Bogdan Al Petcu
viaţa e-un fum în gât
hălăduieşte rece
până-n plămâni să te găsească în rănile morţii
necauterizate
viaţa e-un zbor cu
picioarele-n sus
nu-i joc secund nu-i prim
e un icar lipsit de aripi iar mâinile lui bat depărtarea de cer
să
se-ntoarcă aici pe pământ
zbor invers cu capul în
tălpi iar pământul din creştetul tau e-o stea explodată
iubito viaţa e ceea ce
moartea nu e
mâna ta-ngheţată cu o
privire crucişă pe penisul meu
degete calde cu trupul de
şarpe părul tău dat după ureche pregătit să primească
ţipătul tău
buzele roşii şi primul
tău sânge
viaţa e-atunci când
stai lipită-n zăpadă şi mă aştepţi ca pe un ceai aburind
îmi vezi trupul devine
tot mai subţire
o
umbră de trup
iar spatele tău mă
trimite-napoi în pământ
viaţa e sperma mea
rătăcită-n toate zările trupului tău
în
fiece colţ de parc-ar fi colbul nemăturat de veacuri întregi
de
parcă-i zăpada asta de viitor februarie
eu
sunt un suferind de durere în gât nu pot grăi viaţa
mă-ntorc spre tălpile
tale ele încep pe aici şi sfârşesc pe niciunde
iubito pământul întreg
sub picioarele tale
voi rătăci în viaţă
o vreme în plus să trec peste ele să te pot săruta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu