Graur Valentina
Am niște vise, mă trezesc în noapte,
Aud cum între ele șușotesc,
Vorbesc și tare, trec apoi la șoapte,
Destinul meu, cum vor îl potrivesc.
Iar eu, cum pot, mereu le țin isonul,
Se-ntâmplă des că le și-ncurajez,
Căci timpul trece, știe unul Domnul,
Cât țin la ele și le protejez.
Le țin ascunse, să nu știe nimeni,
De taina lor și zborul pe nocturn,
Iar gândurile mele le sunt gemeni,
Și le-nsoțesc în drumul taciturn.
Am vise-mame și-s realizate,
Iar ele au copii – vise mai mici,
Ele-s născute-n vorbe, nu în fapte,
Nici cu destinul ele nu-s amici.
Dar am un vis cu inimă de munte,
E Zburător cu negre plete-n vânt,
Privirea-i stă pe îngândurata-i frunte,
Pe aripi poartă urme de cuvânt.
E vis de stea, ce mi l-a dat destinul,
Și zbor cu el spre fericirea mea,
Sunt sigură - mi l-a trimis divinul,
Pe când ființa întreagă-mi adormea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu