Unde eşti, Doamne?

Angelina Nădejde

În aste zile de restrişte,

Ajunsa ţara noastră dragă

Să fie a vulturilor pradă.

Sunt tot mai răi tot mai flămânzi,

Tot mai avizi după putere,

Nimic şi nimeni nu-i opreşte

În lupta lor după mărire.

Făcut-au ţara un tribunal

Unde poporu-i acuzat

Fără să aibă avocat;

Ei judecă ei dau sentinţe.

Se bat pe legi şi ordonanţe,

Pe constituţie, parlament

Şi nu contează dacă noi,

Îi vrem sau nu ...

Ei ne fac legea.

Şi este ţara noastră toată

Un mare câmp de bătălie,

În care noi suntem doar ţinte

Iar ei ochesc fără clipire.

Suntem răniţi, unii-s ucişi

Şi ne mirăm de-a noastră soartă;

Unde eşti Doamne de nu-i vezi

Să le arăţi că în curând,

I-aşteaptă Dreapta Judecată?

Şi nu mai au nevoie acolo,

Nici de putere nici mărire;

La cât de mari se simt aici

Pe atât de mici vor fi la Tine!