Constantin Moldovan
Sunt tânăr și-s mai viu ca niciodată!
Chiar dacă moartea mă curtează, -n draci,
Nu sunt dispus ca să-i plătesc haraci,
N-o să mă-nchin eu morții vreodată.
Nu voi începe-a merge pe la vraci,
Privirea îmi va fi, mereu, curată
Și n-o să-accept pe inimă vreo pată,
Voi fi, în toate, propriul meu cârmaci.
De vrem să ne atingă nemurirea
Să prețuim, cu-adevărat, iubirea
Împinsă, dusă până la extrem.
Înțelegând că asta ni-e menirea,
Prin dragoste găsi-vom împlinirea,
Dincolo de durere și blestem!
..................................................
Dincolo de durere și blestem
Prin dragoste găsi-vom împlinirea,
Înțelegând că asta ni-e menirea
Împinsă, dusă până la extrem.
Să prețuim, cu-adevărat, iubirea,
De vrem să ne atingă nemurirea...
Voi fi, în toate, propriul meu cârmaci
Și n-o să-accept pe inimă vreo pată,
Privirea îmi va fi, mereu, curată,
Nu voi începe-a merge pe la vraci;
N-o să mă-nchin eu morții vreodată,
Nu sunt dispus ca să-i plătesc haraci.
Chiar dacă moartea mă curtează, -n draci,
Sunt tânăr și-s mai viu ca niciodată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu