luni, 29 septembrie 2014

De ziua mea


Petre Violetta








Însingurată-mi prind în gene


O altă lacrimă amară;


Mă uită zborul într-o doară


Când în amurg mă sting alene...






Se prind în horă clipe grele


Desprinse dintr-un timp pierdut;


A mai scâncit un început


În dansul viselor rebele...






Mă-mbie toamnele nebune


Să-ngălbenesc timid pe ram;


Un pic de-albastru încă am


Şi-o notă rătăcind pe strune...






Nu-mi plânge lună la picioare,


Să mă adun dintre tristeţi!


M-au îmbrăcat atâtea vieţi,


Şi mi-este frig şi mi-e răcoare...






O notă să mai cânt spre seară



Când toamna-ncepe să mă ceară...























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu