luni, 29 septembrie 2014

Furtuna


Sandu Alrox





Mâini harnice ce bâjbâie în întuneric,
urmărind traseul căldurii de curând aprinsă.


Mâinile iraționale ce caută fără cuvinte,
conduse de o liniște animalică.


Respirația
accelerează, suspinând,
și se oprește.


Căldura
crește, rațional comandată.
Motivul,
scufundat, se oprește.


Pornită din nou,
în valul mării, în fluxul furtunii.


Lumină-mi radiază mintea,
furtuna se calmează.
Mâinile se opresc, rușinoase, fără regrete.


Căldura e o amintire, iar
respirația este acum o șoaptă.


Un cal salbatic, continuă să alerge
în ochi, fulgere ascuțite.


Iar mâinile acum rezonabil, caută o descărcare electrică
precum o mângâiere.



Dar ploaia continuă încă.























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu