Nu ...

Aura Popa

Nu m-ai iubit …  Iubeai numai iubirea

Şi râurile repezi de sărut

Ce-nvolburau cuvântul şi privirea

Duioasă a acelui început.

Nu m-ai iubit …  Iubeai alăturarea

Acelor lumi de râset şi tumult

Ce ne schimba cumva înfăţişarea

Şi ne făcea să strălucim mai mult.

Doare că tu iubeai doar plăsmuirea

Ce din scânteie aprindea poveşti

Pentru că eu…nu, nu iubeam iubirea.

Eu mă-nveleam cu gândul că îmi eşti

Pământ şi cer, culoare şi lumină,

Răspuns şi întrebare şi senin.

Nu m-ai iubit… Şi nu, n-ai nicio vină

Că mi-ai fost „tot” şi că ţi-am fost „puţin”…