Ciobotariu Maria
Urc
pe scara ascunsă,
să
te privesc în oglinda
prinsă-n
stâncă
lângă
izvorul limpede
unde
se revarsă cerul
ochii
tăi străini şi trişti
urmăresc
mişcările
transformă
anii în clipe
prin
lacrimi de foc
pădurea
se aşterne
la
orizont
sub
tăcerea norilor
mă
opresc să rostesc
cuvântul
IUBIRE
mii
de întrebări au dispărut
în
noapte
razele
lunii aleargă
spre
noi prin poarta
întâlnirii
târzii.
Te
regăsesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu