Sandu Alrox
Privesc
fața ta în întunericul nopții,
poartă
în sine mii de boabe de seninătate,
personificate
în vântul care mișcă
ușor
și dulce lumea din afară ...
Simt
respirația ta,
în
timp ce totul este liniștit în jur
vieți
interioare în nemurire,
căci
nimeni și nimic nu poate înlocui ...
Simt
sunetul din zâmbetul tău, dragă,
transpune
această în inimă care este în mine,
dar
care este a ta într-o dimensiune necunoscută,
unde
nu există amărăciune sau mânie ...
Trăind
draga mea
e
ca vizionarea unui spectacol
în
acest scenariu creat de tine
ceea
ce este viața mea.
Timpul
trece și se pare că
trăind,
contează chiar mai mult decat
zilele
mele cu tine și în timp ce eu nu găsesc
nimic
care să ne poate încadra
într-o
noapte rece de iarnă să ne încălzească
pentru
că infinitul este de a uni inima mea cu a ta
care
la urmă, e a ta, sau a mea ...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu