În fiecare zi mă mint

Petre Violeta

Ne plâng şi teii şi castanii

Şi merii nu mai înfloresc,

Aleargă mult prea iute, anii

Şi nu mai spunem ''te iubesc!''

Nu avem timp nici de părinţi,

Prietenii ni i-am pierdut.

Nici la icoane, nici la sfinţi

Noi nu ne mai rugăm demult.

Ne trece timpul alergând

Înspre neunde şi nece;

Doar banii au rămas în gând

Şi-un repetat, banal ''de ce?''

De ce nu pot să mai privesc

Un colţ de cer şi-un val de mare?

Şi-n mine temeri negre cresc

Ca buruiana pe o floare.

De ce nu simt nici o plăcere

Când toate poftele îmi fac?

Nu mai respir nici o durere

Şi toate lacrimile tac ...

Şi toate trec pe lângă mine

Nimic nu văd, nimic nu simt

Sunt un robot aşa ca tine

Şi-n fiecare zi mă mint