Orizonturi Rosii (20)

Mihai Pacepa

Amintirile unui general de securitate

Guita cavat lapidem, non vi sed saepe cadendo
[ Picatura gaureste piatra nu prin forja, ci cazind des. ]

Convorbirile din aceasta carte au fost scrise din memorie de general-locotenent Ion Mihai Pacepa. Ele sint tot atit de exacte pe cit pot fi orice convorbiri neinregistrate, reamintite.


CAPITOLUL XX

De-a lungul numerosilor ani petrecuti alaturi de Ceausescu am putut observa cum frica lui primitiva, teama animalica pentru propria-i viata, a crescut, in proportie geometrica, o data cu puterea. Stiam sigur ca atita timp cit avea sa ramina in Dallas nu va putea sa inchida ochii, si ca spectrul asasinarii presedintelui Kennedy il va tine treaz toata noaptea. Iar atunci cind nu poate sa doarma, Ceausescu nu poate nici singur sa stea. M-a chemat la el la ora unu si jumatate si mi-a cerut sa-i aduc dosarul cu datele despre Centrul Spatial din Huston, precum si ultimele comentarii ale postului de radio Europa Libera asupra acestei calatorii. Pe la ora trei m-a chemat in birou, ca sa-mi inapoieze materialele pe care i le dadusem.

OPERATIUNE IMPOTRIVA POSTULUI DE RADIO EUROPA LIBERA
— Trebuie sa compromitem Europa Libera o data pentru totdeauna, a explodat Ceausescu inca inainte de a fi apucat sa inchid usa, cind am intrat in camera de lucru. Asa cum a facut Gierek, a continuat el, ridicindu-se de la birou pentru a da televizorul mai tare.
Primul secretar al Poloniei, Edvvard Gierek i-a povestit lui Ceausescu despre o ope - ratiune de succes impotriva postului de radio Europa Libera, iar Ceausescu m-a rugat in mod repetat sa pornesc o actiune care sa urmeze cam acelasi program. Potrivit celor spuse de ci, Gierek a declarat ca agenturile poloneze de spionaj au avut in redactia postului de radio un ofiter bine camuflat timp de opt ani, care a fotografiat tot ce a vazut si tot ce i-a cazut in mina, trimitind filmele la Varsovia. Atunci cind Gierek a avut destule dovezi ca radio Europa Libera nu era altceva dccit un „cuib de viespi al CIA", omul a fost rechemat.
— De cite ori trebuie sa-ti tot spun povestea asta ca sa reusesc sa obtin si eu o operatiune romaneasca asemanatoare ? a continuat Ceausescu. Ce se aude cu „Ionescu" al tau ?
În anul 1977 Ceausescu a ordonat pentru prima data celor de la DIE sa organizeze o operatiune in stilul Gierek, pentru ca apoi sa se faca o campanie de presa exploziva, ce ar fi urmarit sa zguduie din temelii departamentul romanesc al postului de radio Europa Libera. DIE l-a ales pe „lonescu", unul dintre agentii pe care ii avea in interiorul redactiei. Acesta fusese colonel in armata romana, trecut in rezerva si trimis in Franta in 1952, unde a devenit angajat la radio Europa Libera. Ceausescu a aprobat operatiunea si a semnat un decret secret care ii dadea lui „lonescu" gradul de general in retragere si pensia ce i s-ar fi cuvenit, in caz ca s-ar fi repatriat in Romania. „Ionescu", care pe vremea aceea era in virsta de 66 de ani, a fost contactat in mod repetat in Franta si in Austria. El s-a aratat flatat de atentia care i se acorda, insa a lasat clar sa se inteleaga ca decizia lui finala depindea de reusita in a o convinge pe iubita lui, care era o frantuzoaica, sa-si petreaca impreuna ultimele lor zile de viata in Romania. Evident, aceasta nu s-a dovedit a fi o misiune tocmai usoara.
— Nu ne-a dat inca un raspuns definitiv, tovarase Ceausescu.
— Presati-l. Fortati-l. Santajati-l. Sau faceti-l sa vina la o intilnire in Austria si rapiti-l, a spus Ceausescu, aratind cit se poate de clar ca acestea erau noile ordine pentru rezolvarea cazului respectiv. Vreau sa vad ca bomba pe care am pregatit-o pentru cuibu ala de viespi explodeaza o data in presa din Vest! - si a inceput sa se plimbe prin camera ca leul in cusca.
— Ca sa putem sa-i distrugem pe acesti dusmani, a continuat Ceausescu, trebuie mai intii sa-i discreditam. Asta vreau eu sa se intimple cu Europa Libera. Vreau sa fie discreditati, sa se afle ca este o operatiune pusa la cale de CIA, care si-a trimis spionii in Romania, urmarind stirbirea suveranitatii si independentei noastre. Da' nu vreau ca toate astea sa fie auzite din gura mea. Nu vreau si nu pot sa spun ca Congresul American minte despre Europa Libera, pentru ca am nevoie de Congres pentru clauza natiunii celei mai favorizate. Nu vreau si nu pot sa spun ca Vance, Carter si Brzezinski mint, pentru ca am nevoie de ajutorul lor politic si de banii lor. Asadar, cine ar trebui sa vorbeasca, Pacepa ? si-a terminat el retorica, oprindu-se in fata mea.
— insasi Europa Libera.
— „Ionescu". El este cel care trebuie sa spuna tot, iar eu deja am aprobat tot ceea ce trebuie sa zica, nu-i asa ?
— Da, tovarase. Toate declaratiile lui viitoare au fost pregatite. Serviciul D a pus deja semnatura lui „lonescu" pe toate,
— Trebuie sa aratam prin gura lui „lonescu" ca aceasta Europa Libera nu este decit un cuib de spionaj CIA. O data facuta treaba asta, nu mai este decit o problema de timp si tehnica pentru a demonstra ca Vocea Americii, radio Libertatea si BBC sint acelasi lucru. Moscova si celelalte membre ale Pactului de la Varsovia vor face restul.
Ceausescu s-a intors si s-a asezat la biroul lui.
— D-aia il vreau pe „lonescu", viu sau mort. S-a inteles ?
— Da, tovarase.
— Altceva, ce mai e nou ?
— Peste o suta de membri ai Camerei Reprezentantilor Statelor Unite au de gind sa ridice problema clauzei natiunii celei mai favorizate data Romaniei, daca sa i se mai acorde sau nu, am inceput eu. Situatia aceasta a fost generata de ultima scrisoare venita de la Karoly Kiraly pe cai ciudate.
— Asta nu trebuie sa se intimple, a replicat Ceausescu. Fara statutu' asta nu mai putem sa facem exporturi in Statele Unite. Nu mai putem avea asigurate credite si usi deschise pentru informatiile tehnologice.
— Emigrantii planuiesc sa organizeze duminica o demonstratie ostila la New York, am continuat eu, si s-ar putea sa se duca o gramada de lume acolo.
— F-fascistii! Ar trebui demascati cu totii de fascisti ce sint toti! a urlat Ceausescu. Demascati ca ei au trimis mii de evrei in lagare de concentrare... doua sute de mii au trimis. Ar trebui sa le spunem tuturor ca dupa infringerea fascismului toti indivizii astia au fugit din tara si s-au stabilit in diferite parti ale lumii, de unde incearca sa reinvie fascismul. Ceausescu se ambala singur, incalzit fiind de subiectul lui favorit de propaganda. Iar Ni-colac - se referea la ambasadorul roman - ar trebui sa ia i- mediat legatura cu Casa Alba si sa ceara ca aceasta demonstratie sa fie oprita.
Cind am plecai de la Ceausescu era aproape patru dimineata, insa la numai jumatate de ora dupa aceea unul din membrii garzii de corp m-a anuntat ca trebuia sa ma duc iar la el. Atunci cind a observat tabla de sah sub bratul meu, fata arsa a lui Ccausescu s-a luminat de un zimbet abia schitat. Ca de obicei, a deschis cu gambitul regelui.
Zece minute mai tirziu, atunci cind nu se astepta deloc, i-am dat sah-mat.
— Joci mai bine noaptea decit in timpul zilei, a declarat el in replica.
Folosind acelasi gambit al regelui, Ceausescu a deschis o noua partida, hotarit ca de data aceasta sa cistige. Cu toate ca are o enorma putere de concentrare, de obicei nu este in stare sa faca doua sau mai multe lucruri in acelasi timp, exceptie facind jocul de sah. Dupa ce si-a construit in cap tactica si strategia jocului si miscarile urmatoare, Ceausescu se poale folosi de cele mai inselatoare si mai perfide metode penlru a distrage atentia adversarului. Una dintre acestea era sa-i tot puna'adversarului intrebari dinlre cele mai dificile.

O COMOARA TEHNICA PENTRU HRUSCIOV
— Cine ne-a dat tehnologia americana a aliajelor tari, care ne-a salvat independenta ? a intrebat Ceausescu mutind discret un nebun din fata turnului.
— „Herbert".
— Spune-mi povestea lui, mi-a ordonat el.
I-am relatai, cit de scurt am putut, despre ce este vorba. La incepulul anilor '60, „Herbert", reprezentantul-sef al unui consortiu vest-german compus din Schlomann, AEG si citeva alte companii, care avea o reprezentanta la Bucuresti, a fost surprins avind relatii amoroase cu o femeie maritata. Nu a fost santajat.
În schimb, o tinara femeie, educata, inleligenia, atragatoare, o romanca ce lucra pentru o linie aeriana din strainatate, cu numele conspirativ „Rodica", i-a devenii amanta. Aceasta era, bineinteles, agent de securitate. La incepulul anului 1963 insusi „Herbert" a devenii agent. În schimbul unei vieti mai bune cu Rodica in Romania, unde si-a petrecui un numar de ani, si pentru un tratament preferential in afacerile pe care le incheia, el ne-a furnizat documente tehnice de mare valoare. Unul dintre acestea a intrecut toate asteptarile noastre. Dupa ce s-a intors dinlr-o calatorie de rutina in Germania Federala, „Herbert" le-a inminai celor la DIE un proiect complet, cuprinzind mai multe mii de planuri, solutii tehnice si alte documente, ce ne puteau permite sa ridicam din temelie o fabrica nou-nouta, ultimul tip si foarte sofisticata, care pe vremea aceea se afla inca in constructie in Statele Unile, si in care se puteau produce aliaje ultradure, folosite penlru o noua generatie de rachele militare si spatiale.
— Cit ai dat pentru proiectul asia, Pacepa ?
— Cit a cerut: 64.000 de dolari.
— Si Moscova cit ne-a plalit penlru el ?
— Pairu milioane.
— Si asta nu a fosl decât un mizilic. Îti aduci aminte cum am luat proiectul, mi-am facut un plan, si i-am pus totul pe masa lui Hrusciov ? A doua zi, dupa ce expertii i-au spus ce comoara incredibil de mare i-am dat, m-a imbratisat si m-a sarutat pe amindoi obraji. „Nu cred ca mai avem nevoie sa tinem trupe sovietice in Romania, tovarase Ceausescu. Ne esle de ajuns ca va avem pe dumneavoasira acolo", mi-a spus Hrusciov.
Proiectul acela a desavirsit miracolul. Si pe deasupra Bodnaras. Fara proiect si fara Bodnaras probabil ca am mai avea si acuma trupe sovietice in tara.
— Este chiar adevarat, tovarase Ceausescu, ca proiectul acela a jucat un rol atât de important in retragerea trupelor Armatei Rosii din Romania ? am intrebat, trecind timid la ofensiva.
— Sigur ca da, a replicat el, impingind regina usor peste un careu, cu o miscare ce s-a vrut ascunsa. La doi ani dupa aia Hrusciov a declarat ca Uniunea Sovietica este pe cale sa produca o noua generatie de rachete mililare si spatiale, inaintea Americii.
Instalatia pentru aliaje dure nu a inceput sa fie operationala atunci cind prevazuse Hrusciov, insa este si acum de departe cel mai modern si mai eficace laminor de felul acesta din Uniunea Sovietica.
Povestea lui Ceausescu era in principiu corecta. Exista insa undeva un neadevar minor. Nu Ceausescu, ci Gheorghiu-Dej a fost cel care a dus proiectul la Moscova si a tratat cu Hrusciov conditiile retragerii Armatei Rosii din Romania. Soarele incepuse sa se ridice deasupra Dallasului atunci cind Ceausescu in sfirsit a intrerupt meciul de sah.
— Astazi o sa-mi pun si al doilea picior pe NASA! a izbucnit el cu bucurie, in timp ce se ducea sa-si trezeasca nevasta.
Atunci cind Air Force One a aterizat pe Hobby Airport din Houston, Ceausescu, nu a dat nici o atentie faptului ca a fost intimpinat doar de secretarul de stat al Texasului, Steven Oaks si de primarul executiv, Judson Robinson. Elena a observat asta imediat.
— Unde le este nenorocitu' de guvernator ? s-a plins ea. Pun pariu ca n-a vazut in viata lui un sef de stat, da' nu catadicseste sa vina sa ne vada.

CLADIREA NR. 30 DE LA NASA
De la aeroport coloana oficiala de masini ne-a dus direct la centrul spatial NASA. Atunci cind s-a dat jos din limuzina sa, Ceausescu, cu silueta lui si asa foarte mica, parea inca mai mic si mai de neluat in seama -ca niciodata, stind la poalele enormelor cladiri de otel si beton. Dr. Sigurd Sjoberg, directorul-adjunct al acestei gigantice intreprinderi, i-a intimpinat pe oaspeti, urindu-le bun-venit, si ne-a facut cunostinta cu cel care urma sa ne fie ghid, astronautul John Young, spunindu-ne ca acesta participase la patru zboruri extraterestre cu navele spatiale Gemini si Apollo, si ca aselenizase de doua ori pe satelitul natural al pamintului.
Young era politicos, de parca avea de incheiat cu noi ceva afaceri. Atunci cind ne-a explicat ca centrul respectiv avea angajati mai mult de 3 600 de ingineri specialisti cu cea mai inalta calificare, de oameni de stiinta, matematicieni, instructori de zbor si, bineinteles, astronauti, Ceausescu mi-a soptit la ureche, cu o oarecare nuanta de satisfactie :
— La noi, in industria de pantofi, avem si mai multi d-astia, nu-i asa ?
S-a aratat deosebit de interesat in special de proiectarea si testarea vehiculelor spatiale, tinindu-ma mereu aproape pentru a lua notite. Elena a facut mari eforturi ca sa para interesata de cladirile si de laboratoarele destinate recrutarii si pregatirii echipajelor zborurilor spatiale precum si de experiente stiintifice efectuate in spatiu.
Toti vizitatorii proeminenti sint condusi in cladirea nr. 30, centrul de control al zborurilor spatiale, fiind de mare spectaculozitate, cu multele sale computere ce supravegheaza nu numai zborurile spatiale, ci si intregul centru. Jurnalistii si fotoreporterii romani, entuziasmati de tot ce vedeau in jurul lor, s-au imprastiat, bagindu-si nasul peste tot. Atunci cind Ceauscscu a fost invitat sa se aseze la biroul directorului de zbor, Elena m-a inghiontit:
— Cheama-i pe fotografi. Am impresia ca timpitii aia scapa chiar momentul in care Tovarasu' conduce tot sistemul de zbor spatial.
În afara Elenei Ceausescu, toti cei din delegatia Romaniei pareau sa fie puternic impresionati de aceasta vizita.
— Potrivit celor spuse de de Gaulle, a spus Andrei in timp ce ieseam afara, incercind sa spuna ce simte fara sa para ca lauda capitalismul american, Statele Unite nu par sa aiba o politica externa. Judecind insa dupa toate cele pe care le-am vazut aici, as putea spune ca au o politica spatiala nemaipomenita!
— Daca sint asa de nemaipomeniti, cum zici, a raspuns Elena cu severitate, atunci de ce, draga tovarase, primul om din spatiu a fost totusi Gagarin ? S-a uitat apoi fix la fiecare din noi, luindu-ne pe rind, pina cind fetele noastre, pina atunci radioase, au ajuns la o vinovatie solemna.
La prinz, in timpul receptiei date de primarul orasului Houston, acesta din urma i-a oferit lui Ceausescu cheia orasului, in toastul sau, Ceausescu a spus:
— Vedeti dumneavoastra, noi avem in Romania o poveste despre o cheie fermecata, o cheie care te ajuta la indeplinirea dorintelor... Iar daca tot printr-o minune, cheia aceasta ar fi fermecata, trebuie sa fiti siguri ca nu o voi folosi decit in scopul prieteniei, al pacii si al colaborarii.
Pe cind plecam de la River Oaks Country Club, unde avusese loc dineul, Ceausescu m-a impins in limuzina lui.
— Trebuie sa faci in asa fel incit sa recrutezi niste agenti pe aici cu ajutorul cheii de la primar, in timpul dineului am auzit ca dispun de o tehnologie care le permite sa foreze pina la adincimi de 6000 de metri si chiar mai mult. Este exact ce ne trebuie pentru rezervele noastre de petrol de adincime care tocmai au fost descoperite.
În timp ce Ceausescu incepuse sa picoteasca usor, Elena si-a adaugat si ea parerea, referitoare, evident, la valoare:
— Da' daca nu e de aur, da-o-ncolo !
Urmatoarea noastra oprire a fost la New Orleans, unde am aterizat in aceeasi dupa-amiaza, plecind aproape imediat de la aeroport in directia lui Royal Orleans Hotel, situat in vechiul cartier frantuzesc. De citeva saptamini, inca de cind fusesem in New Orleans ca sa fac preparativele pentru aceasta vizita, am fost ingrijorat ca Elena Ceausescu nu va fi prea incintata de acest hotel foarte respectabil insa oarecum de moda veche. Asa cum ma asteptam, nu a trecut mult pina m-a chemat la ea:
— Ma, idiotule, de ce nu m-ai dus la Sheraton ? Ca doar nu dai din buzunarul tau.
Simtind nevoia de a schimba ceva, a chemat la ea toata delegatia romana, punindu-i pe toti, de la ministri la oamenii corpului de garda, sa acopere toate gurile de ventilatie ale instalatiei de aer conditionat, infundindu-le cu ziare, in tot apartamentul prezidential.
— Lasa-i sa munceasca. Tu hai cu mine sa-mi arati orasul, mi-a spus, luindu-ma de brat.
Am incercat sa-i arat Elenei farmecul unic al lui Bourbon Street. Dupa nu mai mult de o jumatate de ora isi facuse o parere personala:
— E murdar, zgomotos si mizerabil. Hai sa ne intoarcem la hotelu' nostru.
Dupa receptia si dineul oferite de primar, Elena era in toane bune. Comandindu-si sampania favorita, Cordon Rouge, a spus:
— Stii, Nicule, am avut o conversatie foarte interesanta cu „primarcasa". A zis ca vrea ca oamenii de aici sa aiba o gramada de copii.
Dindu-si paharul peste cap, Elena Ceausescu l-a chemat la ea pe translator, Sergiu Celac.
— Ce zicea individu' ala despre Tovarasu' ? a intrebat ea.
— Care individ ?
— Ala care zicea despre Tovarasu' si despre nu stiu ce secole, a explicat Elena, in stilul ei inimitabil.
— A, Mr. Basil Rusovich junior, presedintele Centrului International de Schimb, a spus Celac, scotindu-si din buzunar un carnet de notite. A zis: „Am curajul sa-l compar cu marile personalitati care au trait de-a lungul veacurilor". Asta este ce a spus.
— Vezi, Nicule ? Un om ca tine se naste numai o data la cinci sute de ani. Elena si-a mai pus un pahar cu sampanie. Cum te simti sa fii atit de mare, atit de important si totusi conducatorul unei tari atit de mici ? Singura care e mai mica e Albania. Da' dacă semnezi decrelu' ala, in mai putin de zece ani vom avea patruzeci de milioane de locuitori.
— Ei, femeie, fii serioasa. Taci din gura, a ris Ceausescu, fara doar si poate foarte flatat.
Nu era prima data cind o auzeam pe Elena facindu-si planuri despre obligarea fiecarei familii din Romania de a avea minimum patru copii. Visul ei cel mai intim si cel mai placut era de a deveni ea insasi presedinta Romaniei, iar numele sa ii ramina in istorie ca singura femeie-presedinte care a dublat populatia tarii sale in timpul in care a fost la putere.
Câtiva ani mai târziu mijloacele de comunicare în masa americane anuntau cu surprindere si consternare ca presedintele Ceausescu a semnat un decret care obliga fiecare familie din Romania sa aiba cel putin patru copii.
Atunci cind Elena a plecat sa-si faca masajul de seara, Ceausescu a comandat vin, impreuna cu brinza telemea, rosii si ceapa, cerind sa i se aduca si casetofonul stereo portabil.
— Si o caseta buna, a adaugat el, referindu-se la ceva anume. Citeva minute mai tirziu, Ceausescu golea, dindu-le peste cap, doua pahare de vin alb, in timp ce Bajenaru punea casetofonul, dind drumul unei casete pe care erau inregistrate vocile noastre, pentru a inscena o alta conversatie, ce avea sa acopere adevarata noastra discutie, in cazul in care ar fi fost ascunse pe undeva microfoane.
— Da-l mai tare, i-a ordonat el lui Bajenaru, in timp ce incepuse deja sa-si devoreze mincarea preferata.
Tragindu-si scaunul mai aproape de al meu, Ceausescu a continuat cu voce scazuta :
— Trebuie sa avem proprii nostri agenti de informatii si cu influenta peste tot in Washington, a zis el, bagind in gura o rosie intreaga. Agenti veritabili de influenta, nu spionii tai de capa si spada care se furiseaza in timpul noptii pe la intilniri, cu gulerele ridicate si cu cozoroacele de la palarii trase pina pe nas. A continuat sa plescaie zgomotos, continuind sa-si indese in gura cu degetele tot mai multa mincare. Trebuie sa fim in stare sa le dam agentilor nostri ordinele de atac in plina zi, asa incit sa nu trezim nici o suspiciune. Agentu tau este la Casa Alba sau la Departamentul de Stat, nu ? Atunci te duci la el in mod vizibil, deschis, in legatura cu vizita mea aici, ori cu invitatia pe care i-o fac lui Carter sa vina la Bucuresti, sau cu vreun mesaj confiden- tial adresat presedintelui american, pe care pot sa ti-l dau oricind vrei tu. Este agentu tau la Comert ? Cere-i vreun echipament ori vreo tehnologie la care nu avem acces, si zi-i ca numai asa ne putem pastra independenta fata de Uniunea Sovietica. Poate nu o sa obtii ce ceri, da' o sa ai o acoperire buna ca sa mentii legatura cu un agent cu posibilitati de influenta si ca sa te intilnesti cu el chiar in biroul lui. Chiar daca agentu este jurnalist, nu trebuie sa te mai intâlnesti cu el in secret, ci la vedere, cu vreun pretext oficial. Daca nu te poti gindi la altceva, daca altceva nu-ti da prin cap, atunci o sa fiu de acord sa-i dau un interviu si o sa te poti folosi de asta ca sa-i acoperi zeci de alte intilniri, nu una. Daca o sa faci asa, o sa te poti apara de ochii indiscreti ai agentilor de Ia FBI si nu trebuie sa mai ai vreo grija pentru securitate atunci cind o sa ajungi la treaba pe care o ai de fapt: obtinerea de informatii si influenta in interesul tau. Ceausescu a facut o scurta pauza, curatindu-si atent farfuria cu o bucata de piine. Dupa ce a terminat treaba asta, si-a golit paharul de vin, facindu-mi semn sa i-l umplu la loc si a mai comandat o sticla.
— in felul asta vreau eu sa ne folosim de agentii americani, inclusiv Billy Carter... oficial, fara suspiciuni.
Ceausescu a inceput apoi sa insire un potop de ordine despre cum ar trebui recrutat Billy Carter, cum trebuie facute platile pentru acesta in Elvetia si nu direct din Romania, ci prin cei doi agenti libieni, si cum sa fie el manipulat si folosit, pina cind usa se da de perete si informatiile incep sa curga.
Elena a intrat in clipa aceea in camera ca o furtuna, avind nasturii de la imbracaminte in totalitate descheiati.
— Ce dracu' e zgomotul asta timpit aici, Nicule ? a intrebat ea uitindu-se cu rautate la casetofonul portabil.
— Vorbeam cu Pacepa despre familia lu Carter.
— Americanii n-au familie. Lor nu le pasa decit de bani.
— Carter are un frate interesant, draga mea. Foarte interesant. Am de gind sa pun mina pe el.
— Las-o balta, Nicule. Pe americani nu-i intereseaza de neamurile lor. Ma, pierde-vara, afla-mi tu un singur presedinte american care si-a facut fratele prim-ministru, si eu il maninc. Cu nasturi cu tot, a adaugat ea, uitindu-se staruitor la mine.
— Astia n-au prim-ministru, Elena.
— Orice ar fi. Arata-mi unul care si-a facut nevasta vicepresedinte. Macar unu'! Nu-i intereseaza, Niculc. Ei respecta banu, nu familia.
— Carter e altfel, Elena.
— Nici un american nu e altfel. Ce face frate-su lu Carter ?
— Lucreaza la ferma lu Carter, o intretine.
— E taran ! Ti-am zis ca presedintii americani nu au grija de familiile lor, a spus Elena cu dezgust.
Ceausescu, bineinteles, gasise posturi frumoase in guvern pentru toate rudele sale.
— Nu-ti mai pierde timpu. Mai, Nicule, am nevoie de tine. Ultimele cuvinte le-a rostit incet, murmurmd ca o pisica ce toarce, ia timp cc-l mingiia pe Ceausescu pe sub haina.

(va urma)