miercuri, 24 septembrie 2014

CRĂIASA FLORILOR


Daniel Luca









Eu am crezut că vei rămâne pentru totdeauna o floare printre flori


Și-am vrut o clipă să-ți prind mâna cu-același drag, îns-am simțit


Că timpul ce-a trecut în fugă m-a luat de lîngă tine, iar tu de-atâtea ori


Ai alungat această primăvară dintre noi, iar ea atât de repede-a trecut!






Un fluture-a crezut că ești Crăiasa Florilor și pe obraz ți s-a oprit ușor,


Erai lumina florilor de iasomie și gândul meu te aducea în fiecare zi


La marginea iertării, unde îmbrățișa tăcut o lacrimă căzută dintr-un dor


Ce îmi spunea cu glasul vântului, că doar cu tine-n asta viață, eu voi fi!






Și într-o zi cireșii-au început ca să se certe, petalele lor albe te-au strigat,


Însă și eu, și tu, eram pe alte drumuri și-o adierea rămasă-n departare


N-a mai avut puterea să îți spună, că trenul vieții noastre te-a lăsat...


Pe tine la apus, iar eu pe-un țărm te-am așteptat mereu lângă aceeași mare!






O dimineață mă trezește, iar roua unui trandafir atins de palma ta mi-a amintit


Că vara și-a abandonat toți norii pe cerul mângâiat cu zâmbete nevinovate...


Lăsând o ploaie doar peste iubirea noastră, iar tu nu ai știut cât te-am iubit,



Când stropii grei cădeau plângând în suflete pustii, trezind atâtea amintiri uitate!






















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu