ADIE VÂNTUL! ...

DANIEL LUCA

 Adie vântul, dragă primăvară, 

 Printre zăpezi lăsate de uitări! 

 Îmi rătăcesc privirea într-o gară 

 Şi peste ultimile noastre sărutări! 

 Trece un tren prin gândurile mele, 

 Dar nu va mai opri ca în trecut! 

 Îţi va lăsa un cuib de rândunele, 

 Sub streaşina unui peron necunoscut! 

 Mă voi trezi în dimineaţă fără tine 

 Şi-o să-mi repet că iarăşi am visat, 

 Că ai venit cu străluciri diamantine, 

 Lăsând acelei ierni ce-a meritat! 

 Adie vântul cu-aşteptarea noastră, 

 Peste un ţărm de mare, întristat! 

 În ochii tăi, culoare ei albastră,

 Am dat-o unui val îndepărtat! 

 Şi-am să adorm cu tine peste noapte, 

 Sperând că vei veni în visul meu, 

 Cu amintiri rostite-n triste şoapte! 

 Când lacrima te aşteapt-aici mereu...