Târziu

Vasile Ionac

Îmi picură în pod a ploaie

Și-a umezeală, și-a pustiu

Și-a drumuri care se îndoaie

Înspre-ndoială și târziu.

Îi scriu și azi, ca ieri tristeții,

Pe coli de toamne ce-au plecat.

Îi scriu de-o viață tinereții

Care-mi măsoară lungu-n lat.

La masa poftelor puține

Sudalmele vânjos roiesc;

Și foamea e un fel de bine

Dac-o ignor și-i viețuiesc.

Bețiile ades m-adună

În dragostele ce-au trecut,

Precum un lăutar, pe strună,

Înscrie doru-n absolut.

Aș mai porni spre o pornire

Dar zările nu prea mă vor,

Căci știu, mai am de-un strop uimire,

Și ce-aș putea să le dau lor? ...

Femeile, sunt ca femeia:

Dacă nu ai ce-ar fi dorit,

Pun lacătul și-aruncă cheia

De unde cândva ai iubit.

Peste-ntristări, peste uitare,

Plouă vechi a vreme nouă.

În ochi port ocne-ntregi de sare;

Parcă și a mine plouă ...