Romita Malina Constantin
știu, știu că din el m-am strigat
iată trebuie să fiu părtașă la trădare
împrejmuită de nopți întregi
dar ca o flacără de iertare mă risipesc
nici febra nu e mai flămândă
nici tremurul plutitor
de neatins mi-e înmormântarea în mine
am iubit un om
nici eu nu mai știu cât de târziu
i-am dat sângele, rascrucile, plânsul, iarba
copilăria
știu trebuie să cred nespusul
ca o spovededanie a iubirii
caut inima
altcineva crește cu numele meu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu