit de importam" erau semne clare ca cei prezenti nu trebuiau sa critice ci mai degraba sa aduca elogii.

Primul punct al sedintei l-a constituit raportul citit de mine, care se referea la ultimii cinci ani ai serviciilor de informatii tehnologice si pe care le-am prezentat exact asa cum mi-l modificase si mi-l aprobase Ceausescu. Începea printr-o declaratie in care afirmam ca, din momenlul in care Ceausescu a prelual controlul asupra DIE, serviciile de informatii tehnologice intrasera intr-o noua era, extinzindu-se intr-atit incit sa includa aproape tot ce ar fi putut inlocui importurile si economisi astfel valuta forte. Partea cea mai apreciata a fost cea referitoare la industria chimica; „datorita contributiei personale si nemarginite a tovarasei Elena Ceausescu", au fost construite fabrici intregi pe baza informatiilor tehnologice obtinute prin spionaj, fara a cumpara licente straine sau a plati pe mai-marii Occidentului. Printre exemplele pe care le-am dat acolo se aflau: o mare instalatie automata pentru producerea polistirenului, in cadrul imensului complex petrochimic de la Borzesti, o fabrica de poliureian si piele sintetica la Iasi, una pentru melamina la Brasov, alta pentru filme si hirtie fotografica la Tirgu Mures, o intreprindere de producere a explozibililor plastici in orasul Victoria, fabrica de anvelope radiale din Bucuresti, precum si unele sectii noi pentru coloranti in Codlea. Industria medico-farmaceutica, aflata de asemenea sub obladuirea Elenei si binecuvintala de ea personal, a fost complet modernizata, folosindu-se tehnologii furate din America, Germania Federala, Franta si Italia. Noi intreprinderi de antibiotice au fost construite la Iasi si la Bucuresti, incluzind instalatiile industriale de producere a cefalosporinului si a unei game de aureomicine. Venea apoi industria metalurgica, cu un numar de-a dreptul impresionant de tehnologii occidentale pentru otelurile inalt-aliate, melalo-carbide si aliaje neferoase, ca si peniru otelariile si laminoarele modernizate, la care se adauga o noua industrie a aluminiului. Circuitele integrate americane si particulele electronice specializate erau acum produse de o industrie a electronicii bazata numai pe informatii tehnologice furate si pe echipamente aflate sub embargo pentru blocul sovietic, dar care au ajuns in Romania fiind strecurate in mod secret peste granita. Noi masini si utilaje cu comanda digilala, motoare Diesel si o mare varietate de pompe de injectie de tip Bosch aveau de asemenea la baza spionajul industrial.

Lista mea era mult mai mare. Avind ca fundamentare graficele de productie ale ministerelor industriale romanesti - exceptie facind agricultura si industria militara - se estima ca economiile nete anuale, care erau de la 600 la 800 de milioane, fusesera realizate prin inlocuirea importurilor legale, dar foarte scumpe, cu informatiile obtinute prin spionaj, ilegale, dar mult mai ieftine. Toate graficele fusesera exagerate, mai intii de ministerele care le facusera, dupa care la retusul final de insusi Ceausescu.
— Pacepa, ai facut vreodata aprecierea, mi-a intrerupt Ceausescu lectura raportului, cam care este suma, in valuta forte, pe care a adus-o fiecare ofiter TS trimis in Occident, si cit economisim astfel in medie ?
— Da, tovarase. Trei milioane de dolari pe an pentru fiecare ofiter TS aflat in strainatate, aceasta a fost media ultimilor doi ani. Acest lucru este explicat in detaliu chiar aici, am replicat eu, aratind spre o anumita plansa.
Ceausescu in persoana facuse aceste estimari cu citeva zile in urma, exagerind adevaratele raporturi pina la a le mari de citeva ori, ordonindu-mi sa prezint aceasta situatie pe o plansa separata de grafice.
— Daca luam in considerare rata oficiala de schimb valutar, care este de cincisprezece la unu, ajungem la extraordinara suma neta de 45 milioane de lei, produsa anual de fiecare dintre ofiterii TS. Daca vom considera ca salariul lor este de 45 000 de lei pe an de fiecare persoana, atunci vom obtine un raport intre salariu si beneficiu de unu la o mie, care este de departe cel mai inalt din lume.
Pentru citeva momente Ceausescu s-a uitat rind pe rind la fiecare dintre noi, ca pentru a se asigura ca am inteles cu totii.
— Daca facem acum acelasi calcul, luind in considerare rata reala de schimb, pe care o folosim in calculele noastre interne, si care este - dar asta trebuie sa ramina numai intre - de 40 de lei pentru un dolar, rezultatele la care ajungem sint de-a dreptul uimitoare, nu-i asa ? Va puteti imagina, tovarasi, ce se va intimpla cind patria noastra va avea 3.000 de ofiteri TS trimisi in strainatate in loc de cei 300 citi avem acum ?
Camera a inceput dintr-o data sa zumzaie din pricina murelor de aprobare, unii dintre cei prezenti ridicindu-se chiar pentru a vedea mai bine plansele si statisticile afisate pe mai multe stative.
— Si acesta nu este decit inceputul unei noi ere, tovarasi, a adaugat Ceausescu.
În partea a doua a raportului meu se gasea o declaratie care spunea ca, in orice "caz, acestea sint doar rezultatele minime.
— Numai 35 la suta din inventica si dezvoltarea industriei civile romanesti, nu mai mult de 50 la suta din industria militara si doar aproximativ 60 la suta din productia agricola se datorau - fie in parte, fie in totalitate - operatiunilor de spionaj, o imensa rezerva fiind lasata pentru realizarile ce aveau sa urmeze. A treia parte a raportului avea ca subiect masurile ce, trebuiau luate pentru extinderea substantiala a folosirii noilor tehnologii obtinute prin spionaj industrial.
O atentie speciala i-a fost acordata unei noi decizii guvernamentale secrete, HCM-272, initiata chiar de Ceausescu, si care cerea tuturor ministerelor economiei sa obtina rapoarte detaliate de la fiecare dintre angajatii lor care calatoreste in Occident, descriind toate companiile, institutiile si fabricile pe care le viziteaza si observind fiecare specialist sau tehnician din Vest pe care il intilneste, iar aceste rapoarte sa fie trimise la DIE. M-am aventurat sa promit solemn ca „ofiterii de informatii raspinditi pe toata suprafata pamintului vor munci mai mult si mai bine pentru a indeplini importantele sarcini care le-au fost date de cel mai stimat fiu al poporului roman, conducatorul stralucit si clarvazator, tovarasul Nicolae Ceausescu".
— intrebari, tovarasi ? a spus Ceausescu interogativ. Numai Oprea a ridicat mina. Exista in interiorul Comitetul Politic Executiv o regula veche, nescrisa, ca nimeni nu trebuie sa puna prima intrebare, in afara de cel desemnat special de Ceausescu sa o faca. Fiecare membru stia ca inainte de a deschide gura trebuie sa se uite atent in jur, sa vada din ce parte bate vintul.
— Cu permisiunea dumneavoastra, tovarase Nicolae Ceausescu, as vrea sa pun citeva intrebari.
— Da-i drumul, Oprea, pune-le. De asta sintem cu totii aici. Nu vom pleca din aceasta incapere pina cind lucrurile nu vor fi clare pentru toata lumea.
— As vrea sa-l intreb pe ministrul comertului exterior daca stie citi dintre reprezentantii sai in Occident sint acum ceva mai mult decit simpli cumparatori ai marfurilor capitaliste. Nu stiu daca m-am facut bine inteles, tovarase Burtica. Sinteti foarte nou in aceasta functie.
Ministrul comertului exterior, Cornel Burtica, a raspuns asa cum se astepta Ceausescu. Si-a facut autocritica, atit a sa personala cit si a ministerului sau, din cauza ca multi dintre reprezentantii pe care ii avea in Occident nu dadeau destula atentie spionajului tehnologic, rugind celalalte ministere sa nu repete aceeasi greseala.
Dupa ce Oprea si-a lansat intrebarile de asalt in legatura cu brinza Camembert si cu parfumul fransuzesc, ministrul comertului interior, Janos Fazekas, s-a batut cu pumnii in cap de fata cu toata lumea datorita inabilitatii si a viziunii sale politice inguste, angajindu-se sa colaboreze pe viitor cu DIE pentru a produce in Romania nu numai parfum frantuzesc, dar orice alte lucruri care ar fi fost pe placul turistilor occidentali, de la whisky scotian la tigari americane. I s-au mai alaturat apoi, in mod voluntar, alti trei ministri, facindu-si autocritici dintre cele mai aspre si promitind sa rezolve inlocuirea tuturor importurilor din Vest.
Înainte de a deschide discutia, Ceausescu a subliniat ca aceasta intrunire nu intentiona sa analizeze spionajul industrial technico-militar, si le-a cerut participantilor sa ocoleasca cu strictete orice referire la astfel de secrete. Primul care trebuia sa vorbeasca era primul-ministru, Manea Manescu. Cuvintarea lui nu a fost altceva decit o lectie despre lupta de clasa. Bazindu-se pe principiile lui Marx si ale lui Lenin, conform carora „orice este corect din punct de vedere etic daca este facut in beneficiul dictaturii proletariatului", a spus ca Serviciul de Informatii Tehnologice ca institutie nu ar trebui sa aiba nici un scrupul ; ca ar trebui sa culegem sau sa smulgem tot ce putem de la capitalisti, ca metodele practice de infaptuire a acestui transfer de informatii ar trebui sa fie limitat numai de limitele imaginatiei : Manescu a mers mai departe, transportindu-si ascultatorii intr-o lume foarte secreta, invizibila, lumea spionajului industrial, producind stiinta si tehnologie intr-un ritm incredibil de rapid, mult superior chiar celor mai prestigioase si mai eficiente organizatii si institute de cercetari de oriunde in lume. A prezentat cu mult patos lupta eroilor anonimi ai DIE pentru a smulge nu numai tehnologia prohibita noua din cele mai bine aparate fortarete ale Americii, ci chiar produse finite, echipamente si masinarii pe care americanii ni le interzic cu strictete. Discursul lui Manescu s-a incheiat cu un apel arzator pentru schimbarea drastica a mentalitatii noastre.
— Va trebui sa stopam o data obiceiul de a-i plati pe capitalisti pentru tehnologiile si echipamentele realizate de proletarii occidentali. Ele ne apartin noua, proletarii lumii revolutionare.
Apoi i-a rugat pe participanti sa-si exprime inca o data adinca lor recunostiinta „celui mai stralucit fiu al poporului roman, care deschide astazi noi orizonturi preaiubitei sale patrii".
Cu vocea lui puternica de tenor, Ion Avram ne-a oferit o lectie despre cum ar trebui folosite investitiile comune facute cu Occidentul pentru a recolta bucatele capitalismului. A inceput prin a descrie o societate mixta facuta cu o firma vest-germana pentru producerea de transmisii turbo in Romania, motiv pentru care un numar relativ mare de specialisti din Germania Federala au fost adusi la Craiova. Acestia au adus cu ei diferite documente tehnice, „pentru orice eventualitate". Avram a evocat plin de compasiune lungile nopti petrecute acolo de ofiterii DIE, si de cei ai securitatii locale, pentru a fotografia aceste dosare.
— Stiti ce am gasit acolo ? Miezul unei comori incalculabile, ingropate printre sute de mii de documente pe care le-am fotografiat, le-am gasit pe cele ce contineau transmisii turbo pentru tancurile occidentale, de exemplu. Pentru tancurile occidentale, tovarasi ! Va puteti imagina ce mare a fost surpriza noastra ? Fie si numai pentru asta si tot a meritat sa bagam banii in aceasta investitie comuna.
Un murmur de apreciere a strabatut intreaga incapere. Ceausescu a ridicat ambele brate pentru a cere liniste.
— De cite ori trebuie sa va spun, tovarasi, ca ceea ce discutam noi aici implica secrete de stat, pe care nu trebuie numai sa le pastram, dar ar trebui de asemenea sa le aparam cu pretul vietii noastre ?
Avram a continuat descriind de data aceasta investitia facuta in cooperare cu compania franceza Renault, pentru a produce in Romania autoturismul Renault 12, cu numele romanesc de Dacia, in trecut Romania nu reusise sa exporte autoturisme Dacia in Occident, cu tot pretul foarte scazut pe care il aveau, de l 000 de dolari bucata, caci, pentru a face economie de valuta forte, licenta franceza a fost achizitionata numai pentru modelul de baza, prototip, aprope fara nici un echipament optional, fara accesorii. Avram a relatat atunci ca tot ceea ce Romania nu a cumparat de la Renault a obtinut mai tirziu prin canalele serviciilor de spionaj. Avram a mai spus ca Ministerul Industriei Constructoare de Masini vroia sa-si exprime multumirile celor de la DIE pentru procurarea clandestina a tuturor acelor documente frantuzesti, care a facut posibila eliminarea importului din Franta a peste 13.000 de variante si imbunatatiri ale autoturismului de baza, care nu" fusesera incluse in contractul de cooperare, reprezentind economii de peste trei milioane de dolari. El a subliniat, de asemenea, ca unele dintre documentele continind imbunatatiri ce puteau fi aplicate oricarei marci similare de autoturisme ar trebui trimise in Uniunea Sovietica precum si in celalalte tari socialiste, pentru a fi folosite la propriile lor masini.
— Aceasta operatiune ne va aduce in situatia de a putea exporta Dacia noastra in vestul Europei, tovarasi. Poate ca intr-o buna zi vom reusi sa o exportam chiar si in America!

În emisiunea CBS Evening News din 7 mai 1986, Dan Rather a avut o emisiune speciala intitulata „Dada, am pus mina pe tine !". Era de fapt o evaluare a autoturismului romanesc Dacia, care tocmai incepuse sa fie pus in vinzare pe piata americana. Cu toate ca Dacia parea sa fie un chilipir, performantele sale au fost gasite atit de slabe încit Rather a gasit cu cale ca este mai bine sa-si bata joc de aceasta masina, aratind ca totul se strica sau merge prost atunci când cineva incearca sa o conduca. Picatura care a umplut paharul a fost aceea ca omul de pe ecran nu a mai putut sa-i opreasca motorul, nici chiar dupa ce a scos cheile din contact, dovedind asta prin luminile care refuzau sa se aprinda".

Mai mult decit atit, a continuat Avram, avem acum o - vestitie nou-nouta facuta in cooperare cu Citroen, pentru a produce in Romania unul dintre cele mai noi si mai solide autoturisme ale lor. Deja am trimis in Franta peste o suta de ingineri si tehnicieni pentru a afla totul despre acest autoturism Citroen. Cu toate acestea numai o mica parte dintre ei sint oamenii mei, restul fiind de la DIE, inarmati cu cele mai noi aparate de fotografiat in miniatura si hirtii fotografice de contact. Asta nu inseamna ca am facut un sacrificiu. Din contra, tovarasi, a fost o miscare calculata. Atunci cind se vor intoarce, vom obtine de zece ori mai multe informatii decit daca mi-as fi trimis numai proprii mei oameni la Citroen.

TRANSFORMAREA PROIECTELOR AMERICANE IN PRODUSE ROMANESTI

— Hai sa mai ascultam si pe altcineva, s-a adresat Ceausescu celor de fata.
Ministrul industriei metalurgice, Neculai Agachi, este un foarte bun povestitor, care vorbeste o limba romana pitoreasca, colorata de accentul sau moldovenesc puternic. El a inceput, nici mai mult nici mai putin, decit cu debutul anilor '70, cind, din ordinul lui Ceausescu, Romania a inceput sa-si exploateze marile sale depozite de bauxita pentru a deveni un producator de aluminiu. Din cauza restrictiilor politice si mai ales din cauza preturilor prohibitive fixate la acea vreme de monopolurile aluminiului, ministrul lui nu a fost in stare sa importe laminoare din Occident pentru prelucrarea aluminiului. De aceea Romania exporta aluminiul atit in tarile estice, cit si in tarile vestice sub forma de lingouri, intr-o buna zi, printr-un raport confidential i-a fost, atrasa atentia asupra faptului ca o firma vest-germana era in negocieri pentru achizitionarea a trei proiecte de laminoare pentru aluminiu din Statele Unite pentru folii tabla si alte structuri din aluminiu. L-a contactat chiar in aceeasi zi pe Ceausescu si a trimis un raport despre asta la DIE.
— Nu vreau sa intru mai departe in detalii. Vreau numai sa spun ca in ziua de astazi am un institut de proiectare cu totul special, unic si cum nu se mai poate mai secret, instalat in diferite case conspirative ale DIE, care se straduieste sa transforme proiectele si planurile americane in produse romanesti. Între anii 1983 si 1984, Romania va trebui sa aiba cele trei laminoare de aluminiu date deja in folosinta. „Nu cheltuiti banii poporului pentru a-i ingrasa pe capitalisti", este ceea ce primul fiu al tarii noastre continua sa ne spuna in fiecare zi. Ar trebui sa scriem aceste cuvinte cu litere de aur si sa la agatam peste tot in birourile noastre, tovarasi, si-a incheiat Agachi cuvintarea.

Atmosfera a devenit mult mai relaxata atunci cind ministrul industriei chimice, Mihai Florescu, ridicindu-se in picioare, a luat cuvintul, axindu-se mai mult pe personalitatea Elenei, decit pe cea a lui Ceausescu. Fost voluntar in Brigaziile Rosii in timpul razboiului civil din Spania si membru al guvernului Romaniei de peste 25 de ani, Florescu uitase cu mult timp in urma tot ceea ce stiuse despre chimie, cu toate ca era inginer din acest domeniu. A putut insa sa se descurce datorita faptului ca era un orator talentat. Subiectul pe care-l atacase acum se referea la arta de a ademeni companiile occidentale in Bucuresti cu cit mai multa documentatie tehnologica cu putinta. A povestit ca Ceausescu i-a ordonat sa elimine din planul cincinal importul din Vest a primei instalatii romanesti de polistiren, iar in locul acesteia sa construiasca una cu propriile lui resurse, bazindu-se pe cercetarea si proiectarea in domeniu din Romania.
— A fost ca si cum am fi inventat radioul inca o data, dupa ce Popov mai facuse deja asta, daca pot sa zic asa, s-a lamentat Florescu, uitindu-se cu vinovatie la Ceausescu. (In blocul comunist european exista politica de a inlocui inventatorii occidentali cu cei sovietici, in toate cartile de isterie numele lui Marconi a fost sters, proclamindu-se acum ca radioul a fost inventat de un rus pe care il chema A. Popov.) Numai simpla concepere si proiectare a unei mari fabrici de polistiren care sa fie construita in Romania ar fi durat cel putin patru sau cinci ani de eforturi intense si foarte costisitoare, a spus Florescu. Tovarasul insa, cu intelepciunea sa, a gasit pentru noi o solutie incredibila. M-a instruit cum sa scriu niste adrese telefonice, pe care sa le trimit celor mai importante firme din domeniul chimiei din Germania Federala, Marea Britanie, Franta si Italia, in care sa exprim interesul ferm al Romaniei de a achizitiona licentele de productie precum si cele mai mari instalatii automate de polistiren.
Florescu a mai explicat ca au venit la Bucuresti sase companii occidentale pentru a face oferte si ca negocierile au fost taraganate timp de mai mult de un an, perioada in care fiecare dintre acestea s-a vinturat incolo si incoace, aducind de fiecare data noi proiecte si documentatii tehnologice, din ce in ce mai multe, pe care negociatorii romani le cereau. Totul era fotografiat in mod secret si cu minutiozitate de DIE, dar rezultatele erau considerate inca insuficiente pentru a permite conceperea completa a unei instalatii in Romania. Asta pina cind o companie franceza, dorind sa faca o ultima demonstratie a superioritatii sale, a adus intregul proiect al unei fabrici de polistiren la Bucuresti, pe care tocmai i-l vinduse unei alte tari occidentale. Cu o precautiune usor de inteles, francezii au cerut ca documentele-cheie sa fie inchise in fiecare noapte in seifurile hotelului Athenee Palace, unde locuiau ei. Aceste documente au fost mai mult decit de ajuns pentru o „solutie romaneasca" a acestei probleme.
— Fara sa achizitionam vreun proiect din strainatate, vreo licenta sau ceva asemanator, a trimbitat Florescu, tara noastra a fost in stare sa construiasca o imensa instalatie de polistiren in cadrul Combinatului Petrochimic Borzesti. Si tot el a adaugat un final inflorit: Nu pot sa termin aici fara sa-mi exprim nemarginita gratitudine celui mai stralucit fiu al poporului nostru, tovarasului Ceausescu si marelui nostru om de stiinta si academician, tovarasa Elena Ceausescu. Ei deschid, ca intotdeauna, noi si originale drumuri pentru a conduce Romania pe drumul spre glorie si comunism.
— În anii '60, s-a adresat Ceausescu adunarii, Bucurestiul era plin de oameni de afaceri occidentali, care semnau contracte pentru exportul de echipamente industriale catre Romania, in perioada actuala companiile occidentale ne viziteaza inca, venind cu oferte pe care si le sustin cu o impresionanta documentatie tehnica, dar sint semnate din ce in ce mai putine contracte. Exemplul dat de Florescu trebuie luat de catre toata lumea ca model viu pentru viitor.
— Ai inceput sa imbatrinesti, a spus Elena cu glas dulce, uitindu-se spre Florescu cu afectiune, acesta fiind principalul ci favorit. Nu ti-am spus sa povestesti aici intimplarca pe care mi-ai povestit-o si mie, despre compania aia mare, nazista, care a uitat de tot despre faptul ca noi le-am nationalizat fabricile de aici din Romania ?
— I.G. Farben Industry, tovarasa Elena. Aveti dreptate, am inceput sa imbatrinesc, a recunoscut el cu slugarnicie.
Ne-a povestit apoi cum intreprinderea Colorom-Codlea, care produce coloranti, fusese in trecut o filiala a lui I.G. Farben, care dupa cel de-al doilea razboi mondial a capatat numele de Hochst.
— in timpul vizitei pe care am facut-o la Hochst cu citiva ani in urma am intilnit un german care s-a nascut in Romania si care mi se adresa cu „Herr Genosse", adica „Domnule tovaras". Era foarte interesat de Colorom, unde a lucrat inainte sa emigreze...
— Ai grija ce vorbesti, l-a intrerupt Ceausescu.
— Nu voi spune nimic in plus despre acel om. Numai ca de citiva ani buni incoace, am tot primit in fiecare luna date exacte despre ceea ce face Hochst in productia sa de agenti coloranti. Zilele trecute am incercat sa fac o gluma pe seama acestuia cu tovarasa Elena. Am spus ca, dupa cite se pare, la Hochst inca nu a ajuns vestea ca intreprinderea Colorom a fost nationalizata: trimit inca la Colorom fiecare noua formula pe care o pun la punct, ca si cum ar fi inca una dintre filialele lor.

Ministrul industriei usoare, Lina Ciobanu, a fost cea care a urmat. Elena a selectat-o personal pe Lina Ciobanu dintr-un grup de activisti de partid, pentru a fi singura femeie, in afara de ea insasi, care sa faca parte din Comitetul Politic Executiv. Alegind-o pe ea, principala satisfactie a Elenei nu a fost numai aceea ca „cealalta femeie" nu va incerca sa intre in competitie cu ea, dar in special ca respectiva o va face pe Elena sa arate mai bine, prin comparatie. Lina Ciobanu arata ca un activist politic sovietic de demult, cu parul strins energic la spate intr-o coada, cu pieptul enorm, iesit mult in afara si chinuind nasturii ce aproape stateau sa sara de pe jacheta sa cu aspect cazon, inchisa pina sus, chiar sub barbie, cu fusta ei dreapta si lunga
pina la gambe si cu pantofii ei solizi. Mai mult decit atit, ea isi citea discursurile asemenea unui comisar.
— La inceputul anilor '70, a inceput ea, un cetatean american, care era presedintele unei companii americane din California si agent DIE, a raportat ca inginerul-sef al unei fabrici de geamuri apartinind de uzinele Ford se pregatea sa vinda un proiect tehnic complet al sticlei plate de Pittsburgh, incercind sa obtina pe sub mina suma de 200.000 de dolari...
— Hai sa trecem peste astfel de detalii, Ciobanu, a admonestat-o Ceausescu pe vorbitoare. Numele si functiile fac mai mult rau decit bine daca sint date aici, a sfatuit-o el calm, caci este foarte curtenitor cind vorbeste cu o femeie.
Oricum, Lina Ciobanu a continuat sa turuie ca o mitraliera, citind mai departe discursul pe care i-l pregatise pentru aceasta intrunire unul dintre consilierii ei.
— Romania, un producator si exportator traditional de sticla, era foarte interesata. A fost aranjata o intilnire la un hotel din America pentru a face schimbul: proiectul contra sumei de 200.000 de dolari, dar inainte ca intelegerea sa fie dusa pina la capat, toti participantii au fost arestati si...
— Tovarasa Ciobanu, pe noi nu ne intereseaza povesti de propaganda americana. Ne-am adunat aici ca sa decidem ce avem de facut in viitor. Este clar ?
— Da, tovarase Ceausescu. Inginerul respectiv a fost dat afara din serviciu. La doi ani dupa aceea a venit la Bucuresti un american care a cerut sa ma vada si mi-a propus sa proiectez o fabrica de sticla ca cea de la Pittsburgh care sa fie construita in Romania, contra sumei de 300.000 de dolari. Era acelasi inginer, numai ca pretul lui era de data aceasta mult mai mare ! Am raportat imediat acest caz celor de la DIE, iar inginerul a fost contactat de acelasi agent DIE care luase legatura cu el si in trecut, cel care fusese declarat de catre americani persana non grata...
— Sss! Arunca hirtiile alea timpite jos, in clipa asta! Arunca-le jos ! Arunca-le jos ! a tipat Elena cuprinsa de isterie, pina cind Lina Ciobanu a aruncat intr-adevar hirtiile cu discursul pe jos.
— Acum spune-ne, draga, povestea asta cu cuvintele tale. Poti sa faci asta, nu-i asa ?
Lina Ciobanu s-a clatinat nervos, trecind de pe un picior pe celalalt, dupa care a dat din nou drumul la mitraliera.
— Era vorba de Hohn Akfirat, tovarasa Elena, turcul acela care era de cetatenie americana si avea functia de inginer-sef la Fabrica de sticla Ford, si il stiti si dumneavoastra, ca v-am vorbit de atitea ori despre el...
— Dar mai bine citeste-ne de pe hirtiilea alea, tovarasa Ciobanu. Citeste doar! i-a taiat-o Ceausescu, spre satisfactia Linei, care s-a aplecai imediat si a cules discursul de pe jos incercind sa gaseasca unde ramasese atunci cind a fost intrerupta de Elena.
— O mare echipa de ingineri, translatori si desenatori tehnici a fost instalata in diferite case conspirative ale DIE, fiind pusa la dispozitia inginerului american. Ei au reusit sa proiecteze o imensa fabrica de sticla, ca cea de la Pittsburgh. Cu citeva zile in urma ea a fost data in folosinta pentru productia experimentala, in interiorul unei instalatii tehnice deja existente, Fabrica de sticla de la Scaeni. Inginerul american si-a primit suma de 300.000 de dolari, neimpozabili. Aceasta suma reprezinta intreaga valuta forte pe care am cheltuit-o pentru aceasta intreprindere. Daca ar fi fost importata in mod legal, ar fi costat 14 milioane de dolari, plus 15 ani de plata a drepturilor de folosinta. Americanul a inceput acum inca un proiect „consultativ" pentru noi, constind intr-un nou tip de sticla americana, numita „sticla lansata", pe care vom incepe s-o producem in trei mari fabrici in mai putin de doi ani. În curind veti putea gasi articole romanesti de sticlarie in orice magazin universal din vestul Europei si din Statele Unite, scotind astfel din competitie multe corporatii vechi, atit europene cit si americane. Acesta este drumul comunist al tovarasului Ceausescu, prin care vom crea industria noastra de sticla fara sa cumparam licente capitaliste si fara sa platim drepturi de folosinta. De aceea vreau sa adaug glasul meu celorlalte, peste zece milioane, ale femeilor din Romania! Va multumim, tovarase Nicolae Ceausescu! Va multumim dumneavoastra care ne sinteti mai mult decit tata, frate, sot si fiu in acelasi timp !

SPIONAJUL ECONOMIC TOTAL

Era aproximativ ora sase cind Ceausescu a inceput sa prezinte, "noua lui ordine economica" si directivele sale ferme pentru viitoarele relatii tehnologice si economice ale Romaniei cu Occidentul. Asa cum face de obicei cind are de tinut o cuvintare importanta, incepe cu o voce foarte scazuta, aproape in soapta.
— Ceea ce am discutat astazi aici s-ar putea sa fie ceva nou pentru unii dintre voi, tovarasi, dar nu pentru noi toti. Ca si in multe alte domenii in care Romania detine suprematia, partidul nostru comunist si-a format si dezvoltat propriul sau concept, original, asupra serviciilor de informatii tehnologice, cu citiva ani in urma. Ele s-au dovedit a fi substantial superioare celor pe care le-am mostenit de la Moscova.
Apoi Ceausescu a scos in evidenta care sint principiile lui despre un spionaj total, tehnic si stiintific, indreptat impotriva Occidentului; importurile din lumea capitalista ar trebui sa devina acum o exceptie, nu o regula.
— În timpul vizitei pe care am intreprins-o in 1975 la Tokyo, mi s-a spus o poveste foarte interesanta. Era vorba despre cum au reusit japonezii sa-si construiasca o industrie foto. Nu va voi spune daca a fost Canon, Nikon, Minolta sau alta firma, pentru ca am promis ca voi pastra secretul; dar hai s-o botezam „Tokon". Cind au inceput, nu aveau nici macar cele doua strunguri montate intr-un garaj abandonat cu care si-a inceput Sony activitatea. „Tokon" a inceput prin a angaja 160 de ingineri din domeniul opticii si al mecanicii, fiecare dintre acestia primind cite un plic sigilat, in interiorul acestora se aflau nume ale unor companii, occidentale unde inginerii trebuiau sa reuseasca sa se angajeze timp de trei ani si numele echipamentului fotografic sau al unei parti a acestuia pe care fiecare trebuia sa invete sa-l produca. Unii, de exemplu, s-au dus la Leica sau la Rolliflex pentru a invata cu ce se face sasiul, partea mecanica, electronica sau fotoelecironica a aparatului de fotografiat. Altii s-au dus la Zeiss-Ikon sa invete totul despre lentile. Pe toata aceasta perioada ei au fost platiti si de „Tokon", in plus fata de salariile pe care le luau de la Leica, Rolliflex sau Zeiss. Cind s-au intors in Japonia au proiectat diferite modele de aparate de fotografiat, bazindu-se pe ceea ce au furat de la firmele din vestul Europei, apoi au construit o fabrica moderna si bang! dintr-o data „Tokon" a inceput sa inunde pietele lumii cu aparate de fotografiat foarte bune, dar care erau mult mai ieftine decit cele europene. Nu a fost pierdut nici timpul cu cercetarea, nu a fost cumparata nici o licenta ori ceva asemanator si nu au fost platite drepturi de folosinta. Acesta este drumul pe care trebuie sa-l urmam si noi in viitor. Cu o singura diferenta: noi nu ii vom plati pe inginerii nostri de doua ori. Noi sintem comunisti, nu capitalisti. Noi sintem chemati sa ne imbogatim patria si nu propriile buzunare, tovarasi, si-a dus Ceausescu povestea pina la sfirsit.

Dupa aceasta el a inceput sa imparta ordine cu abilitatea unui agent de spionaj profesionist, care facuse toata viata numai asta. Comertul exterior trebuia reorganizat astfel incit importurile sa fie subordonate total principiului spionajului economic total. Fiecare reprezentant comercial din Occident trebuie sa aiba un rol dublu. Fiecare contact cu firmele din Vest trebuie analizat in scopul obtinerii de informatii tehnico-stiintifice. Fiecare specialist occidental intilnit in timpul negocierilor comerciale trebuie raportat celor de la DIE. Toate investitiile comune sau in cooperare cu companiile din Vest trebuie sa fie subordonate unicului scop de a obtine noi mijloace tehnologice si informationale. Ministerele industriale romanesti trebuie sa atraga un cit mai mare numar de occidentali la Bucuresti si sa-i faca sa aduca cu ei documente semnificative. Securitatea interna si cu DIE trebuie sa vegheze tot timpul pentru ca efectiv fiecare vizitator vestic, venit cu probleme tehnice, comerciale sau financiare, sa nu scape cu bagajele necontrolate, astfel incit toate documentele secrete de valoare sa fie fotografiate.
— Florescu ne-a spus o poveste interesanta despre un emigrant roman care a devenit un agent foarte folositor, a spus Ceausescu. Vreau sa va spun acum o alta istorioara. Nu cu mult timp in urma, l-am trimis pe Patan la Beijing sa-i propuna tovarasului Hua Guo-Feng ca serviciile noastre de spionaj din strainatate sa lucreze impreuna.
Ion Patan era vicepresedinte al Consiliului de Ministrii, insa pina in martie 1978 fusese si ministru al comertului exterior.
— Si stiti ce a spus tovarasul Hua ? „Noi nu avem spioni in Vest". Puteti sa credeti asa ceva ? Cind Patan a insistat, tovarasul Hua a replicat: „Spune-i prietenului meu Ceausescu ca noi nu avem spioni in Vest, insa avem acolo o sumedenie de patrioti". Asta este ceea ce ar trebui sa facem si noi, tovarasi. Avem peste 600.000 de romani care traiesc in Occident, cei mai multi dintre acestia in America. Detroil si Cleveland sint cele mai mari orase romanesti, in afara de Bucuresti. Si mai avem o gramada de germani care traiesc in Germania Federala, care sint fie nascuti in Romania, fie de origine romana. Nu ma bazez pe evreii romani care sint raspinditi peste tot in lume. Trebuie sa-i transformam pe toti, unul cite unul, in patrioti care lupta pentru tara lor in strainatate, in soldati aflati in serviciul Partidului Comunist! Ceausescu a culminat ridicind vocea foarte tare si lovind cu pumnul in masa. Pentru inca o jumatate de ora, sau cam asa ceva, a continuat pe acelasi ton, descriind viitoarea Romanie comunista in viziunea lui, care ar trebui sa devina una dintre primele zece puteri ale lumii, bazindu-se pe spionajul economic. Ceausescu a incheiat apoi cu un mesaj:
— Cu geniul sau inegalabil, Lenin a definit viitorul revolutiei sale proletare printr-o formula matematica simpla: „Comunismul, egal putere politica plus electrificare". Astazi, dupa saizeci de ani, as vrea sa mai adaug o noua piatra de temelie marxism-le-ninismului: comunismul modern, egal comunism national plus informatii tehnologice si bani de la capitalism. Aceasta, tovarasi, este contributia romaneasca la marxism! a terminat Ceausescu. Fata lui devenise de un rosu aprins, iar fruntea ii era imbrobonata de transpiratie. Participantii s-au ridicat in picioare si au inceput sa bata ritmic din palme. Ceausescu a dat din miini, iar asistenta a incremenit.
— Am auzit unele voci ridicindu-se in citeva dintre celelalte tari ale Pactului de la Varsovia, cerind anumite liberalizari pentru un grad mai mare de autonomie industriala.
— Asta este anarho-socialism, a strigat Manescu, incercind sa-l anticipeze pe Ceausescu.
— Acesta este adevarul, tovarasi. Ar trebui sa cerem astazi - inca o data, o mai mare disciplina de partid, la toate nivelurile. Aici, astazi, am dat rapoarte, am pus intrebari, am criticat, am discutat. Acum insa trebuie sa luam o decizie, tovarasi. O decizie unanima, ca intotdeauna, care va trebui sa devina litera de lege pentru fiecare roman care traieste in interiorul si exteriorul granitelor noastre. Cine este pentru aprobarea noului concept despre serviciile de informatii tehnologice, tovarasi ?
Toata lumea a izbucnit in aplauze, care s-au transformat in batai ritmice din palme, rituale. Pentru un timp destul de indelungat, Ceausescu s-a prefacut ca este ocupat cu hirtiile care erau intinse pe masa, in fata lui, cautind cite una, rearanjindu-le la locul lor, punindu-si dosarul in ordine. Apoi a ridicat din nou miinile si a continuat, fara sa se uite la noi, vorbind foarte repede, ca un agent de licitatie american!
— Este cineva impotriva ? Se abtine cineva ? in deplina unanimitate Comitetul Politic Executiv al Partidului Comunist Roman aproba noul concept despre serviciile de informatii tehnologice asa cum a fost descris in raportul prezentat aici si in concluziile intrunirii noastre.
La numai citeva minute dupa ce a parasit sala, Ceausescu m-a chemat in biroul lui. Statea in picioare in mijlocul camerei, alaturi de Elena.
— Citi dintre directorii intreprinderilor de comert exterior sint ofiteri ?
— Unsprezece ofiteri DIE si unul DIA, din patruzeci si unu. Douazeci si sase sint colaboratori.
— Pina la sfirsitul anului trebuie sa fie toti ofiteri bine acoperiti. Adu-mi-i aici unul cite unul. O sa le dau gradele militare cuvenite. S-a inteles ?
— Da, tovarase.
— La fel cu Ministerul Afacerilor Externe, a adaugat Ceausescu. Însa asta trebuie sa ramina secret pentru Andrei si Burtica. Ministrii sint oricum rotiti din doi in doi ani aproximativ, nu-i asa ? a spus el facindu-mi cu ochiul.

(va urma)