Liliana Trif
Din lumea incisivilor de fier
Şi-a nepăsării cert-universale,
Zâmbind, îmi pun o floare la rever
Şi vă transmit saluturi cordiale.
Din lumea celor simpli şi desculţi
Reduc procentual o ierarhie
Şi mă aşez în rândul celor mulţi
Cerând să scriu ce simt în poezie.
Din lumea ce n-a fost a mea nicicând
Nu vreau nimic şi mă declar bizară,
Înger căzut, eu am trăit sperând
Că aripile nu cresc în afară.
De-aceea nu mă simt prizonier,
Am locul meu şi partea mea de soare...
În lumea incisivilor de fier
Nu m-am contagiat cu nepăsare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu