Doar Ponta trebuia să plece. Restul e democraţie…

Marian SULTĂNOIU

Personal, cred că Dacian Cioloş este un premier fricos şi alunecos. Ulterior consultărilor pe care le-a purtat, în cursul zilei de astăzi, cu partidele, a anunţat că nu-şi va asuma nici un fel de răspundere pe tema modificării Legii alegerilor locale, întrucât a constatat că nu există o majoritate parlamentară stabilă, ci „una volatilă”. Deşi, UNPR comunicase oficial că va susţine alegeri locale în două tururi.

Aşa stând lucrurile, aş vrea să-mi spună şi mie cineva – şi cer acest răspuns fără vreo undă de maliţiozitate -, dintre aceia care consideră că rezolvarea acestei probleme de către guvern ar fi nedemocratică (de vreme ce ar trebui să schimbe o decizie politică), de ce a demisionat Victor Ponta, un premier instalat democratic, la propunerea unei majorităţi aleasă democratic, cu un an înainte de alegeri?!

Dacă viaţa şi opera lui Ponta, bună, proastă, remarcabilă sau inutilă, au fost „politice”, pentru ce i s-a permis străzii, „civilă” fiind, să-l alunge pe premier de la Palatul Victoria?!

Pentru ce i-a invitat, preşedintele Iohannis, pe reprezentanţii societăţii civile, la Cotroceni, la negocieri, în interiorul unei democraţii autentice şi de neclintit, câtă vreme strada nu e o entitate politică şi, în principiu, guvernele nu sunt demise, direct, prin voinţa cetăţenilor?

Dar, oare, pentru ce au ieşit în stradă zeci de mii de români, după tragedia din Colectiv?! Doar ca să-l dea jos pe Victor Ponta?! Doar ca să demită un guvern? Nici vorbă! Corupţia generalizată, ale cărei consecinţe au distrus zeci de copii nevinovaţi şi familiile acestora – doar providenţa făcând ca numărul celor morţi să nu fie înmiit mai mare, în sute de împrejurări similare, catacombe de genul clubului în discuţie, descoperindu-se, ulterior, în întreaga ţară -, nu a fost manopera exclusivă a guvernării în discuţie.

Întreaga situaţie a condus la detonarea unei acumulări de nesimţire, prăduire, ofensă adusă populaţiei de toată clasă politică.

Pentru asta, zeci de mii români au ieşit în stradă, post-Colectiv, în întreaga ţară: ca să ceară schimbarea generală a clasei politice – de urgenţă, a celor care se află în prim-planul corupţiei de zeci de ani. Şi, odată cu această zgură a clasei politice, să fie reparate, evident, de cei care vor fi urmat la guvernare, actele normative, legile şi abuzurile votate în Parlament, fără discernământ, în beneficiul aleşilor neamului, financiare şi politice, în ciuda democraţiei şi a bunului simţ.

În acest context a cerut strada, inclusă pe o listă de revendicări, şi revenirea la alegeri locale în două tururi de scrutin, prin modificarea legii existente.

Din acest motiv, premierul tehnocrat – cu atât mai mult, pentru că n-ar fi trebuit să ţină seama de interesele partidelor – a inclus şi el, pe lista scurtă de guvernare, modificare acestei legi – la care, ulterior, a renunţat sub presiunea partidelor politice.

Nu mai interesează, pe nimeni, acum, când şi cine cu cine a votat, în interiorul clasei politice, această lege antidemocratică – că a fost PDL, că a fost PSD sprijinit de PNL, de UNPR, sau mai ştiu eu de cine –, ci interesează tocmai schimbarea ei, în sens democratic, aşa cum a cerut strada: înlocuirea celor care au votat legi strâmbe şi nedemocratice, şi îndreptarea, corectarea, unei legislaţii născută din interese politicianiste.

Pentru asta au cerut ei: demisia lui Ponta, a guvernului, a Parlamentului actual, şi regândirea legislaţiei. Pentru asta, odată plecat Ponta, Klaus Iohannis l-a „uns” prim-ministru pe Dacian Cioloş – deşi societatea civilă ceruse înnoirea, primenirea clasei politice, imediat, prin alegeri anticipate, soluţie perfect posibilă în conjunctura respectivă, agreată iniţial, inclusiv de PNL şi de preşedinte - cel care, ulterior, s-a răzgândit.

Pentru asta a devenit Dacian Cioloş prim-ministru – ca să îndrepte, până la alegeri, stricăciunile unei clase politice detestate, nu pentru c-ar fi fost vreo cumetrie de-a lui Iohannis.

Iar astăzi, deşi UNPR a decis – din motive despre care nu e locul să discutăm aici – să susţină alegeri locale în două tururi de scrutin, premierul adus de stradă, pe funcţie, a evitat, penibil, să-i răspundă unei jurnaliste, despre discuţiile purtate cu acest partid, continuând să susţină că nu există majoritate, în Parlament, pe opţiunea „alegeri în două tururi”.

Şi, din păcate, pentru că o deziluzie nu vine niciodată singură: preşedintele Klaus Iohannis, cel care a refuzat organizarea de alegeri anticipate, numindu-l în funcţie pe Cioloş, pe fondul unui non-combat al partidelor politice, deşi a afirmat că ascultă şi înţelege dorinţele străzii, face pe mortu-n păpuşoi.

Pare tot mai clară cauza pentru care „mitingul Colectiv” a fost stins după demisia lui Ponta: doar atât trebuia să se întâmple. Restul e democraţie…