Sandu Alrox
De
data aceasta vreau mângâierea ta
sufletul
ispitită-mi este
a
face cursa fără de sfârșit
ceea
ce este perioada de timp, sau viaţa însăsi.
De
data aceasta lacrima se frânge
împreună
cu o mie de gânduri
confuze
sau clare,
în
funcție de lăcrimare sau mai puțin de suflet.
Acel
suflet, ce toţi l-au privit
și
totuși ea are mult prea multe fețe
ne-știute,
ne-definite...
Mii
de feţe precum gândurile inimii și a minții.
Mii
de feţe precum gândurile oamenilor.
O
mie de fețe cum ar fi cele de stele:
pe
gustul tău,
în
linie doar pentru a auzi.
Și
totuși, nu toată lumea aude vocea inimii.
Nu
toate. Vocea poate fi a lunii
care
se unește cu cea a soarelui
un
echilibru nemuritor între rațiune și instinct.
Poate.
Dar este sigur că aceste mii de fețe
în
grabă, fug înainte, fără a fi în măsură să prindă
vechi
fotografii îngălbenite
amintindu-și
fiecare pas greșit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu