Lavinia Betea
Prima parte
I."Oamenii noi" ai Securităţii lui Ceauşescu
Lavinia Betea:
Domnule general Ion Stănescu, un tânăr de astăzi sau un cetăţean din altă parte a planetei n-ar putea să înţeleagă cum un copil care se naşte într-un sat, într-o familie de ţărani puţin înstăriţi şi ştiutori de carte, face o uluitoare carieră. Ajunge în funcţia de şef al serviciilor speciale. Funcţia aceasta dezlănţuie imaginaţia oamenilor: îşi imaginează un super-man al spionilor, un individ supradotat cu inteligenţă, o persoană extrem de cultivată, un bărbat cu spirit de aventură şi farmec nebun... Care v-a fost parcursul? Şi pe ce calităţi s-a bazat ascensiunea dv?
Ion Stănescu:
Sunt născut la 23 ianuarie 1929, comuna Gherceşti, judeţul Dolj. Părinţii: mama - Elena, tatăl Hariton. Tatăl purta numele de Silaghi întrucât bunicii veneau din judeţul Sălaj, din Jibou. Şi cu maghiarizarea forţată care avusese loc înainte de 1940, au purtat numele de Silaghi. Dar bunicul a venit la Turnu Măgurele cu dezvoltarea porturilor pe Dunăre, fiind lăcătuş. Tata s-a născut la Turnu Măgurele, mama este născută la Craiova. Mi-am schimbat numele...
Lavinia Betea:
Când?
Ion Stănescu:
În 1962.
Lavinia Betea:
Aşa aţi vrut sau vi s-a cerut?
Ion Stănescu:
Eu am dorit. Mi s-a dat şi sfatul... dar a fost iniţiativa mea şi a soţiei. Tata fiind şofer a venit în Bucureşti şi a lucrat la transportul în comun. Am făcut şcoala primară aici în Bucureşti. Imediat după 23 august am activat în UTC şi după naţionalizarea din 1948 am fost promovat activist al UTM lucrând în meseria de frezor la Uzinele Malaxa, redenumite ulterior "23 August". Am fost scos din producţie ca activist al UTM-ului.
Lavinia Betea:
Dar ce făcuseţi ca să fiţi promovat? Tinerii nu pot înţelege cum poţi fi transformat de pe-o zi pe alta din muncitor în activist politic...
Ion Stănescu:
Secretarul comitetului de la partid - unul Rădan Isache - de la Uzinele "23 August" mi-a propus să ies activist cu munca organizatorică. După aceea am fost secretarul sectorului. Până în 1949 când m-au luat la Capitală, la Comitetul orăşenesc al UTM. De acolo am făcut şcoala "Filimon Sârbu" de 6 luni a UTM-ului pe Lipscani şi am fost promovat instructor la CC al UTM. Am lucrat în perioada aceea cu Gheorghe Florescu.
Lavinia Betea:
În câţi ani s-au făcut aceste promovări?
Ion Stănescu:
Până în 1950. În trei ani.
Lavinia Betea:
În trei ani, de la starea de muncitor aţi parcurs acea uluitoare ascensiune de a ajunge în structurile de vârf ale organizaţiei comuniste de tineret. În plan material ce se schimbase?
Ion Stănescu:
Nimic. La început nici nu primeam salariu. Nu s-a schimbat nimic material. Călătoream cu tramvaiul.
Lavinia Betea:
Dar salariul?
Ion Stănescu:
Absolut nimic. Cât am fost la fabrică nu primeam salariu, nu erau fonduri. Făceam baluri, cum era pe-atunci şi dădeau la tineret mici, bere....Din astea se scoteau salariile dar primeam salariu de activist o dată la trei luni. Erau salarii foarte mici.
Lavinia Betea:
Iertaţi-mă, domnule Stănescu, dar insist: ce vă motiva pe dv. să fiţi activist politic de vreme ce leafa nu crescuse, maşină la scară nu aveaţi, la televizor nu apăreaţi - nici nu era pe-atunci...!? Ce satisfacţii oferea asemenea muncă?
Ion Stănescu:
Activitatea revoluţionară. Mi-am dat seama că pentru mine oricum era singura soluţie. M-am angajat în mobilizarea tineretului, se creaseră şantierele de muncă patriotică, Bumbeşti-Livezeni... o serie de şantiere. A fost din dorinţa de a contribui la realizarea obiectivelor.
Lavinia Betea:
Credeaţi în viitorul investiţiei dv, în viitorul lor...?!
Ion Stănescu:
Credeam în ele.
Lavinia Betea:
Credinţa aceea din tinereţe o păstraţi şi acum?
Ion Stănescu:
Credinţa asta o am şi acum! Dar trăgând concluzii şi ţinând cont de învăţăminte din necazuri şi greşeli. Acum sunt unul din membrii fondatori ai Partidului Alianţa Socialistă (partid autentic de stânga şi membru fondator al Partidului Stângii Europene), înainte am fost membru fondator al Partidului Socialist al Muncii condus de Ilie Verdeţ.
Lavinia Betea:
Să revenim la traseul dv. biografic...
Ion Stănescu:
Îndeplinind vârsta de armată, am fost trimis de fostul prim-secretar Gheorghe Florescu, la şcoala de ofiţeri politici MI de la Oradea. Era o şcoală specială, un an de zile, am fost un grup de zece inşi. Am lucrat în Direcţia Generală Politică a Ministerului de Interne în perioada 1951- 1952, acolo am fost instructor la Direcţia de Propagandă. Şeful Direcţiei Generale Politice era Drăghici, după aceea a devenit ministru prin schimbarea lui Teoharie Georgescu, ştiţi dv. ce s-a întâmplat. În toamna lui 1952, fiind tânăr m-au recrutat şi m-au trimis la şcoala Superioară de ştiinţe Sociale " A. Jdanov".
Lavinia Betea:
Şcoala de partid "Jdanov". L-aţi cunoscut pe Drăghici mai îndeaproape?
Ion Stănescu:
În perioada când am devenit eu preşedinte al Consiliului Securităţii Statului, în iulie 1967, el era vice-prim-ministru. L-am cunoscut şi la Secţia Militară dar mai puţin aveam relaţii. După terminarea şcolii de 3 ani, am fost promovat, în 1955, în Secţia Militară, îi spunea Secţia Administrativ-Politică. Ulterior şi-a schimbat denumirea în Secţia pentru Controlul Muncii la MFA, MAI, Procuratură şi Justiţie în Partidul Muncitoresc Român, cum îi spunea atunci.
Am lucrat 9 ani şi ceva: am început ca instructor în sectorul MAI, după aceea şeful Sectorului şi în 1962 am fost promovat adjunct al şefului secţiei. După ce am lucrat 10 ani la Secţie am fost trimis de partid în regiunea Oltenia, prim-secretar al Comitetului Regional şi am lucrat trei ani şi ceva. M-am ocupat de obiectivele economice - Porţile de Fier era ceva deosebit. Când lucram la Secţie am făcut Facultatea de Ştiinţe Juridice.
Lavinia Betea:
Şi liceul când îl făcuseţi?
Ion Stănescu:
Am făcut şcoala profesională şi apoi am dat nişte diferenţe, a fost considerat liceu. Întrucât aveam o diplomă de la ştiinţe Sociale de la "Jdanov", cu examen de stat, am dat la Drept, la fără frecvenţă. Patru ani de zile când eram la Secţie, am dat examen după examen.
Lavinia Betea:
Ce făceaţi, concret, în acest loc nevăzut dar de mare putere care însemna controlul de partid asupra mecanismelor care asigura existenţa regimului, a statului comunist?
Ion Stănescu:
Făceam controale la instituţiile respective, la Ministerul de Interne.
Lavinia Betea:
Adică?... Făceaţi controale şi la închisori?
Ion Stănescu:
Sigur. La închisorile unde aveam sesizări.
Lavinia Betea:
Cine vă sesiza pe dv.?
Ion Stănescu:
Ne scriau oamenii - rudele, familiile celor închişi făceau plângeri... Dar în mod deosebit controlam activitatea la sectoarele de securitate, la miliţie. Pentru că m-aţi întrebat de Drăghici, noi făceam materiale şi îi trimiteam lui rapoartele cu indicaţia să ia măsuri.
Lavinia Betea:
De exemplu, despre fenomenul Piteşti... Ce ştiţi dv? Unii spun că n-a existat, alţii că a fost exclusiv creaţie a partidului, alţii că legionarii implicaţi în "reeducare" sunt martirii obligaţi de Nikolski şi Sepeanu să-şi tortureze camarazii. Iar ancheta care s-a făcut, a fost tot o manipulare... Aţi avut cunoştinţă despre anchetă, nu?
Ion Stănescu:
Sigur. Am şi scris într-o carte. E real, şi cu Nikolski şi cu tot ce au făcut...
Lavinia Betea:
Sepeanu fusese tot agent sovietic ca şi Nikolski?
Ion Stănescu:
Nu mai ţin minte numele lui exact. Era evreu.
Lavinia Betea:
Iniţiativa de unde venise? De la Ţurcanu sau de la Nikolski? Unde-a fost raportată mai întâi pentru a fi pusă în aplicare: la Moscova, pe linia NKVD a consilierilor sovietici sau lui Gheorghiu-Dej, pe filiera Securitate - Minister de Interne-partid?
Ion Stănescu:
Sepeanu şi Nikolski raportaseră. Ştia şi Pintilie. Şi Pintilie la rându-i informase Moscova. Era omul NKVD, al Moscovei. Ca şi Nikolski. Primea şi leafă de la Moscova.
Lavinia Betea:
Cine venise cu ideea? Legionarii sau ofiţerii?
Ion Stănescu:
E greu de spus istoricul fenomenului, e greu de spus cum a început. Dar toţi sunt vinovaţi. Pantiuşa le-a dat sarcina.
Lavinia Betea:
Deci, adevărat este că nu de la Ţurcanu s-a pornit...
Ion Stănescu:
Dar şi legionarilor le-a convenit. S-au îmbinat cele două interese. Greu de spus a cui a fost ideea.
Lavinia Betea:
Nici nu-mi vine să cred că s-a cercetat aceasta...
Ion Stănescu:
S-a cercetat dar după aceea. Şi au fost condamnaţi, ştiţi tot istoricul ce s-a întâmplat cu ei. Noi am făcut atunci caz, Consiliul Securităţii Statului, după 1967 când eu am fost preşedinte. S-a făcut caz, am cerut investigaţii...
Lavinia Betea:
În faţa plutonului de execuţie au ajuns doar deţinuţi legionari... Ofiţerii au fost "sancţionaţi pe linie de partid"...
Ion Stănescu:
Nu, au fost şi condamnaţi pentru că-l sancţionaseră pe Sepeanu, au fost condamnaţi. Mai puţin Nikolski. Întrucât ştiam că Pintilie se face vinovat ca prim-adjunct al lui Drăghici, am cerut ca Pintilie să fie judecat. Într-o scrisoare adresată lui Bodnăraş - care era vicepreşedinte al Consiliului de Stat şi se ocupa de coordonarea justiţiei şi de toate acestea - am cerut să fie tras la răspundere şi Pintilie. El fusese, ca să zic aşa, capul răutăţilor care a promovat totul. De la început nu s-a spus.
Lavinia Betea:
Cum să-l ia la întrebări Bodnăraş pe Pintilie când în "reabilitările" ce se făceau atunci putea fi găsit şi Bodnăraş vinovat în cazul Pătrăşcanu?... Cum a ţâşnit ideea de cercetare asupra "fenomenului Piteşti"?
Ion Stănescu:
Din reclamaţii. Deţinuţii au reclamat. Au aflat serviciile de contrainformaţii din penitenciar. Ceea ce e astăzi SPP, SIPA cum îi spune... Ofiţerii aceia erau oficial acolo, erau cunoscuţi... După ce primeam informaţiile lor, informam mai departe.
Lavinia Betea:
Dv. eraţi o zonă de interfaţă, cum se spune acum, între Securitate şi partid...
Ion Stănescu:
Informam partidul, la partid lucram. După aceea am venit la Securitate. Când făceam controalele astea, am descoperit ce s-a întâmplat. Drăghici a descoperit, sigur, sub impulsul sesizărilor, a trimis totul în justiţie.
Lavinia Betea:
S-a întâmplat după moartea lui Stalin când se căutau "abuzurile stalinismului". Consilierii sovietici n-au protestat?
Ion Stănescu:
N-au protestat. Erau încă aici. Şi-au luat materialele... Au fost retraşi abia în 1958. Erau consilieri sovietici în toate direcţiile centrale şi la inspectorate.
Lavinia Betea:
Cum lucraţi cu ei?
Ion Stănescu:
Cu translatori. Unii mai învăţaseră şi româneşte. Erau şi mulţi basarabeni din Chişinău, din zona aceasta.
Lavinia Betea:
Câţi erau în domeniul acesta de competenţă?
Ion Stănescu:
Erau 18 direcţii regionale. Erau regiunile din 1947 când au venit şi până în 1958 când au plecat ei.
Lavinia Betea:
Îi ceruse Gheorghiu-Dej...
Ion Stănescu:
Gheorghiu-Dej a cerut să plece.
Lavinia Betea:
Tot el fusese acela care ceruse Moscovei şi să i se trimită. Când a început ancheta lui Pătrăşcanu.
Ion Stănescu:
Asta nu ştiu. Dv. aţi studiat, eu nu ştiu. Câţi au fost? Cred că erau în jur de 40 consilieri. La fiecare regiune era câte unul şi erau consilierii centrali.
Lavinia Betea:
Ce organigramă aveau ei?
Ion Stănescu:
Aveau aici un consilierul şef care ţinea legătura direct cu ministrul de Interne. El îi avea în subordine pe toţi aceşti consilieri din direcţiile centrale şi de la regiuni.
Lavinia Betea:
Ministrul de Interne putea să cheme la raport vreunul dintre consilierii de-aici?
Ion Stănescu:
Comunica doar prin consilierul-şef. Iar acela raporta la Moscova.
Lavinia Betea:
Se sustrăgeau şi la nivel central şi regional controlului din teritoriul românesc...
Ion Stănescu:
Clar. Strângeau informaţii şi le trimiteau la Moscova. Dosarele dacă le cauţi în arhivă... vedeţi se vorbeşte de dosare, de "dosariadă"... Cele mai multe dosare se află la Moscova. Dacă vor vrea cei de la CNSAS să le caute, acolo le găsesc.
Lavinia Betea:
Credeţi că Moscova le dă?
Ion Stănescu:
Eu ştiu? Să încerce că acolo se găsesc. Se trimiteau traduse, se făceau foto-copii. Asta era regula. Aveau translatori, aveau dactilografe, aveau aparatul de lucru...
Lavinia Betea:
Când aţi spus că vorbeau cu ministrul - la cine vă refereaţi, la generalul Pintilie?
Ion Stănescu:
Nu, şi cu Drăghici ţineau legătura.
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu