Daniela Tiger
Ne
plimbam conștiințe prin păduri carpatine,
Dobândind,
într-o doară, existența din lacrimi,
Ne
uimeam de ce suntem, întrebarea-i la tine,
Se
întinde pe gânduri și se zbate în patimi.
Unde
ieri a fost azi, încă, destinul ne calcă,
Reunește
povești cu zâne, balauri și ploi
Cu
marea, pe val, sărutul îl frângem în falcă,
Dorul
topește uitări prin nor de gheață și sloi.
Icoană
e cerul, albastrul pictează un zbor,
Sângele
cântă pe ritm de atingeri păgâne,
Mă
pierd printre șoapte, privirea-i de stele, cobor,
Iar
mâna reține cugetul gol să îngâne.
Durerea
tresare în ultimul spasm amețit,
Copacii
adorm, iar umbrele lor ne îmbracă,
Ne
cântă ecoul din frunza ce-n vis ne-a pețit,
Pe-a
crengilor strună purtați, cu viața ne-mpacă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu