Orizonturi Rosii (25)

Mihai Pacepa

Amintirile unui general de securitate

Guita cavat lapidem, non vi sed saepe cadendo
[ Picatura gaureste piatra nu prin forja, ci cazind des. ]

Convorbirile din aceasta carte au fost scrise din memorie de general-locotenent Ion Mihai Pacepa. Ele sint tot atit de exacte pe cit pot fi orice convorbiri neinregistrate, reamintite.


CAPITOLUL XXV

La ora trei dupa-amiaza am plecat de la birou, ducindu-ma la CNTC (Ceninil National de Transmisiuni Cifrate), pentru a mai arunca o ultima privire inainte de vizita inaugurala pe care urmau sa o faca acolo Nicolae si Elena Ceausescu, programata sa aiba loc la ora patru.
CNTC a fost cel mai inspaimintator secret al vietii mele: un sistem national de cifrare pe care eu insumi l-am pus la punct de-a lungul mai multor ani, fiind permanent constient ca mai devreme sau mai tirziu va fi totusi descifrat de Statele Unite, cu ajutorul Germaniei Federale. Numai gindul ca cea mai mica indiscretie din partea Washingtonului sau a Bonnului ar putea determina executia mea in Romania mi-a cauzat multe nopti de nesomn.
Totul a inceput in noiembrie 1962, la putina vreme dupa retragerea consilierilor sovietici din DIE. Ca proaspat director adjunct "al DIE, i-am supus atentiei conducatorului roman de atunci, Gheorghe Gheorghiu-Dej, un raport confidential in care ii aduceam la cunostinta faptul ca sistemul de cifrare romanesc era descifrat de Moscova cu multa usurinta. Aceasta opinie se baza pe faptul ca tot mai multi dintre agentii DIE de valoare din Occident raportau ca fusesera recent contactati de ofiteri KGB acoperiti, incercind sa-i ademeneasca sa coopereze cu Moscova in loc de Bucuresti, oferindu-le garantii substantiale, mult mai mari decit cele pe care le primeau de la DIE. Gheorghe Gheorghiu-Dej mi-a ordonat sa deschid o ancheta, sa fac investigatii cit mai adinci. Rezultatul, pe care am reusit sa-l aduc dupa citeva luni, confirma faptul ca Moscova controla intr-adevar traficul cifrat de mesaje romanesti.
Raportul meu final catre Gheorghiu-Dej arata ca KGB-ul sovieticilor isi bagase nasul in sistemul romanesc de cifrare inca din anul 1949, cind expertii sovietici cu probleme de comunicatii fusesera trimisi in fiecare tara a blocului comunist european, pentru a crea servicii de cifrare pe model sovietic. În Romania, noua organizatie, numita „Serviciul. H", a fost infiintata ca o componenta ultrasecreta putind da socoteala numai unui trimis sovietic, care o pastra in cel mai deplin secret, pe baza unor reguli draconice. Misterul in jurul acestui serviciu H era atit de profund incit existau numai citiva oameni, foarte atent selectionati, carora le fusese permis sa afle care este nucleul acestui sistem - teancurile de dosare de unica folosinta continind numere alese la intimplare pentru codificare si decodificare - venind periodic de la Moscova. Iar numarul celor care stiau ca in afara de brosurile cu perechi de cifre trimise la Bucuresti, mai raminea intotdeauna o a treia copie la Moscova, pentru cazuri „urgente", era si mai mic. Restul raportului meu era plin de cazuri in care erau implicate actiuni romanesti de spionaj pentru culegerea datelor si tehnologiilor, atit militare cit si civile, care demonstrau indubitabil ca KGB-ul folosea in mod curent a treia copie a cheii cifrului pentru a controla traficul romanesc de mesaje.

CREAREA UNUI CIFRU PE CARE AMERICANII SA-L POATA AFLA
Atunci cind Gheorghiu-Dej a terminat de citit raportul meu a ramas intr-o tacere nervoasa, dindu-si seama ca prietenii lui sovietici l-au inselat. Mi-a ordonat atunci, pe loc, sa creez un nou serviciu central de cifrare, care sa nu aiba nici o legatura cu Moscova, si care sa produca propriile serii de perechi de numere in Romania, in locul celor pe care in mod obisnuit le primeam de la KGB. Specialistii, oamenii de stiinta pe care i-am consultat au declarat ca, in orice caz, Romania nu dispunea inca la ora aceea de cunostintele necesare pentru a produce propriile ei serii de numere pe sistemul modern. Fara doar si poate, au mai spus ei, se poate folosi metoda preistorica de codificare, prin care sirurile de cifre duble erau obtinute prin aruncarea zarurilor, in absenta unei idei mai bune. Gheorghiu-Dej a ordonat ca un grup de ofiteri de securitate, strins la repezeala, sa inceapa sa dea cu zaruri cu zece fete cit este ziua de lunga, in schimburi, pentru a produce seriile romanesti de unica folosinta. Mai tirziu el a introdus, in loc de zaruri, masini de tip loterie, dar sistemul de baza a ramas esentialmente acelasi, vreme indelungata, pina la mijlocul anilor '60.
În noiembrie 1964, i-am raportat lui Gheorghiu-Dej ca l-am contactai pe „Reinert" personal, proprietarul unei companii vest-germane numita EMI, si care, dupa unele rapoarte, producea masini de codificare pentru fortele militare NATO, iar acest „Reinert" a fost de acord sa ne aprovizioneze si pe noi. Gheorghiu-Dej a aprobat propunerea mea de a cumpara un generator de serii EMI, pentru a produce cupluri de cifre de unica folosinta pentru toate institutiile romanesti care se ocupau cu manipularea informatiilor. El a semnat de asemenea si un alt raport al meu, in care propuneam achizitionarea unui numar de masini electronice de codificare tip EMI pentru DIE, cu scopul de a le studia, transforma si apoi a le reproduce in secret in Romania, sub noul nume, patriotic, de „Romcif". În aceasta propunere prevedeam ca masinile Romcif sa devina nucleul unui viitor sistem electronic de codificare inlocuindu-i pe cel manual, folosit de DIE dar si de Ministerul Afacerilor Externe, al Comertului si al Apararii Nationale, atunci cind aveau de facut comunicatii cifrate peste hotare. Gheorghiu-Dej, in mod evident, a dat prea putina atentie faptului ca viitoarele cifruri ale Romaniei ar putea fi vulnerabile in fata Occidentului, din moment ce nici unul dintre conducatorii tarilor blocului sovietic nu au manifestat nici un interes in acest domeniu. Cel mai important motiv de ingrijorare al sau era acela ca Moscova obisnuia sa-i asasineze pe conducatorii comunisti care nu corespundeau. Pe vremea aceea Gheorghiu-Dej era in conflict public cu Moscova si se temea ca cei de la Kremlin ar putea folosi vreuna din telegramele romanesti „descifrate", ca pe o „dovada incriminanta" impotriva lui, sa fie calificat drept an-tisovietic si condamnat in secret la moarte. Chiar in ziua aceea Gheorghiu-Dej mi-a dat sarcina oficiala de a crea un nou serviciu central de cifrare, cu scopul de a produce electronic seriile de numere pentru toate serviciile de cifrare ale diferitelor ministere romanesti si ale altor institutii.
Luni, 19 martie 1965, Gheorghiu-Dej a murit de cancer galopant. Noul conducator, Nicolae Ceausescu, mi-a confirmat sarcina de a construi acel nou Serviciu Central de Cifrare iar in februarie 1972 mi-a extins atributiile. Ceausescu vroia sa stringa la un loc, intr-un singur component - CNTC-ul - toate serviciile de codificare care aveau contacte cu strainatatea, referindu-se in primul rind la Ministerul Afacerilor Externe si al Comertului Exterior, Ministerul Apararii Nationale, Directia pentru Informatii Militare, precum si Comitetul Central al Partidului Comunist Roman, subordonindu-le pe toate serviciului DIE. Ceausescu a marit de curind de zece ori capacitatea DGTO de urmarire a corespondentei internationale, a convorbirilor telefonice si a comunicatiilor telex; acum hotarirca lui a fost ca DIE sa preia controlul asupra traficului de informatii cifrate.
În 1973 Ceausescu a aprobat formal proiectul pentru crearea noului centru romanesc de codificare, bazat in intregime pe masinile Romcif, produse si imbunatatite in Romania, precum si subordonarea secreta a acestui serviciu lui DIE. În anul 1977 noul Centru National de Transmisiuni Cifrate creat de mine a inceput sa functioneze in mod oficial. Dupa standardele romanesti, aceasta era o institutie moderna, avind ca angajati peste o mie de ingineri si tehnicieni.
În sistemul nou existau numai doua impedimente. Primul era un secret al lui Ceausescu. Printr-o manevra vicleana, CNTC a fost conectat la un centru ultrasecret de urmarire, astfel incit imprimantele telexurilor si masinilor electrice de scris transmiteau in mod automat si instantaneu copiile tuturor telegramelor trimise sau primite din strainatate de orice organizatie romaneasca, inclusiv Comitetul Central. Monitori specializati analizau traficul de informatii si pregateau rapoarte saptaminale pentru Ceausescu, telegramele cit de cit mai suspecte fiindu-i trimise imediat. Nu a avut niciodata incredere nici in ministrii sai si nici in restul nomenclaturii.
A doua hiba era un secret care imi apartinea numai mie. Cu toate ca masinile Romcif erau aparent total diferite, in interior erau copii aproape exacte ale celor de la EMI, pe care DIE nu a fost - in stare sa le modifice intr-o masura mai semnificativa. Pentru a indeparta si ultima dovada ca originea lui Romcif este de fapt occidentala, am aranjat ca tot echipamentul original primit de la EMI sa intre in dotarea Algeriei sub forma de ajutor mutual, fratesc, acordat de Romania.
În scopul de a-mi asigura o cit mai buna protectie personala, am strins o impresionanta colectie de documente de acoperire. Masinile Romcif erau certificate ca fiind de o siguranta absoluta de catre Institutul Roman Central pentru Stiinte Matematice si de catre Institutul Central de Fizica, iar exploatarea lor a fost aprobata si de Consiliul National pentru Stiinta si Tehnologie, cu semnatura Elenei Ceausescu, si de un decret prezidential semnat de insusi Ceausescu. Am obtinut de asemenea aprobarea lui Ceausescu pentru ca DIE sa trimita periodic mostre ale unor inregistrari facute pe baza seriilor de folosinta unica ale generatoarelor romanesti, precum si mostre de texte cifrate, unuia dintre agentii nostri secreti de incredere din Germania Federala pentru a fi analizate in mod secret de un computer al NATO, intr-unul din centrele specializate in criptologie, la care agentii erau afiliati din motive profesionale. Agentul nostru fusese instruit sa prezinte mostrele romanesti ca fiind materiale cifrate vest-germane. De fiecare data cind le-a adus inapoi la DIE, ni le-a dat insotite de certificate scrise de la centrul NATO in care se declara ca inregistrarile respective erau intr-adevar scrii de numere pentru cifrare, iar textele cifrate nu puteau fi decodificate. I-am aratat lui Ceausescu multe dintre aceste documente NATO, insa nu i-am adus niciodata la cunostinta ca agentul DIE in cauza era de fapt acelasi „Reinert" care furnizase Romaniei masinile EMI cu zece ani in urma.

Asadar, in aceasta zi a anului 1978, am aruncat o ultima privire prin CNTC, inainte de vizita lui Ceausescu. Cladirea, oarecare daca te uitai la ea de afara, era stralucitoare in interior. Cu toate ca totul era acolo nou-nout, camerele in care era programata vizita lui Ceausescu fusesera zugravite din nou in timpul noptii. Ofiterii aratau si ei stralucitor, cu costumele lor negre si cravate rosii, purtate pe sub halatele de culoare cenusiu-inchis, căci centrul avea ca acoperire o instalatie civila.
Portretele in marime naturala ale sotilor Ceausescu fusesera asezate in holul de marmura, intre doua steaguri rosii cu secera si ciocanul. Deasupra lor era intins un stindard lung, avind sloganul: „ARHITECTI AI TIMPURILOR NOASTRE GLORIOASE", scris cu majuscule aurite de o marime exagerata.
Dupa ce am terminat de verificat totul, m-am dus sa-i iau pe Nicolae si Elena Ceausescu pentru a ma reintoarce impreuna cu ei la numai citeva minute dupa ora patru dupa-amiaza. Un grup de ofiteri de transmisiuni, inghesuiti in holul de la intrare si in casa scarilor, scandau la unison: „Ceausescu si poporul!" Stind in fata lor, aliniati dupa gradul militar, se aflau Stefan Andrei, Cornel Burtica, general-colonel Ion Coman, ministrul Apararii Nationale si ministrul de interne, Teodor Coman, toti acestia reprezentind ministerele si organizatiile care urmau sa se foloseasca de serviciile CNTC. Bateau cu totii ritmic din palme urmind un ritual care nu era altceva decit o regula nescrisa, dar ferma, pentru primirea celor doi Ceausescu in orice vizita ar fi facut acestia, de la gradinitele de copii, pina in congresul partidului.

Dupa ce generalul Vasile Goga, ofiterul DIE insarcinat cu supravegherea din interior a intregii activitati a CNTC, le-a dat un raport formal „comandantului suprem" si „celei mai stimate si mai iubite fiice a poporului roman", i-am luat pe cei doi Ceausescu intr-un tur al centrului. Numai cladirea era ceva nou pentru Ceausescu, fiind mai mult decit familiarizat cu tot ce privea sistemul romanesc de codificare, inainte sa-mi dea aprobarea pentru realizarea acestei noi instalatii, Ceausescu mi-a cerut sa-i aduc un prototip la scara redusa al centrului, in blocul sovietic exista o regula generala si anume aceea ca orice investitie economica majora, de la reproiectarca unui cartier rezidential si pina la construirea unei noi centrale atomo-electricc, poate fi aprobata numai pe baza unui prototip la scara redusa. Modelele prototipurilor la scara si fatadele sint considerate, dupa criteriile comuniste, cele mai importante pentru proiectele economice, mai ales ca problema profitului a fost intotdeauna considerata ca fiind o caracteristica degradanta a capitalismului.
O data cu modelul la scara al noului sediu al CNTC, i-am facut lui Ceausescu si citeva demonstratii pe viu ale noului sistem de codificare. In doua dintre camerele aflate linga biroul sau, am montat un generator de serii cifrate Romcif, impreuna cu un presupus departament al unui cartier general si o camera de codificare apartinind unei ambasade, inzestrate amindoua cu echipamente de comunicatie reale, functionind intre ele. Ceausescu si-a petrecut acolo multe dimineti si dupa-amieze, invatind noul sistem.
— Hai sa aruncam o privire asupra unui departament, a ordonat Ceauscscu. Asta o sa clarifice lucrurile pentru oricine.
— Pentru ca tocmai v-ati intors din America, va invit sa vizitati departamentul pentru Statele Unite, a spus Goga, insotindu-l pe Ceauscscu in sus pe scari.
„Departamentul pentru Statele Unite" se afla la etajul patru, fiind condus de colonelul Jeleru. Dupa primirea protocolara si saluturile de rigoare, el a inceput sa explice in ce consta misiunea de a mentine comunicatiile cifrate atit cu ambasada din Washington cit si cu Misiunea Permanenta la Natiunile Unite din New York.
— Departamentul meu este un pic diferit, din, cauza ca Statele Unite nu ne permit sa avem o legatura radio directa cu cei din New York. De aceea am atit o linie radio cu Washington cit si o linie telex cu New York, a spus colonelul in concluzie.
— Asta-i alta chestie la care nu te pricepi, nu-i asa, monsieur \ Sau nu o fi treaba ministerului de externe sa faca guvernele straine sa respecte Romania ? a ciriit Elena in directia lui Andrei.
— Stiu ca aceasta este o problema, Tovarasa Elena, nu este vina guvernului american. Primarul orasului New York este cel care nu ne permite sa facem transmisiuni radio din New York, ca sa nu deranjam receptia emisiunilor de televiziune din jurul cladirii Misiunii.
— Jidanu? Spionu? a scrisnit Elena din dinti.
— Dar nici nu ne intereseaza aceasta interdictie, s-a bagat Goga in discutie, pentru a schimba subiectul, pentru ca transmisiunile internationale prin telex sint foarte scumpe. Pentru a economisi banii, transmitem totul catre New York prin radio. Nu au cum sa ne descopere si, mai ales daca o fac, nu au cum sa o si demonstreze. De la New York folosim intr-adevar telexul, insa numai pina la Washington, care transmite totul mai departe prin radio.
— Inspirat, a declarat Andrei, recunoscator ca a fost salvat.
— Mai bine ti-ai vedea de treaba, sir, a latrat Elena veninos, caci nu terminase cu el inca, si l-ai face pe jidanu ala imputit sa ne respecte.
A se adresa cuiva altfel decit cu „tovarase" a fost considerat intotdeauna de Elena o insulta. Astfel, sir si monsieur erau cele mai grave forme de insulta.

MESAJ DE VERIFICARE TRIMIS LA WASHINGTON
— Vreau sa trimit o telegrama la Washington, a spus Ceausescu, ignorind peroratiile Elenei, ca sa vad cum se desfasoara intregul proces, pina la momentul in care este descifrata. Hai sa presupunem ca Andrei se afla in America si eu ii trimit o telegrama.
— Sint gata sa o preiau, a spus Goga.
— Tovarase Stefan Andrei, cere Departamentului de Stat sa fii primit imediat impreuna cu ambasadorul nostru. Acolo va trebui sa exprimi, in numele sotiei mele, Elena, si in numele meu personal, cele mai calde urari de bine, de sanatate si de fericire personala presedintelui Carter si mult slimatei Mrs. Carter, impreuna cu multumirile noastre pentru ducerea la capat cu succes a sederii noastre la Washington. Ne exprimam, de asemenea, multumirile noastre Departamentului de Stat, Serviciilor Secrete si FBI pentru contributia pe care si-au adus-o la desfasurarea in bune conditii a istoricei noastre vizite in Statele Unite. Mai informeaza-i pe aceasta cale ca in iunie-voi face o vizita oficiala in Marea Britanie.
— Semnat de dumneavoastra, tovarase Ceausescu ?
— Da, si vreau sa vad textul asa cum va arata el cind va ajunge la Washington.
— poate sa dureze numai citeva minute, intre timp tovarasul colonel ar vrea sa va arate sistemul si fluxul traficului de informatii, a spus Goga, dind mai departe telegrama pentru codificare, urmind a fi mai apoi primita inapoi in departamentul sau pentru descifrare.
Jeleru nici nu a avut timpul necesar sa-si termine prezentarea, altfel scurta si bine pregatita, caci o sonerie a inceput sa biziie si s-a aprins un beculet rosu, care a inceput sa pilpiie.
— A venit telegrama, a spus el dupa citeva momente.
— Da-i-o lui Andrei sa o citeasca, a ordonat el.
— „ Tovarase profesor, cere departamentului magazinelor sa te primeasca imediat, impreuna cu decanul tau. Acolo va trebui sa exprimi, in numele sotiei mele, Athena, si in numele meu personal, cele mai calde urari de bine, de sanatate si fericire personala crocodilului si mult stimatei mrs. iepure, impreuna cu multumirile noastre pentru ducerea la capat cu succes a sederii noastre in nuc. Ne exprimam, de asemenea multumirile magazinului universal, cumnatului si soacrei pentru contributia pe care si-au adus-o la desfasurarea in bune conditiuni a istoricei noastre vizite in marele polonic. Mai informeaza-l pe aceasta cale ca in jaguar voi face o vizita oficiala in micul polonic." Semnat „calauza suprema". Inspirat! a incheiat Andrei.
— Ce-i cu toate prostiile astea ? a explodat Elena tulburata.
— Nu-s prostii, Elena.
— E o farsa.
— Este numai o masura de securitate suplimentara, dragii mei tovarasi. Poti sa le spui care este smecheria, Goga. Spune-le si pe urma schimb-o. Secretul trebuie sa fie cuvintul nostru de ordine cind este vorba de mesaje cifrate, a incheiat Ceausescu, facind valuri prin aer cu mina dreapta.

Goga a explicat ca noul sistem national de cifrare se baza pe materialele de unica folosinta furnizate de generatorul Romcif; cheia era folosita o singura data, dupa care era imediat distrusa, facind astfel ca sistemul sa fie teoretic invulnerabil. Daca, contrar tuturor aparentelor, dusmanul ar reusi totusi sa descifreze o telegrama, asta nu ii va ajuta insa sa descifreze si o a doua. Chiar si intr-o astfel de situatie de neinchipuit, dusmanul nu va reusi sa inteleaga intregul continut al telegramei pe care a descifrat-o, cele mai importante cuvinte ale acesteia fiind superprotejate, in concordanta cu un sistem codificat de schimbare a memoriei.
— in cazul acestei incercari pe care am facut-o, am folosit profesor in loc de ministru de externe, decan pentru ambasador, magazinul universal pentru Departamentul de Stat, Crocodilul pentru presedintele Carter, Mrs. Iepure pentru Mrs. Carter, cumnatul pentru Serviciile Secrete, soacra pentru FBI, Marele Polonic in loc de Statele Unite, Micul Polonic pentru Marea Britanic si Jaguar in loc de iunie, si-a terminat Goga explicatiile.
— Numele de cod pentru tovarasul este foarte inspirat, a remarcat Andrei. Nu ar trebui schimbat niciodata.
— Da' de ce sint eu din Atena, draga, s-a intors Elena catre mine.
— Nu era din Atena. Era numai Athena, care este zeita intelepciunii. Nu-i asa, Pacepa ? a spus Burtica, venind in ajutorul meu. Ma intreb care este oare numele meu de cod ?
— Pipota, in cel mai bun caz, a trintit-o Elena, referindu-se probabil la numele lui.
Era in mod evident tare nefericita ca numele ei de cod nu a fost Zeita suprema, sau ceva semanator, mult mai aproape de cel al sotului sau.
Ceausescu a ridicat o mina, facindu-se imediat liniste. A inceput sa vorbeasca cu vocea joasa, rostind rar cuvintele, asa cum obisnuieste sa-si inceapa toate cuvintarile, exprimindu-si admiratia fata de noul sistem de codificare.
— Iata ca sintem aici, tovarasi, sase membri ai Comitetului Politic Executiv si cel putin un candidat care va fi cit de curind ales. Cred ca sintem destul de multi ca sa putem lua o decizie. Eu consider ca si Comitetul Executiv trebuie sa aprobe in unanimitate noul sistem de codificare, tovarasi. Este cineva impotriva ?
Toata lumea aplauda.
— În cazul acesta, hai sa parasim acest templu al secretului Si sa inchidem bine usa in urma noastra. Aceasta este prima si ultima oara cind cineva care nu este angajat aici are voie sa puna piciorul in aceasta cladire. Aceasta trebuie sa ramina o lege, tovarasi, care va trebui sa considerati ca a fost de asemenea aprobata de Comitetul Politic Executiv. De fapt, chiar miine, voi semna un decret care sa statueze aceste reguli, precum si altele.
Parasind departamentul, Ceausescu mi-a soptit la ureche:
— S-schimba Athena cu Academiciana.
Foaierul era plin cu ofiteri de transmisiuni. La semnalul discret al lui Goga au inceput cu totii sa scandeze cu toata forta plaminilor lor: „Ceausescu si poporul", batind ritmic din palme. Ceausescu s-a oprit putin in mijlocul foaierului, ca si cum ar fi fost surprins, acordind timp de citeva minute priviri de multumire oamenilor, ale caror fervoare si entuziasm deveneau din ce in ce mai zgomotoase. Cu siguranta, nici unul din cei de acolo nu statuse vreodata asa aproape de Ceausescu. Atunci cind a ridicat mina, cei ce se inghesuiau in fata lui au tacut, cu respiratia taiata.
— Dragi tovarasi, a inceput el, continuind sa tina mina dreapta ridicata, semn neindoielnic ca voia sa i se dea cea mai mare atentie. Am vizitat astazi unul dintre cele mai importante bastioane ale independentei si suveranitatii noastre.
Ofiterii au inceput din nou sa scandeze frenetic: „Ceausescu si poporul", batind din palme in ritmul cuvintelor.
Dupa citeva minute, Ceausescu a ridicat din nou mina.
— Voi, tovarasi, sinteti simbolul noii noastre politici impotriva capitalismului. Ati fost trimisi aici de partidul comunist ca sa-l slujiti ca bravi soldati. Niste soldati de un fel mai special, care nu lupta cu arma in mina. Armele voastre principale vor fi pasaportul diplomatic, benzile perforate si un zimbet larg pe care trebuie sa-l aveti pe fata atunci cind inaintea voastra se afla chiar dusmanul. Hai sa-l lasam sa creada ca noua ne place de el! Zimbiti-i cu toata gura, dar loviti-l cu creierul vostru, cu inteligenta voastra. Aceasta este datoria voastra istorica la momentul actual.
Multimea de ofiteri a explodat din nou, in timp ce Ceausecu dadea mina cu unul dintre ei. Cei patru ministri, impreuna cu mine si cu Goga, continuind si noi sa batem ritmic din palme, i-am acompaniat pe Nicolae si pe Elena Ceausescu pina la masina lor, in timp ce din foaier continua sa se auda, rasunind ca un tunet, sloganul „Ceausescu si poporul!"
Eu am plecat impreuna cu Ceausescu.

INCA O PARADA FARA ROST
— Hai sa-i dam lui Goga Steaua Republicii, Pacepa.
— Da' de ce sa nu-mi dati si mie o medalie, Nicule ? a miorlait Elena. Ca doar eu am semnat certificam lu Romcif.
— Vezi-ti de treaba, Elena. Nu putem sa facem asta cunoscut public.
— Pot sa fac o sugestie? m-am bagat eu.
— Da-i drumu, Pacepa.
— Ce-ar fi sa punem in holul de la dreapta CNTC-ului o placa de marmura pe care sa scrie ca aceasta institutie a fost conceputa, proiectata si inaugurata de tovarasii Elena si Nicolae Ceausescu?
— Cine a zis, Nicule, ca Pacepa nu-i decit un pierde-vara ? in tot restul timpului cit a durat aceasta calatorie, cei doi soti Ceausescu nu s-au putut opri sa nu-si admire propriile realizari. Cind a ajuns inapoi la biroul sau, Ceausescu i-a cerut lui Manea sa-i pregateasca un decret prezidential prin care DIE sa fie autorizat sa instaleze placa de marmura si de asemenea sa acopere toata fatada cladirii CNTC cu marmura de prima calitate.
— Este a opta minune a lumii, nu-i asa ? a exclamat el semnind decretul.
Cu binecuvintarea lui Ceausescu, CNTC-ul urma sa devina inca o intreprindere comunista stralucitoare, placata cu marmura, ceea ce nu aducea nici cel mai mic cistig, asa cum era si eleganta fabrica romaneasca de tractoare din Brasov, de dimensiuni colosale, care era aratata fiecarei delegatii mai importante venite din strainatate, dar care nu reusea sa-si gaseasca beneficiari pe piata libera pentru produsele sale; ori, cum era monstruoasa Casa Scinteii, care isi intinde tentaculele pe multe hectare, dar care nu publica altceva decit carti si periodice in care este vorba numai de Ceausescu, si pe care nimeni nu vrea sa le cumpere ori sa le citeasca.
Cind am ajuns in cele din urma acasa era trecut de ora zece, iar telefonul S tocmai suna.
— Generalul Pacepa la aparat.
— Salut sefu'. La telefon preaumilul sclav, Constantin Manea, iarta-ma ca te sun asa de tirziu. Am fost ocupat cu Tovarasu, m-a tinut la resedinta.
Vocea lui a coborit putin, pe un ton conspirativ, ca si cum i-ar fi fost frica sa nu fie ascultat telefonul.
— Stii ce m-a intrebat asta-seara ? Cind este ziua ta si citi ani o sa implinesti. Cind a auzit ca o sa faci cincizeci de ani, stii ce mi-a spus ? N-o sa-ti vina sa crezi, sefule. (Vocea lui a coborit si mai mult.) Tovarasu a spus ca vrea sa te faca Erou al Republicii, si sa iti dea a treia stea de general.
Dupa ce Manea a inchis m-am dus direct la Fedot Lily. Ochii lui reflectau o spaima pe care nu o mai vazusem niciodata in ei pina atunci.
„Da, Fedot, stiu care este pericolul," am spus eu, fara sa-mi misc buzele.

(va urma)