marți, 16 septembrie 2014

TAINĂ DE DESTIN


Graur Valentina







Am vrut să știu de soarta, ce viața-mi va urma
Să o preschimb pe alta, să o prefac cumva,
M-am închinat la Soare și m-am rugat de Stea,
Să-mi spună despre mine, căci ea mă cunoștea.


Dar cerul nu-mi răspunse, destinu-mi rătăci,
Pe căi astrale lunge, cu-n altul se-ncâlci,
Și în lumina rece, ce se aprinse-n gol,
Ruga-mi înmărmurise, aflând că-i fără rol.


M-am tot rugat de noapte, m-am închinat la zori,
Am cunoscut urcușuri, știu cum e să cobori,
S-a depărtat trecutul, mă cearcă arareori,
Dar dincolo de mine, sunt anii viitori.


Aș vrea ca pe-o enigmă, pe toți să-i descifrez,
Și-n ordine crescândă, pe rând să-i aranjez,
Vreau visul lor cel mare, în taină să-l păstrez,

Și-n creșterea rapidă, de timp să-i protejez.























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu