Ioan Sabin Pop
Cu cât te stingi,
Plecând câte puțin,
În fiecare zi,
Cu-atât mai cenușie-i dimineața,
Iar primăvara asta nouă
Devine jug, devine chin
Și-n loc de sărbătoare,
Doar o sfidare, toată viața.
Cu cât te stingi,
Lipsită de speranță
fara să te plângi,
Eu mă revolt, ca Iov,
Îl cert pe Dumnezeu
Și îi trimit petiție și plângeri,
Că prea curând te cere
În cerul Său cu stele și cu îngeri.
O, Doamne, precum Iov,
Te rog cu ochii-n lacrimi
Și inima-ncercată:
Mai las-o, n-o chema,
Mai lasă-ne să înflorim,
O dată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu