marți, 23 septembrie 2014

O mie de feţe


Sandu Alrox






De data aceasta vreau mângâierea ta
sufletul ispitită-mi este
a face cursa fără de sfârșit
ceea ce este perioada de timp, sau viaţa însăsi.


De data aceasta lacrima se frânge
împreună cu o mie de gânduri
confuze sau clare,
în funcție de lăcrimare sau mai puțin de suflet.


Acel suflet, ce toţi l-au privit
și totuși ea are mult prea multe fețe
ne-știute, ne-definite...


Mii de feţe precum gândurile inimii și a minții.
Mii de feţe precum gândurile oamenilor.


O mie de fețe cum ar fi cele de stele:
pe gustul tău,
în linie doar pentru a auzi.


Și totuși, nu toată lumea aude vocea inimii.


Nu toate. Vocea poate fi a lunii
care se unește cu cea a soarelui
un echilibru nemuritor între rațiune și instinct.


Poate. Dar este sigur că aceste mii de fețe
în grabă, fug înainte, fără a fi în măsură să prindă
vechi fotografii îngălbenite

amintindu-și fiecare pas greșit.


















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu