Dorina Neculce
înger răscolit în piatră,
mâna ta-mi devine daltă
și-mi cioplește ochi de moartă,
colo-n stâlpii de la poatră.
înger straniu, călător,
hai, avântă-mă în zbor,
tu cu straniul tău fior,
nopțile le strângi, fuior
în petale de amor.
înger aspru, răzvrătit,
ce-ai pornit spre asfințit,
bea-mi albastru părăsit
și mă du spre infinit,
sau mă du la tine-n piatră,
mă zidește-n altă daltă,
cu doi ochi adânci de moartă,
lumea lumii ce mă poatră...
smulge-mi tristele dorinți,
sfarmă-mi aripa-ntre sfinți și
pre (fă) -mă în izvor
tulbure, susurător,
la picioare să îți dor
infinita de durere
surdă, scursă înviere
a dorințelor ascunse
și de noapte nepătrunse,
lasă-mă în umbra ta
să te-nvăț a te-nâlța...
înger galben
fără trup/aripa să-ți împrumut/
s-o poți lua/de-la-nceput.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu