O lacrimă din ochii verzi

Mihăiţă Macoveanu

 

Mi-aduc aminte cum zâmbeai

Şi cât de fericit erai

Nu înţeleg cum am ajuns

Să nu avem nici un răspuns.

Tu ai plecat, eu am rămas,

Tu m-ai lăsat,eu nu te las...

Rămân cu amintiri o mie

Şi cu o clipă de magie.

Adorm cu perna ta în braţe,

Visând la clipele frumoase,

Când ne priveam ca doi copii,

Îndrăgostiţi ca-n prima zi.

Vor trece, poate ani de zile,

Doar cu parfumul de la tine,

Şi n-ai să vii, ca să îmi ştergi

O lacrimă din ochii verzi.

Nu am curajul să te sun,

Dar am atâtea să îţi spun

Nu înţeleg cu ce-am greşit,

Tu nici nu ştii cât te-am iubit.

Mi-e dor de tot ce am avut,

Singura plang, că te-am pierdut,

Te-ai depărtat treptat de mine,

Mi-e dor de noi, mi-e dor de tine!

Mă sarutai, te sărutam...

Atât de fericiţi eram!

Pe chipul tău găseam mereu,

O lacrimă de dorul meu.

Nu îţi voi cere să iubeşti,

Doar, nu e cu putinţă,

Ca inimii să-i porunceşti,

A mea dorinţă.