România demolată de Ponta. Are cineva un plan de reabilitare?

George Mioc

Dacă prietenii din Texas m-ar ruga să le spun o poveste revelatorie despre guvernarea Ponta, le-aş spune istoria autostrăzii demolate de pe Dealul Aciliu.


Inaugurată de dr. V. Ponta cu o zi înainte de alegerile prezidenţiale, la 14 noiembrie 2014. După câteva săptămâni, a început să se fisureze. După câteva luni, riscul prăbuşirii era iminent.

Închisă în august 2015 şi rasă până la fundaţie pe o lungime de câteva sute de metri. Demonstrativ, a fost rupt contractul cu constructorul, dar acesta încasase deja peste 99% din bani. Guvernul Ponta a fost alungat, iar acum avem un nou Executiv, de tehnocraţi, care se uită la autostrada demolată şi nu ştie ce să facă.

Compania de drumuri are şi ea un nou şef – adus de la Metrorex, unde fusese pus de PSD – iar acesta încă nu a pornit execuţia garanţiilor depuse de constructorul italian. Acum câteva zile, presa a scris că au apărut noi fisuri în autostradă şi, probabil, va mai fi demolată o porţiune.

Aceasta este, pe scurt, povestea autostrăzii de pe Dealul Aciliu, măreaţă ctitorie a regimului Ponta, azi demolată şi, de facto, abandonată. Nu este un caz excepţional. Mulţi ani de acum înainte, România va căuta să descâlcească afacerile dubioase moştenite de la guvernarea PSD şi va plăti oalele sparte. Aş vrea să vă amintesc doar câteva din bombele cu ceas pe care Ponta le-a lăsat prin dulapuri:

  -  Au trecut doi ani şi câteva zile de la semnarea memorandumului Rompetrol-KazMunaiGaz. Guvernul Ponta nu a făcut nimic, dar absolut nimic, să îl pună în aplicare, să încaseze cele circa 400 de milioane de dolari de la compania kazahă şi să o oblige să pornească investiţii de un miliard de dolari. În decembrie, KMG a anunţat că va vinde 51% din acţiuni către o companie din China. Noul ministru al Energiei, Victor Grigorescu, a declarat, sec că „urmărește cu mare atenție îndeplinirea tuturor obligațiilor asumate de KMG Internațional, în raport cu statul român”.

  -  Complexul Energetic Oltenia a încheiat anul cu pierderi de aproape un miliard de lei, dar bagă banii în echipele sportive din fieful lui Ponta, Gorj. Ministrul Vasile Dîncu a decis să continue investiţia aberantă de 100 de milioane de lei în stadionul din Târgu Jiu. Oraşul acesta nu mai are alte probleme? Cine va juca pe acest stadion dacă falimentara CEO taie finanţarea echipei de fotbal?

  -  Oltchim şi CFR Marfă: în faliment, de facto, după ce Ponta a vrut să le vândă lui Dan Diaconescu şi, respectiv, lui Gruia Stoica. Foştii parteneri de afaceri ai guvernului USL sunt fie la puşcărie, fie în aşteptarea procesului cu DNA.

  -  Televiziunea publică a ajuns la datorii de 700 de milioane de lei. Deşi avea deja probleme financiare uriaşe, oamenii PSD au reuşit să mai dea nişte tunuri. Instituţia este subordonată Parlamentului, dar soluţia este la Guvern şi la ministerul de Finanţe. ANAF poate pune porire pe conturile unor mici comercianţi pentru datorii de câţiva lei, în timp ce această instituţie de propagandă nu-şi achită impozitele şi cere ştergerea lor, plus majorarea taxei obligatorii.

Exemple ar mai fi, cea mai dramatică moştenire este cea a majorărilor abernate a salariilor din sectorul bugetar – un lung şir de măsuri populiste iniţiate de PSD, dar susţinute de PNL. Deficitul fie va depăşi 3%, fie, din nou, vor fi abandonate proiectele de infrastructură, cu efecte negative asupra investiţiilor străine. Guvernul Cioloş ar fi trebuit să nu accepte situaţia şi, prin legea bugetului de stat, să revină la situaţia de dinainte de adoptarea acestor legi populiste.

Suntem acum în situaţia în care noul Executiv nu face decât să plătească salariile şi să continue politicile economice impuse, în 2015, de către Victor Ponta. România nu mai are în acest moment nici un proiect. Bălteşte, iertaţi-mi expresia dură. De la preşedintele Iohannis şi premierul Cioloş la liderii marilor partide nu aud decât discursuri goale. Plagiatorii sunt de neatins, în spitale se moare cu zile, poliţia şi structurile de securitate sunt mai puternice şi mai corupte ca niciodată. Nici măcar nu este nevoie doar de bani, dragi prieteni, ca să schimbăm ceva. Este nevoie de inteligenţă şi de dorinţă politică.

Uitaţi-vă la reformele din Georgia. Uitaţi-vă la celebra lege cu un singur articol, din Estonia: „Nicio instituție nu poate cere de la cetățeni o informație care este (deja) disponibilă într-o bază de date a statului”. Întrebaţi-i pe cei care vor o adeverinţă de la CNAS la câte cozi stau, câte zile pierd, stimaţi guvernanţi.

PSD şi PNL au o tradiţie în a lăsa ţara pârjolită în urma lor. Amintiţi-vă că şi după guvernarea Iliescu-Văcăroiu, şi după Tăriceanu, am fost la un pas de intrarea în incapacitate de plată. Dar a urmat o schimbare, şi în 1997 şi în 2009.

La putere au venit regimuri care – cu bunele şi relele lor – şi-au asumat obiective majore şi au făcut reforme. Dar acum? După dezastrul lăsat în urmă de Ponta, România are nevoie de un proiect de reconstrucţie, care să redea cetăţenilor nu atât speranţa – este un termen uzat – ci sentimentul că sunt parte a unei ţări care se bate pentru un viitor.