Când tigrul rămâne singur, hienele urlă vitejeşte

Threedots

 

consideraţii la sfârşit de mandat

Motto: 
25 de ani de democraţie originală au dus România pe marginea prăpastiei. În timpul mandatului Ponta, România va face un pas înainte.

Preşedintele Băsescu e departe de-a fi un om perfect. Nu e perfect nici ca om şi nu a fost nici ca preşedinte, dar şi preşedintele este om.

“Sunt om şi nimic din ce e omenesc nu mi-e străin” zicea un anume Terentius şi considerând că Terentius ăsta a trecut prin destule în scurta lui viaţă şi a primit şi o educaţie aleasă, se poate presupune fără teamă de-a greşi că ştia ce spune. Preşedintele Băsescu a avut sclipiri şi a avut glisaje, a avut bune şi rele, a avut suişuri şi coborâşuri, dar indiferent de orice ca politician a fost peste toată adunătură de preşedinţi, prim-miniştri, şefi de camere parlamentare, şefi de partide etc. luaţi la un loc. Marele merit al lui Băsescu a fost că a zguduit un sistem.

Un sistem care voia linişte (liniştea de cavou), un sistem care la suprafaţă nu avea aparent nici o cută, dar la care sub pojghiţa de la suprafaţă colcăia puroiul politic, un sistem promovat şi încurajat de părintele comunismului cu faţă umană, un sistem care funcţiona uns din punctul lor de vedere şi care nu trebuia deranjat.Băsescu l-a deranjat şi pentru asta nu-l iartă şi nu-l vor ierta măştile sinistre din politica dâmboviţeano-balcanico-puturoasă.

Când dai cu băţul în şerpărie, încep să sâsâie târâtoarele şi să băloşească venin. Băsescu a dat cu băţul în şerpărie şi a declanşat viermuiala târâtoarelor. Ăsta este marele “păcat” al preşedintelui Băsescu din punctul de vedere al politicienilor români şi al lătrăilor care-i aprobă, nici ei nu ştiu de ce. Îi aprobă poate din interes, poate din tâmpenie, poate din ticăloşie, poate câte puţin (sau mult) din fiecare.

Mandatul Băsescu se va încheia. Ca de fiecare dată se înghesuie toţi nechemaţii la fotoliul în curând vacant, se înghesuie să facă bine cu forţa poporului român.

Toţi sunt români verzi, toţi sunt patrioţi, toţi au programe chestii prin care să scoată ţara din rahat, sau rahatul din ţară, toţi se bat cu cărămida în piept sau cu tesla în alte părţi, fiecare este Mesia, fiecare este alesul şi unsul divinităţii pentru poporul ales, fiecare este prieten cu americanii, cu Europa, cu Taras-Bulba, cu Horia, Cloşca şi Crişan, cu Steaua, cu Simona Halep, cu ruşii, cu chinezii, cu patriarhul, cu moaştele Sf. Parascheva şi cu Dumnezeu.

Avem candidaţi din toate categoriile: “doctori”, clovni, agenţi acoperiţi sau nu, foşti şefi de agenţi acoperiţi sau nu, papagali, mitomani, proprietari de yahturi sau posturi TV, copiloţi de maşini de curse, proprietari de eşarfe, poşete, şase case, ochelari de soare de sute de dolari, costume Armani, Kim-Ir-Senişti cu manifestaţii grandioase pe stadioane, bogaţi, foarte bogaţi şi putred de bogaţi, toţi implicaţi în tot felul de învârteli cu iz penal, în fine avem tot ce ne poate pofti inima, mai puţin un singur tip de candidat. Unul care să fie potrivit pentru postul de preşedinte.

Nici unul din cei 14 candidaţi (te doare mintea, auzi paişpe, paisprezece, 10 plus 4, candidaţi – cât de retardat poţi să fii să accepţi 14 candidaţi în cursa prezidenţială?), nu vădeşte nici cea mai vagă urmă de competenţă, probitate, onestitate, care l-ar recomanda la poziţia cea mai înaltă în stat. Vai de capul tău, măi Românie!

Ce e de făcut? Principala lipsă este lipsa de responsabilitate individuală, asumarea faptelor. Un lucru ar putea fi făcut, dar nu se va face în vecii-vecilor. Este şocant. Este terifiant. Este inimaginabil.

Cum v-ar place următorul scenariu? La ora actuală şi ţinând cont de “materialul” aflat la dispoziţia alegătorului, ţara  ar trebui să nu fie condusă de un preşedinte, ci de mai mulţi. Au mai fost triumvirate, directorate, conduceri statale colective, deci nu ar fi o noutate. Elveţia şi la ora actuală este condusă de un consiliu federal format din şapte membri.

Curtea constituţională este formată din 9 indivizi, procesele cu adevărat importante sunt dirijate de un complet de judecată din 3 persoane, juraţii sunt în număr de 12 etc. deci când e cazul de luat decizii importante un singur om ar putea s-o ia razna, dar e mai greu cu 3, 5, 7, 12.

Întotdeauna prima grijă a unuia nou ales este să dea vina pe moşteniri grele şi pe piedici, venite de la alte partide, sau alţi adversari politici. Ei bine, nu vor mai avea ocazia. Să presupunem că primele 5 partide cu cea mai mare reprezentare în parlament, participă fiecare cu câte un individ. Cei cinci indivizi vor formă colegiul sau consiliul prezidenţial şi nici o hotărâre nu se poate lua fără o majoritate la vot în consiliu, dar de răspuns să răspundă în solidar. Chiar dacă sunt ticăloşi toţi, nu vor putea să se sustragă şi nu vor putea să dea vina pe altcineva, pe alt partid, sau alt contracandidat.

Guvernul nu va fi monocolor, nici bicolor, sau multicolor, ci strict tehnocrat. Membrii guvernului să nu aibă voie să aparţină nici unui partid şi postul de ministru să fie scos la concurs. Dacă se aplică legea concursului pentru orice post şi orice competenţă, de ce ar fi scutit cabinetul care are o responsabilitate imensă? Doar pentru că un oarecare e prieten cu prietenul prietenului care e persoană politică importantă?

Parlamentul să fie redus la numărul normal, legal, de reprezentanţi (în funcţie de criteriul demografic), fără reîmpărţiri de voturi şi transferuri şi alte artificii electorale, şi fiecare parlamentar să fie obligat să trăiască în circumscripţia electorală care l-a votat şi să stea cel puţin de două ori pe luna la dispoziţia alegătorilor, să le asculte doleanţele, să le ducă cererile în parlament şi să le dea răspunsuri la întrebări şi doleanţe, că de-aia-s aleşii poporului, popor pe care-l reprezintă în forul legislativ.

Utopic aşa-i? Poate, dar ce ar putea fi “mai benefic şi  mai frumos” pentru biata ţară decât un consiliu prezidenţial format de exemplu din Ponta, Iohannis, Udrea, Tăriceanu, Macovei? Poate doar monarhia constituţională.

P.S. Există şi varianta ca ăştia cinci să facă rahatul praf dar măcar se va trezi şi romanul şi va înţelege politica, politicienii şi votul. Plus că facem şi economie la ulei, făină, găleţi şamd. suportate tot de plătitorul de taxe fraier. Nu văd o altă şansă mai bună de-a rezolva polarizarea societăţii.