SA NU TE MAI INCREZI ...

Loredana Vițelaru Nicoleta

Să nu te mai încrezi în nopțile ploioase

Să nu aștepți să-ți spele amintiri.

Chiar de îți sunt atât de dureroase

Acum ești singur, în noile priviri.

Să nu te mai încrezi în gândurile prinse-n stele

Și nici în razele ce tot colindă fără cale.

Doar spune-le, că eu, nu sunt una dintre ele

Și nici o stea, cum tu ai fost în carul mare.

Să nu te mai încrezi în adieri de vânt

De vei lasă vreodată să-ți mai scalde chipul

Căci nu mai vreau durerea, din trecut

Când eu îl trimeteam să îți aline gândul.

Să nu te mai încrezi în dor, de îți mai da târcoale

De-ai să te bucuri, atunci când tu îl chemi.

Că nu-i al meu, al meu e oare?

Nici nu mai știu, de tu în amintiri mă cerni.

Eu, ... sunt, și voi rămâne, doar taina iubirii din trecut

N-am să mai fiu regina iubirii, așa cum tu ai spus,

Pe-ascuns ai strâns tot ce ți-am dat, într-un ulcior de lut

Dar ploaia l-a făcut țărâna, iar vântul l-a luat într-un apus.

Să nu mai crezi, vreodată în iubire

Și nici mireasma nopților n-o mai chema

E doar parfum de suferința și mâhnire

Ce vrea să arzi în chinuri ca și inima mea.

Tu vino, doar odată de m-auzi strigând

Când cerul se deschide-n noapte.

Să cerem noi clemență vreunui sfânt

Cu glasul coborât, în șoapte.