Nu-mi găsesc locul

Adi Filimon

ca un suflet ce trăieşte între două lumi

cei tineri nu mă primesc în nervul lor

cei bătrâni mă aruncă şi mă lasă în urma paşilor

nu-mi găsesc locul niciunde

nici sus

nici jos

mă pierd încet în cercul de foc al zilelor

bărbaţii conduc lumile neştiute de mine

aceşti bărbaţi se nasc pentru moartea femeilor

şi eu nu port numai nume de călău ci sunt eu însămi

sosită din albul cel negru

dau naştere vieţii şi tainele mele mă dor

ca un fir de oţel înfăşurat prea strâns

pe gâtul copiilor morţii

nu-mi găsesc locul sunt un suflet neliniştit

prins între două lumi

aflate în palmele unui Dumnezeu muritor şi bătrân