marți, 14 octombrie 2014

Înger galben, fără trup


Dorina Neculce





înger răscolit în piatră, 
 mâna ta-mi devine daltă
 și-mi cioplește ochi de moartă, 
 colo-n stâlpii de la poatră.


 înger straniu, călător, 
 hai, avântă-mă în zbor, 
 tu cu straniul tău fior, 
 nopțile le strângi, fuior
 în petale de amor.


 înger aspru, răzvrătit, 
 ce-ai pornit spre asfințit, 
 bea-mi albastru părăsit
 și mă du spre infinit, 


 sau mă du la tine-n piatră, 
 mă zidește-n altă daltă, 
 cu doi ochi adânci de moartă, 
 lumea lumii ce mă poatră...


 smulge-mi tristele dorinți, 
 sfarmă-mi aripa-ntre sfinți și
 pre (fă) -mă în izvor
 tulbure, susurător, 
 la picioare să îți dor
 infinita de durere
 surdă, scursă înviere
 a dorințelor ascunse
 și de noapte nepătrunse, 


 lasă-mă în umbra ta
 să te-nvăț a te-nâlța...
 înger galben
 fără trup/aripa să-ți împrumut/

 s-o poți lua/de-la-nceput.















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu