Ultimul clopot

Luiza-Adriana Grama 

Un clopot bate ne-ncetat
Sfidând tăcerea...necuprinsul
Şi glasul lui îndurerat
Trezeşte marea şi abisul.

Şi toate vor să-l ştie mut
Le răscoleşte-a lui cădere
Şi doar a lumii început
A cunoscut aşa durere.

Îl cere marea cu alai
Să-l facă port în veşnicie
Şi suspendat de-un colţ de rai
Îmi cântă-n taină numai mie.

Abisul l-ar lua cu tot
Ecou să-l facă goliciunii
Că-n viaţă a fost precum un Lot
Supus pe veci deşertăciunii.

Din care veac o fi venit
De s-a oprit în piept la mine
Şi deapănă necontenit
Şi să-nţeleagă n-are cine.

Mai bate-un clopot pe pământ
Şi cu tristeţe atinge luna
Şi glasul lui purtat de vânt
O va-nsoţi întotdeauna.