TEODORA POPESCU
În
aerul umed de tăcere
Îmi
hrănesc visele mele
Mă
voi transorma în apă
Să-mi
pot uda dragostea.
Visele
mele pe infinit instant
Ce-mi
filtralizeaza iubirea
Sub
clar de luna în cer de stele
În
raza ei vei vedea cât demult te iubesc.
Dragostea
mea-i oglindită în raza de lună
O
simplă iluzie de tot ce este grand
Mie
dor de-o simplă atingere a ta
De
gustul sărutului şi dorinţelor noastre.
Am
obosit să mă întorc la tine
Epuizată
mă energizez auzind vocea ta
Atunci
când tu îmi şopteşti la ureche
Mă
sting şi uit de-a mea durere de tine.
Număr
secundele cu voce tare
Mi-e
este teamă că voi pieri
Bonlava
de oameni mă ignor
Şi
aud şoşotind la ureche nu vei pieri.
Nu
neg foamea mea de tine
Gândurile
îmi sunt iraţionale
Când
mă săruţi îmi sting setea de tine
Mă
transformi şi te împodobesc cu o poezie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu