Furtuna

Sandu Alrox

Mâini harnice ce bâjbâie în întuneric,

urmărind traseul căldurii de curând aprinsă.

Mâinile iraționale ce caută fără cuvinte,

conduse de o liniște animalică.

Respirația

accelerează, suspinând,

și se oprește.

Căldura

crește, rațional comandată.

Motivul,

scufundat, se oprește.

Pornită din nou,

în valul mării, în fluxul furtunii.

Lumină-mi radiază mintea,

furtuna se calmează.

Mâinile se opresc, rușinoase, fără regrete.

Căldura e o amintire, iar

respirația este acum o șoaptă.

Un cal salbatic, continuă să alerge

în ochi, fulgere ascuțite.

Iar mâinile acum rezonabil, caută o descărcare electrică

precum o mângâiere.

Dar ploaia continuă încă.