sâmbătă, 20 septembrie 2014

SUB CLAR DE LUNĂ


TEODORA POPESCU






În aerul umed de tăcere
Îmi hrănesc visele mele
Mă voi transorma în apă
Să-mi pot uda dragostea.



Visele mele pe infinit instant
Ce-mi filtralizeaza iubirea
Sub clar de luna în cer de stele
În raza ei vei vedea cât demult te iubesc.



Dragostea mea-i oglindită în raza de lună
O simplă iluzie de tot ce este grand
Mie dor de-o simplă atingere a ta
De gustul sărutului şi dorinţelor noastre.



Am obosit să mă întorc la tine
Epuizată mă energizez auzind vocea ta
Atunci când tu îmi şopteşti la ureche
Mă sting şi uit de-a mea durere de tine.



Număr secundele cu voce tare
Mi-e este teamă că voi pieri
Bonlava de oameni mă ignor
Şi aud şoşotind la ureche nu vei pieri.



Nu neg foamea mea de tine
Gândurile îmi sunt iraţionale
Când mă săruţi îmi sting setea de tine

Mă transformi şi te împodobesc cu o poezie.























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu