luni, 15 septembrie 2014

FĂRĂ DE PĂCAT


MIRCEA TRIFU






Mă simt legănat şi visez fără voie,
Dorinţa îmi pare un cal nărăvaş,
Căpăstrul chemării îl ţin de nevoie,
Mă poartă sălbatic, că-i murg pătimaş.


Spre tine îl ţin tremurând să mă-ndrepte,
Te simte ca mine, stăpână divină,
Şi steaua se-ndreaptă spre mine cu trepte,
Din palme să-ţi beau câte-un strop de lumină.


Parfumul iubirii îl simt lângă trepte,
M-aplec pe altarul de marmură rece,
Şi scot un oftat de chinuri nedrepte,
Şi plâng peste el, durerea să-nece.


Speranţa mă prinde de mână zâmbind,
Şi cale îmi face cu inima-n mână,
Genunchii îmi tremur, mă urc bâjbâind,
Mă simt ca un sclav chemat de regină.


Deodată îţi simt sărutarea ta dulce
Şi-n şoaptă parfumul iubirii mă cheamă,
Iubirea mea poarta-a destinului cruce,

Cu tine alaturi durerea se sfarma.






















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu