Şansa Macovei: Regăsirea tezaurului pierdut al revoluţiilor din 1989

Vladimir Tismaneanu

Motto: “Oamenii nu vor fi niciodata ingeri, iar raul nu va disparea din lume, dar aceasta nu inseamna ca nu suntem datori sa propunem mereu modalitati de a face lumea mai buna, sa le luminam si sa actionam in spiritul lor.”–Vaclav Havel

In cartea ei “On Revolution”, marea ganditoare a politicului care a fost Hannah Arendt vorbea despre tezaurul pierdut al revolutiilor. Imaginea este extrem de actuala acum cand asistam la renasterea populismelor salvationiste si a unei demagogii menita sa submineze increderea in valorile democratiei liberale. Atunci cand isi afirma sprijinul pentru ideile Proclamatiei de la Timisoara, Monica Macovei sfideaza consensul celor care au facut din amnezie principiul existentei lor politice, le atrage atentia ca drepturile omului sunt universale si non-negociabile. Cele 20 de motive de a vota pentru Monica Macovei sunt tot atatea argumente pentru politici destinate sa fortifice statul de drept si participarea civica.

Cand scriam, impreuna cu Marius Stan, ca Monica Macovei reprezinta poarta noastra spre normalitate aveam in vedere ca optiunile ei sunt acelea ale modernitatii: toleranta, incluziunea, respectul pentru valori, pentru dialog, demnitate, moralitate si civilitate. Sunt valorile pentru care milioane de oameni au iesit in strada in 1989 la Berlin, Leipzig, Praga, Bratislava, Gdansk, Varsovia, Budapesta, Sofia, Timisoara si Bucuresti. Astefel a pierit comunismul, prin afirmarea a ceea ce Vaclav Havel a numit puterea celor fara de putere. Vlad Zografi a scris aici despre riscul Ponta. Eu vorbesc despre şansa Macovei.

Revolutiile din 1989 au asezat individul si drepturile sale in inima unui proiect de reconstructie a polisului. Ele au respins sovinismele de orice fel si au insistat pe unitatea noastra ca specie. Nu neg ca au urmat miscari de revansa, intruchipari ale resentimentului social, anticipate de Ralf Dahrendorf in ale sale “Reflectii despre revolutia din Europa”. Altruismul civic a fost finalitatea lor, nu particularismul tribalist. Statul comunist era unul al dispretului pentru lege. Revolutiile din 1989 au reabilitat ideea de legalitate. Statul comunist proclama infailibilitatea ideologiei dominante. Revolutiile din 1989 au fost non-ideologice, non-teleologice si non-mesianice. Statul comunist a distrus intiativa privata si a diabolizat proprietatea. Revolutiile din 1989 au pus capat experimentelor de inginerie sociala in care statul decidea ce avem voie sa gandim, sa spunem si chiar sa mancam.

Nu voi discuta acum modul in care a fost deturnata Revolutia din decembrie 1989 de catre puterea fesenista, reincarnare a celei comuniste doar aparent distrusa. Voi spune doar ca fara a cauta adevarul despre revolutie, vom ramane pe veci blocati in mistificarile iliesciene. Din orice punct de vedere examinam situatia actuala, este limpede ca Monica Macovei este antiteza plagiatorului Victor Ponta, cele care l-am numit mitomanul galactic, omul pentru care siluirea adevarului este ocupatia favorita. Oricum am privi lucrurile, este limpede ca Monica Macovei reprezinta transparenta institutionala si garantia ca in Romania poate functiona ceea ce se cheama accountablity, deci dreptul de -a responsabiliza pe cei implicati in treburile publice, indiferent de functia lor. Comunismul a fost un sistem clientelar, funciar corupt si corupator. Post-comunismul romanesc a creat un sistem de retele mafiotice care paraziteaza scandalos economia tarii. Proiectul Macovei propune modalitati concrete pentru a pune capat acestui dezastru.

Revolutiile din 1989 au relansat conceptul de republica drept res publica. Monica Macovei ne invita pe toti sa fim participanti in aceasta regandire a ceea ce inseamna cu adevarat sfera publica. Doar astfel e posibil sa fie depasit cinismul paralizant si scepticismul relativist. Cine spune ca e vorba de cine stie ce rigorism absolutist, de un fel de “iacobinism” in vestminte noi, greseste. Dimpotriva, proiectul Macovei este unul al regasirii unui tezaur uitat de speranta, generozitate si realism. Dar nu un realism al abdicarii, ci unul al rezistentei morale. In acest proiect, realismul si idealismul se intalnesc in chip fericit. Dintre cele cel putin 20 de motive de a vota pentru Monica Macovei, aleg aici unul de o incontestabila urgenţă: “Eu votez Monica Macovei pentru că vrea şi poate să păstreze România cu faţa către Vest, ancorată în valorile democraţiei liberale, nu către Est, unde minciuna, nedreptatea şi ticăloşia guvernează în dispreţul cetăţeanului.”


Update: O veste semnificativa este decizia europarlamentarului Cristian Preda de a vota la prezidentiale pentru Monica Macovei. Cristian Preda nu este doar o proeminenta figura politica, vicepresedinte al PMP, ci si un intelectual public de prima marime, un respectat profesor si un comentator politic de orientare liberala, inspirat de traditia unor Raymond Aron si Isaiah Berlin: “La prezidentiale, voi vota cu Monica Macovei! Suntem colegi in Grupul de Dialog Social, am lucrat impreuna, vreme de cinci ani, in Parlamentul European, ne-am aflat pe aceeasi baricada in PDL, atunci cand eram in acel partid, azi disparut. Faptul ca, la alegerile europene din mai, am adoptat tactici diferite de reinnoire a mandatelor nu diminueaza cu nimic solidaritatea noastra politica”, a scris Cristian Preda, pe pagina lui de Facebook. “Ideile sustinute de Monica in pre-campania de acum reprezinta o abordare consistenta a mizei alegerilor pentru Cotroceni: e vorba despre pastrarea sprijinului politic pentru institutiile statului de drept, dupa atacurile la care au fost supuse de catre USL si succesorii nefastei aliante, Ponta si Tariceanu. Regasim astfel si miza sincronizarii noastre cu celelalte state-membre din UE: fara domnia legii, prosperitatea nu e posibila – acesta mi se pare a fi miezul campaniei facute de Macovei, in perfect acord cu angajamentul ei politic de pana acum, ca si cu felul in care inteleg, la randul meu, politica in activitatea cotidiana din PE. Sustin, altfel spus, o candidatura cu o certa dimensiune europeana”. La inceputul campaniei pentru Monica Macovei am adresat un apel catre intelectualii critici din aceasta tara. Cred ca apelul nu-a pierdut din actualitate.