Ultima poartă

Luiza-Adriana Grama

N-am să-ţi spun că mi-e bine

Când m-acopăr treptat

Cu bucăţi din ruine

Ce-mi erau ieri palat.

Nici că faţa nu-i plânsă,

Nici că ochii nu-s goi,

Ce-mi rămâne e însă

Tot ce-a fost între noi.

Şi-n odaia în care

Lângă mine ai stat

Chiar de focul e mare

Parcă-i frig ne-ncetat.

Şi de-i soare afară

Sau în ceaţă-am intrat

Eu repet într-o doară

Nu-i real ... am visat.

Nu sunt bine, mă iartă,

Din ruine îţi scriu,

Mi-a rămas doar o poartă

S-o deschid nu mai ştiu.

De mai ai pentru mine

Braţe calde şi dor

Să mă sprijini, de-mi vine

Chipul trist să-l cobor.

Şi un umăr pe care

Capul greu să mi-l plec

Voi zâmbi cu candoare

Şi-am să spun ... toate trec.