Polonia alunecă spre dictatură, sau cât de eficientă este propaganda pe axa UE-Rusia

Silviu Sergiu

Polonia se distanțează, încet, dar sigur, de Uniunea Europeană și își consolidează parteneriatul de securitate cu SUA, făcând demersuri concrete pentru o creștere a efectivelor militare ale NATO pe teritoriul său.

Câștigarea alegerilor legislative de catre Partidul „Dreptate și Justiție”(PiS), conservator și eurosceptic, este dovada că majoritatea polonezilor aprobă noua orientare strategică.

Acest lucru nu este deloc surprinzător. Geografic, Polonia se află plasată între Germania și Rusia, ocupând o bucată din vasta Câmpie Nord-Europeană, care le-a permis celor două puteri să o invadeze de mai multe ori de-a lungul istoriei și să o împartă după bunul plac. Practic, Polonia a fost „mutată” când la est, când la vest de cei doi mari inamici tradiționali.

Din rațiuni istorice, așadar, polonezii nu nutresc cele mai nobile sentimente față de nemți și ruși. Evidenta apropiere dintre Berlin și Moscova, din ultima vreme, a creat multă nervozitate în rândul polonezilor. Dorința lui Jean Claude Juncker ca UE să întărească relațiile cu Rusia lui Putin le-a alimentat paranoia. Cu atât mai mult cu cât Juncker a insistat că securitatea Europei depinde de relația cu Moscova. Mai mult, apropierea Germaniei de Rusia, deci a Uniunii Europene de Rusia, are loc la scurt timp după invadarea Crimeei de către omuleții verzi ai lui Putin. Sancțiunile economice adoptate de Bruxelles împotriva Moscovei, întocmirea unei liste cu politicieni ruși inderizabili în spațiul comunitar, nu au fost pentru polonezi dovezi suficiente că cele două blocuri geopolitice se află în tabere diferite. Nu de alta, dar Germania și Rusia construiesc o conductă („Northstream”), prin care petrolul și gazele rusești vor ajunge direct la nemți, prin Marea Nordului. Nervozitatea polonezilor a crescut și pe fondul afluxului de migranți musulmani, invitați de Angela Merkel să vină în UE, fapt perceput ca o tentativă a Germaniei de a vulnerabiliza Europa de est și, implicit, Polonia. De aceea, Varșovia a contestat vehement cotele obligatorii de refugiați.

Contextul european și regional au favorizat electoral Partidul „Dreptate și Justiție”, al fraților Jaroslaw și Lech Kaczynski, cel din urmă decedat în accidentul aviatic de la Smolensk, pe când era președinte. Aceasta este cea mai proaspătă rană deschisă în relațiile dintre Polonia și Rusia, cu atât mai mult cu cât Rusia refuză sistematic să permită specialiștilor polonezi să investigheze accidentul de avion. Din acest motiv, o bună parte din electoratul PiS consideră că Rusia a contribuit la uciderea fostului președinte polonez.

Așa se face că, în 2015, Andzej Duda, candidat al PiS, a ajuns președinte al Poloniei, iar, ulterior, partidul său a câștigat alegerile legislative. Președintele Andrzej Duda a luat o serie de decizii menite a permite partidului său să preia puterea de facto, după 8 ani în care guvernarea a fost asigurată de Platforma Civică (PO). Mai ales că „civicii” nu se dau ușor duși de la putere. Duda a schimbat șefii serviciilor secrete, printre care și pe col. Janusz Nosek, șeful serviciului de informații militare (SKW). În aprilie 2010, imediat după tragedia de la Smolensk, Nosek a semnat un acord de colaborare între SKW și FSB, serviciul secret rusesc.

Noul președinte a invalidat și numirea la Tribunalul Constituțional a cinci noi judecători, pe care Platforma Civică a încercat să-i impună prin mijloace nedemocratice. Concret, în vara lui 2015, după ce au pierdut alegerile prezidențiale, „civicii” au modificat legea Tribunalului Constituțional, astfel încât să poată numi 5 judecători ale căror mandate expirau după alegerile legislative câștigate de PiS. Democratic ar fi fost să lase conservatorilor acest drept. Nu în ultimul rând, noua putere de la Varșovia a demarat procedurile de schimbare a șefilor televiziunii și radioului public din Polonia, conduse de oamenii fostului regim.

Din această cauză, conservatorii au intrat sub focul încrucișat al Bruxelles- ului și Moscovei. Deoarece PiS este un partid eurosceptic, pro-american, susținător al intereselor de securitate ale SUA, care coincid cu cele ale Poloniei, Bruxelles-ul este direct interesat în compromiterea lui, în etichetarea PiS drept „partid autoritarist”. Liderii UE sunt îngrijorați că noua putere de la Varșovia va contribui la adâncirea faliei dintre Est și Vest în interiorul Uniunii, și încearcă să-i ajute pe cei din Platforma Civică să mai păstreze o parte din pârghiile de putere. De menționat că influența celor din Platforma Civică în instituțiile comunitare, dar și în presa europeană, este foarte mare. „Civicul” Donald Tusk este președintele Consiliul European. Moscova este și ea interesată să atace PiS, pentru că nu poate asista neputincioasă la tăierea tuturor legăturilor sale cu Varșovia. În consecință, presa europeană strigă din gură de șarpe că Polonia alunecă spre dictatură.

Putem accepta că unele acțiuni ale PiS sunt brutale, la limita regulilor democratice, dar asta se întâmplă pentru că fosta putere se dă greu dusă de la butoane. Pe de altă parte, având în vedere viitorul nu foarte optimist al Europei, soluția unui partid eurosceptic, conservator, partener al SUA în chestiuni de securitate regională nu este deloc o idee proastă nici pentru România.