Ce posturi TV sunt pe telecomanda lui Victor Ponta

Cristian ANDREI

Ponta dă impresia că a uitat să fie tolerant. Că şi-a uitat discursul din perioada opoziţiei. În schimb, ne serveşte zilnic breaking-news-uri false despre creşterea pensiilor, despre creşterea salariilor, despre creşterea alocaţiilor pentru copii. Despre orice. Şi asta doar pentru că pe telecomanda sa are multe butoane. Poate ajunge să le aibă pe toate.


Echipa de manipulare de la Guvern funcţionează ca o maşină de scris care imprimă mesajele lui Ponta direct pe creierul alegătorului pesedist. Palatul Victoria este centrul de comandă, partidul a trecut în plan secund. Şcoala lui Adrian Năstase a rămas şi funcţionează la Palatul Victoria. Nu a dispărut, s-a perfecţionat.


Au apărut între timp, în plină „dictatură a regimului Băsescu”, Antena 3 şi RTV-ul lui Sebastian Ghiţă care sunt folosite intens pentru a se propaga mesajul de la centru. O realitate paralelă ni se prezintă zilnic, se construieşte cu migală, dar constant. Şi să ştiţi că are succes. O regăsim în vorbele simple ale alegătorului pesedist, care îşi însuşeşte deplin ce „a auzit la televizor”. Am trăit-o direct la Craiova, Bucureşti şi Alba Iulia, cu ocazia marilor reuniuni organizate de PSD, dialogând direct cu alegătorii. Majoritatea vorbesc exact ca la televizor, prea puţini reuşesc să iasă din predică. 


Forţa televiziunii, a imaginilor, este uriaşă. Românul care se informează de la „televizor” nu are curiozitatea de a verifica ce i se livrează. Când îl întrebi despre o temă, remarci cu uşurinţă cum a fost injectat deja cu răspunsul prefabricat de consultanţii de imagine. E drept, sunt şi mulţi români care au renunţat la orice formă de informare, preferă să ignore contactul cu politicul. Iar aici, câştigă cine deţine supremaţia asupra mass-media. Puţini aleg să compare, să privească cu ochi critic ceea ce primesc gratis, dar nu dezinteresat. Nu este show gratuit, este show electoral.


Dispărând critica, din dicţionarul premierului au dispărut două cuvinte simple: „am greşit”. Gafează nepermis când compară ultimii zece ani cu regimul nazist, poporul pesedist îl apără şi sare şi el să spună că Băsescu este mai rău decât Hitler. Nu există limită. Îl critică ambasadele, comunitatea evreiască, Ponta trece mai departe. A învăţat de la Traian Băsescu faptul că niciodată nu trebuie să pari slab, să dai impresia că poţi greşi. Sunt prea puţini în jurul său care au curajul să-i spună când greşeşte, când depăşeşte orice limită. Pare că orice spune poate fi acoperit de maşinăria de propagandă.


Ponta visează să deţină cea mai puternică armă: o mega-telecomandă prin care să controleze totul. Obsesia pentru control a avut-o şi Adrian Năstase. La fel şi actualul premier a investit cel mai mult în echipa de comunicare, trăieşte politic din modul în care îşi diseminează mesajele.


Am văzut ură la mitingul Antenelor din jurul Palatului Cotroceni. Multă ură şi îndreptată nu numai împotriva lui Traian Băsescu, ci şi împotriva celor care nu-l susţin pe Victor Ponta. Gândirea e simplă: dacă nu eşti cu noi, eşti adversarul nostru. Nu există cale de mijloc. Ori cu unii, ori cu alţii. Dihotomia societăţii este principalul mesaj al campaniei prezidenţiale, deşi candidatul se declară unionist. Băsist vs antibăsist este ringul spre care eşti împins.


La zece ani după Adrian Năstase, nu te gândeai că îl vom auzi pe directorul TVR care acuză public ”presiuni enorme din partea cercurilor foarte înalte de la PSD”, că vom vedea cum dispar emisiuni din grila televiziunii publice, doar pentru că nu sunt pe placul puterii. Este cea de-a doua ameninţare dezvăluită în public de Stelian Tănase. Ştia unde a ajuns când a fost numit politic la TVR, dar acum trebuie să spună clar ce pesedist de frunte, din ce Cabinet s-a sunat pentru a se interveni la postul public de televiziune.


Ponta dă impresia că a uitat să fie tolerant. Că şi-a uitat discursul din perioada opoziţiei. În schimb, ne serveşte zilnic breaking-news-uri false despre creştere pensiilor, despre creşterea salariilor, despre creşterea alocaţiilor pentru copii. Despre orice. Şi asta doar pentru că pe telecomanda sa are multe butoane. Poate ajunge să le aibă pe toate.


Câţi vor rezista să nu răspundă acestor comenzi, acestei uriaşe telecomenzi? Poate unii se vor revolta şi vor spune că nimeni şi nimic nu îi controlează. Ieşiţi din casă şi vorbiţi cu oamenii din jurul vostru, vedeţi ce şi cum gândesc. Câţi vorbesc cu cuvintele lor şi câţi sunt doar ca nişte bureţi care au absorbit ce li s-a dat.



Aici suntem. Unde vrem să ajungem?