Teamă

Rodica Cernea

Teamă-mi e să-nfrunt abisul

în nopţi negre fără de lună,

teamă-mi e să-mi înfrunt visul

când nisip sunt într-o dună!

Tremurată-s între maluri

şi miraj în ochi uitaţi,

oaza mea-ţi produce valuri,

palmieri îmbălsămaţi!

Tot pustie-mi va fi calea

de-o străbat spre nicăieri,

teama mea, este doar jalea

nebuniei care-mi ceri!

Să ‘notăm tăcuti prin apa

furişată printre stânci,

să străbatem la pas viaţa,

printre munţi şi văi adânci!

Să fim sălcii peste ape,

saltimbaci pe veci mascaţi,

curcubee dupa ploaie

sau eroi, ce nu vor fi uitaţi!