Loredana Vitelaru Nicoleta
Se pierd pașii prin frunzele tăcute
Cuvintele se-nălța cu adieri de vânt
Se sting chemările ce doar în noapte
Le auzeam într-una răsunând.
Mor vise ce le așteptăm să vina
Și se ucid sub pleoape multe lacrimi
Într-un decor prea sumbru se adună
Și alte vise în care ne-am iubit în pătimi.
Ard candelă iubirii să lumineze calea
De tu mă strigi și-or rătăci în bezne
Cuvintele prea sfinte, a ta chemarea
Le-aștept în ceas de noapte cu parfum de frezie.
Te-aud strigând, când ochi-mi dorm în gânduri
Și tot privesc spre chipul tău departe,
Răsuna glasul tău în nenumărate rânduri
Și mă trezesc îndată, privirile-s deșarte.
Strigă-mă încet, să poți opri și timpul
S-adun, până ce zorii se vor trezi din nou
Cuvintele și pașii și să-mi trezești și gândul
Să văd, s-aud de ești și-mi strigi numele meu.
Trezește-mă-n simțiri și ochii mi-i deschide
Chiar de-ai venit în grabă și-n umbră te ascunzi
Eu te-am strigăt în vise, tu noaptea nu-mi închide
Să încropim iubirea, în ea să te afunzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu