Ovidiu
Vasile
Lumini
în trupuri fără mădulare
Ce
simt iubirea când iubesc fiinţa
Curat
şi fără condiţionare
Şi
nu simt fierbinţeala, nici dorinţa
Se-mpreunează
fără-mpreunare
Fiinţe
călătoare peste timpuri
Şi
dăruind iubire şi iertare
Trăiesc
mai mult de patru anotimpuri
Rătăcitori
prin noaptea ce veghează
Atâtea
vieţi ce dorm îmbrăţişate
Cu
minţi pierdute-n vise navighează
Trecând
din clipă în eternitate
Robiţi
în chipuri şi asemănare
Cu
prea matură imaturitate
Şi
braţele de marmuri ancorate
În
tandră şi sălbatică-ncleştare
Întrepătrunşi
cu oasele prin oase
Sfinţind
Sfintele-Taine cu amorul
Curat
pe trupuri albe şi frumoase
Din
rănile veciei curge dorul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu