Dorina Neculce
îmi tratez neliniștile
cu ceai negru
feline traversează
strada până la umbră mă
ascund în ochiul plămânului strâmt e
pace e liniște iară în ultimul gând iluziile
dărâmă pereții câteodată e nevoie doar
de o poartă sculptată de o duminică
prea verde sau de o mână îndantelată
care să reînvieze morții
încuiați
în piatra lucioasă
dintr-un simplu
cuvânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu